Cuvântul sculptează!

9 IUNIE

Şi a şezut la dreapta Măririi în locurile prea înalte.

Evrei 1.3

Aceasta este poziţia Domnului Isus în prezent. Aici în cap. 1 din Evrei vedem maiestatea Fiului lui Dumnezeu. „A şezut la dreapta măririi" ne arată imensitatea slavei personale a Domnului Cristos. El este într-adevăr Creatorul, El este oglinda şi întipărirea slavei lui Dumnezeu şi El ţine şi păstrează toate lucrurile prin Cuvântul Său. El este jertfa de ispăşire a păcatelor. Noi putem înţelege că această prezentare a slavei lui Cristos, fie că este vorba de slava Sa personală fie că este vorba de poziţia Sa, leagă deja de acum inimile tuturor credincioşilor cu cerul, acolo unde este El. El este Dumnezeu. El a coborât din cer şi S-a înălţat după lucrarea înfăptuită pe deplin. Prin aceasta şi în locurile cereşti a moştenit un Nume care este mai minunat decât al îngerilor.

Ce Domn minunat avem noi în El, care ocupă locul cel mai înalt şi mai însemnat, locul de cinste care este numai al Lui. De aceea să-I mulţumim tot timpul căci El este Salvatorul nostru. A Lui să fie lauda, mărirea şi adorarea! De aceea în toată adunarea să nu se audă altceva decât o îmbărbătare continuă în această direcţie. Dar şi ca persoane individuale să-i aducem laudă pentru dragostea Sa. În Ps. 22.25 scrie: „în adunarea cea mare Tu vei fi pricina laudelor mele şi-mi voi îndeplini juruinţele în faţa celor ce se tem de Tine."

Duhul Sfânt nu împinge niciodată pe un suflet să privească la el însuşi sau la lucrarea lui, ci ÎNTOTDEAUNA îndreaptă orice privire numai la CRISTOS. A-L cunoaşte pe Cristos este viaţa veşnică, şi descoperirea Fiului de către Tatăl prin Duhul Sfânt alcătuieşte temelia Adunării. Învăţătura cea mai duhovnicească va fi totdeauna aceea, care înfăţişează neîncetat şi pe deplin pe CRISTOS. Duhul nu se poate opri decât la Isus. Aşadar, dacă cineva slujeşte prin puterea Duhului lui Dumnezeu, va vorbi totdeauna mai mult despre CRISTOS decât despre alte lucruri.

Sursa AICI

Merita vazut

Oameni Vorbind despre Gheorghe Valentin Rotar si Blaj from Alba Iulia on Vimeo.

Vezi și http://rotarpentrublaj.ro

Cuvântul sculptează!

8 IUNIE

Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.

Matei 11.30

Aceasta nu se putea spune cu privire la legea pe care Dumnezeu a dat-o poporului Israel pe muntele Sinai. Când unii bărbaţi evrei au încercat să introducă legea în creştinism, adică să îi oblige pe credincioşii dintre Neamuri să ţină legea în ceea ce priveşte tăierea împrejur, şi cerinţele legi, Petru a spus: „Acum dar de ce ispitiţi pe Dumnezeu şi puneţi pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinţii noştri, nici noi nu l-am putut purta." JUGUL LEGII NU PUTEA DUCE PE NIMENI LA ODIHNĂ. Conţinutul legii era tocmai cerinţele concrete ale lui Dumnezeu, dar omul era fără putere ca să le împlinească. De aceea a trebuit să vină Domnul Isus în chip de om. El a satisfăcut pe Dumnezeu pe deplin prin ascultarea Sa în tot ceea ce priveşte legea. „Căci Cristos este SFÂRŞITUL legii, pentru ca ORICINE crede în El să poată căpăta neprihănirea" (vezi Rom. 10.4). Această neprihănire vrea să ţi-o dăruiască şi ţie. Domnul ţi se adresează ţie când te cheamă: „Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă (Matei 11.28). Nu te teme, căci Domnul care din dragoste a murit pentru păcătoşi, va duce la îndeplinire toate prorociile Cuvântului Său şi te va ajuta şi pe tine să mergi pe calea aleasă cu El. El nu este un „om aspru" cum îl denumeşte robul cel viclean şi leneş (Mat. 25.24). El este un Domn bun care te îndeamnă să iei jugul şi sarcina Lui care este uşoară. A purta jugul Lui înseamnă a avea aceleaşi ţeluri şi gânduri ca şi El. Este în folosul nostru să-L cunoaştem pe acest Domn, să fim legaţi de El şi să parcurgem cu El calea care se va termina în slava veşnică. Pentru aceasta trebuie mai întâi să-i aduci toate păcatele tale într-o pocăinţă sinceră şi adevărată. Dacă vei face acest lucru vei fi liber de orice păcat care până acum te mustra. Vino chiar acum Ia acest Izvor de pace care este Domnul Isus Cristos. El este gata să te primească. Nu amâna până mâine căci s-ar putea să fie prea târziu.

Sursa AICI

Cuvântul sculptează!

7 IUNIE

Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie.

Evrei 10.25

Vizitam odată împreună cu un frate pe o soră mai în vârstă. Drumul nostru trecea pe o vale lungă, apoi printr-o pădure şi la urmă printr-o luncă. Cu acest prilej sora ne-a spus următoarele: „Odinioară în acest sat a mai locuit o soră care acum este la Domnul. Ea vizita adunarea cu regularitate şi cu multă seriozitate, fără să dea înapoi de la drumul lung şi greoi. Îmbătrânind drumul a devenit tot mai greu. Dar şi în această stare avea o satisfacţie sufletească deosebită să fie acolo unde Domnul strânge pe ai Săi în jurul Său. Ea lua un taburet cu ea şi din când în când se mai odihnea uşurând astfel din greutatea drumului. Făcea acest efort cu dorinţa sinceră să fie părtaşă la binecuvântările Cuvântului lui Dumnezeu."

Iubiţii noştri, valorificăm noi în întregime măreaţa şi înalta comuniune frăţească? Este lumea aceasta mai presus decât întâlnirea cu fraţii care se adună numai şi numai pentru Numele Domnului Isus? Sau luăm ca scuză indispoziţia noastră sau cea mai mică greutate? Ceea ce îi împiedecă pe mulţi să ia parte la adunarea în Numele Domnului Isus este starea lăuntrică a inimii. Trebuie să fie clar că apostolul insuflat de Duhul Sfânt când vorbeşte de „adunarea noastră" nu s-a gândit la secte, partide şi grupări modelate şi întreţinute de mâna omului care au luat naştere mai târziu şi care au rămas până astăzi spre ruşinea creştinismului, ci el se referă la Adunarea lui Dumnezeu, născută şi condusă prin Duhul Său. În această adunare Domnul Isus vrea să audă cântările noastre de laudă, cererile noastre, aici vrea să ne binecuvânteze şi să ne întărească tot mai mult pe drumul pustiei acestei lumi.

Să cumpănim bine aceste lucruri în prezenţa lui Dumnezeu şi să nu pierdem nicio ocazie de a fi în prezenţa Sa în strângerea laolaltă a copiilor Săi.

Sursa AICI

Cuvântul sculptează!

6 IUNIE

Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte, şi-Ţi pui mâna peste mine.

Psalmul 139.5

Tot timpul suntem în mâna lui Dumnezeu pentru veşnica noastră ocrotire, dar şi pentru creşterea noastră în educarea vieţii dumnezeieşti. Aceasta o simţim mai ales în timpurile marilor necazuri. Dacă El trebuie să ne mustre atunci să nu ocolim mâna Lui. Lucrarea Lui de mustrare trece totdeauna prin inima Sa de Tată comportându-Se cu noi ca şi cu nişte fii. Această legătură familiară stă la baza educării noastre. El poate să stoarcă lacrimi de la o inimă de piatră şi poate să îngenuncheze pe un împotrivitor. Nu numai carnea poate suferi ci El poate împlânta sabia şi în sufletele noastre.

Cei cărora astăzi le merge bine să aibă milă de cei în suferinţă şi încercaţi, căci mâine s-ar putea ca necazul să-şi găsească o portiţă şi la ei. Niciodată să nu se găsească în gura şi inima noastră o judecată rea cu privire la cei care trec prin necazuri, căci acestea sunt lucruri între Tatăl ceresc şi fiecare individ de pe pământ. Dacă suntem un timp în suferinţe şi întristări, atunci să avem unica dorinţă ca Dumnezeu să-şi îndeplinească intenţiile cu noi în binecuvântare şi spre slava Sa. Dumnezeu are numai gânduri de dragoste şi pace cu noi toţi. Ce repede poate El să îndepărteze toate suferinţele de la noi. „Ci când mâhneşte pe cineva, se îndură iarăşi de el, după îndurarea Lui cea mare, căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mâhneşte bucuros pe copiii oamenilor” (Plân. 3.32-33). Să nu dispreţuim faptul că suntem în şcoala Domnului şi să nu obosim niciodată. Să nu ne supărăm niciodată pe El, deoarece El cunoaşte începutul şi sfârşitul, măsura şi greutatea TUTUROR suferinţelor, El cunoaşte ce este necesar pentru progresul nostru în credinţă.

Părăsirea unei răspunderi dată de Dumnezeu nu este niciodată dovada smereniei; dimpotrivă smerenia cea mai adâncă se va arăta când rămâi la locul tău în atârnare de Dumnezeu. La fel este şi când vrem să părăsim şcoala încercărilor.

Sursa AICI

Vezi in direct planeta Venus si Soarele!

Broadcasting live with Ustream

Cuvântul sculptează!

5 IUNIE

DUMNEZEU a zis lui Iacov: Scoală-te, suie-te la Betel.

Geneza 35.1

Dacă noi facem o greşeală sau ne-am îndepărtat de Dumnezeu atunci Domnul ne duce în urmă acolo unde a început căderea. „Adu-ţi dar aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi” (Apoc. 2.5). Aceasta este temelia reabilitării. Sufletul trebuie readus înapoi, acolo unde a încetat ascultarea de Dumnezeu şi a început o viaţă firească. Domnul nu a zis: „Adu-ţi aminte unde eşti" ci „Adu-ţi aminte de unde ai căzut." Numai pe această cale învăţăm cât de mult ne-am îndepărtat. Dacă suntem readuşi pe această cale a ascultării de Domnul, abia atunci putem compara în ce mare mocirlă a păcatului am fost căzuţi; numai pe această cale putem vedea dragostea care este preocupată în orice moment de noi.

În familia lui Iacov s-a acumulat mult rău fără să fie judecat de el, până când sufletul lui a fost trezit de strigătul: „Scoală-te, suie-te la Betel." Sihem nu era locul în care putea să judece răul. Atmosfera în locul acela era atât de îmbâcsită cu lucruri murdare încât era imposibil ca acolo să recunoască caracterul răului. În momentul în care Iacov a auzit strigătul să meargă spre Betel a spus casei lui: „Scoate-ţi dumnezeii străini care sunt în mijlocul vostru, curăţiţi-vă şi schimbaţi-vă hainele ca să ne sculăm şi să ne suim la Betel, căci acolo voi ridica un altar Dumnezeului, care m-a ascultat în ziua necazului meu şi care a fost cu mine în călătoria pe care am făcut-o” (vezi vers. 2 şi 3). Când a auzit de Casa lui Dumnezeu sufletul patriarhului s-a pus în mişcare, aducându-şi aminte de starea care era în urmă cu 20 de ani. Aceşti ani au fost plini de succes pentru Iacov. Nu în Sihem ci în Betel a învăţat cine este Dumnezeul cel viu. De aceea a trebuit să se întoarcă înapoi de unde a plecat şi acolo să ridice un altar lui Dumnezeu. Numai în locul prezenţei Domnului Isus poţi să aduci adevărata adorare care I se cuvine Lui din toată inima. Şi El e prezent acolo unde sunt doi sau trei adunaţi pentru NUMELE Său.

Sursa AICI