marți, 3 iulie 2012
luni, 2 iulie 2012
Cum să lansezi un ebook
Scris de Andreea Chebac •
Pentru că literatura în varianta electronică câștigă din ce în ce mai mult teren, iar editurile au fost întotdeauna greu de abordat, mulți scriitori aleg să-și lanseze singuri ebook-urile. Mai ales printre scriitorii străini, au apărut astfel staruri pe Internet.
Dar de ce ai nevoie pentru a reuși să lansezi un ebook cu succes ? The Guardian ne oferă câteva indicii:
1 Alege cartea, titlul și genul corect pentru a le lansa pe Internet. Este recomandat să te axezi pe genuri care au deja comunități bine închegate, cum ar fi fantasy, erotica, chick-lit, horror și thriller. Titlul trebuie să facă volumul să circule, așa că e bine să iei în considerare cuvinte cheie și motoare de căutare.
2 Nu te baza doar pe Facebook și Twitter. Este bine să-ți faci și un site web pentru o prezență mai puternică on-line și pentru a le da ocazia cititorilor să afle mai multe despre tine.
3 Este bine să soliciți ajutorul. Fie că este vorba despre părerea unor profesioniști, sau despre opinia publicului, o perspectivă diferită de a ta nu poate decât să te ajute.
4 Asumă-ți riscul! Recenziile pentru cartea ta vor atrage cititori, cu condiția ca acestea să fie relevante. Solicită recenzii de la bloggeri și site-uri care au ceva de spus în domeniu, chiar dacă riști să nu primești un feed-back pozitiv.
5 Oferă cartea gratuit. Fă asta cât mai des, chiar dacă pentru un timp limitat. Nu se știe cine ajunge să afle despre ea și decide s-o cumpere.
6 Folosește social media. Însă într-un mod isteț, creând contacte cu persoane interesate de același gen.
7 Nu folosi spam-ul! O să obții rezultate mai bune dacă alegi să vorbești despre cartea ta, să fii politicos cu toată lumea și să nu ignori nici un comentariu.
8 Fii pregătit să muncești pe brânci. Iar eforturile extenuante pe care le faci pentru a scrie o carte în timp ce ai o slujbă cu normă întreagă nu iau sfârșit odată cu încheierea procesului de creație. Ulterior trebuie să aloci la fel de mult timp pentru a rămâne conectat în mediul on-line și pentru a face marketingul cărții.
9 Nu ocoli librăriile. Mai ales dacă lucrarea ta este de interes pentru o anumită regiune sau zonă geografică. De acolo pot pleca mulți fani pe Internet.
10 Țintește mai sus. Pentru că vânzările de cărți în format tradițional încă sunt mai mari decât cele în format electronic, nu ar trebui să refuzi oferta unei edituri.
Cuvântul sculptează!
2 IULIE
Am un botez cu care trebuie să fiu botezat, şi cât de mult doresc să se împlinească!
Luca 12.50
Aceste cuvinte le-a spus Domnul şi Mântuitorul nostru cu mult timp înainte de a suferi moartea pe cruce. De fapt, drumul Lui mergea în întregime spre cruce. Numai prin drumul crucii Isus a putut să-L slăvească pe Tatăl în întregime şi pentru vecii vecilor. Toate valurile judecăţii lui Dumnezeu asupra păcatului au trebuit să-L acopere pe Mielul lui Dumnezeu. Cu acest botez trebuia să fie botezat, în această adâncime de suferinţe - care noi niciodată nu suntem în stare să le cercetăm - trebuia să meargă El. Domnul Cristos a trebuit să sufere moartea în toată amărăciunea ei ca plată pentru păcatele pe care le-a luat de bună voie asupra Lui. Noi pricepem puţin fiorul Lui din Ghetsimani. Şi totuşi a vrut să fie botezat cu acest botez al suferinţei ca să isprăvească lucrarea.
De ce a trebuit să vină toată suferinţa asupra Lui? „Pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea." Prin lucrarea Lui desăvârşită zăgazurile dragostei dumnezeieşti au fost deschise să curgă spre noi. Dar pentru aceasta Domnul nostru prea iubit a trebuit să păşească în adâncimi mari. Să nu uităm lucrul acesta, căci este împlinit pentru noi care credem.
El a spus ucenicilor şi prin ei şi nouă: „Să faceţi lucrul acesta spre amintirea Mea." Să privim la Masa Domnului cu ochii ţintă spre suferinţele şi moartea Lui, ca acestea să dea naştere în inimile noastre la admiraţie sfântă şi la adorarea care NUMAI Lui i se cuvine.
Masa Domnului ne pune înainte cele mai scumpe adevăruri. Mântuirea este săvârşită, păcatele sunt iertate. Harul domneşte prin neprihănire. Boldul morţii este înlăturat. Slava veşnică ne este descoperită din partea lui Dumnezeu. Unitatea unui singur Trup este înfăţişată înaintea noastră. Nu mai este nevoie de alte explicaţii, decât de o simplă şi sfântă practicare a amintirii morţii Domnului Cristos.
Sursa AICI
duminică, 1 iulie 2012
Cuvântul sculptează!
1 IULIE
Timp de şapte zile, veţi mânca azimi. Din cea dintâi zi veţi scoate aluatul din casele voastre: căci oricine va mânca pâine dospită, din ziua întâi până în ziua a şaptea, va fi nimicit din Israel.
Exodul 12.15
Sângele mielului pascal care se vedea pe amândoi stâlpii şi deasupra uşii caselor israeliţilor îi ocrotea de judecata dumnezeiască, de moartea întâiului născut. Sângele era mărturia că în acea casă pătrunsese o dată moartea.
Comuniunea cu Dumnezeu şi unii cu alţii prin mâncarea Mielului pregătit ne face atenţi să îndepărtăm mai întâi TOT aluatul. Aluatul este o înfăţişare a tot ce este râu şi al păcatului, fie că e vorba de conduită morală, fie că e vorba de învăţături greşite. Cele şapte zile, adică o săptămână, ne arată că toată viaţa credinciosului din clipa întoarcerii sale la Dumnezeu trebuie să fie sfântă. Domnul să ne dea harul ca să îndepărtăm tot aluatul din casele noastre şi din vieţile noastre. A mânca azimi înseamnă a ne supune fără şovăială tuturor îndemnurilor Sfintei Scripturi. Numai când umblăm în lumina Cuvântului avem părtăşie cu Dumnezeu şi unii cu alţii. În această lumină putem recunoaşte tot ce nu-i place lui Dumnezeu. Orice delăsare în privinţa cercetării personale este cauza multor slăbiciuni, lipsuri şi a necredincioşiei.
Un israelit care nu se ţinea de poruncile Iui Dumnezeu trebuia să fie nimicit din mijlocul lui Israel. Ce învăţătură serioasă! Dacă din neglijenţa noastră nu ne cercetăm şi nu mărturisim abaterea în faţa lui Dumnezeu, adorarea noastră va fi nevrednică. Atunci Dumnezeu trebuie să ne ia în şcoala Sa de educaţie prin dragoste. Dacă nu îndepărtăm răul, judecându-l atunci are să se infiltreze tot mai mult şi Dumnezeu aduce judecata asupra noastră. Aluatul are proprietatea de a invada toată masa. De aceea apostolul, mânat de Duhul Sfânt, a scris: „Măturaţi aluatul cel vechi. Nu este datoria voastră să judecaţi pe cei dinăuntru?" (1 Cor. 5). Noi, credincioşii trebuie să facem această lucrare. Nu trebuie să-L rugăm să o facă El.
Sursa AICI
sâmbătă, 30 iunie 2012
Cuvântul sculptează!
30 IUNIE
Eu sunt a iubitului meu şi iubitul meu este al meu; el îşi paşte turma între crini.
Cântarea Cântărilor 6.3
Aceasta este vorbirea unui suflet care nu mai are valoare în ochii săi proprii. Când cineva e preocupat de Cristos, sufletul pătrunde gândurile şi dragostea Lui în loc să se ocupe de gândurile şi simţirile proprii. Ochii, inima, gândurile şi buzele - toate sunt pline de Cristos şi sunt preocupate de El. În cap. 2.16 mireasa spune: „Prea iubitul meu este ai meu şi eu sunt a lui." Acolo bucuria de a-L poseda pe Cristos stă pe prim plan: „El este al meu." Aici este vorba de o bucurie mai profundă şi anume aceea de a aparţine lui Cristos: „eu sunt a Lui." Ambele bucurii sunt binecuvântate dar bucuria care izvorăşte din convingerea: „Eu sunt a Lui" are un gând mai profund şi ne arată o creştere dumnezeiască. Noi putem înţelege bucuria unui suflet trezit din somnul păcatului care exclamă: Eu cred acum în Cristos, eu ştiu că El a murit pentru mine. Un suflet care a fost scos la lumina lui Dumnezeu din întunericul păcatului poate exclama victorios: Isus este al meu. Să nu se minimalizeze niciodată bucuria de a-L avea pe Cristos dar sufletul să nu rămână numai aici ci să facă progrese în recunoaşterea adevărului.
Să căutam să trăim în simţământul că ne găsim totdeauna în faţa lui Dumnezeu. Numai astfel vom fi păziţi de multele feluri şi forme ale răului pe care le întâlnim zilnic. Frica de Dumnezeu s-ar dovedi un zăgaz binecuvântat împotriva răului, în orice chip şi formă. Ea ne-ar face adevăraţi în toate vorbele şi faptele noastre. De câte ori nu vorbim mult mai mult decât simţim. Cât de schimbată ar fi purtarea noastră dacă ne-am da seama totdeauna că Dumnezeu ne aude şi ne vede, că El ţine seamă de orice cuvânt al nostru, cunoaşte orice gând şi vede toate căile noastre. Dacă am rămâne cât mai aproape de izvorul iubirii dumnezeieşti am fi nişte râuri răcoritoare dovedind că suntem ai iubitului nostru Domn şi El este al nostru. Ce bine ar fi dacă toate acestea s-ar împlini mai mult şi s-ar ţinea mai cu tărie între noi!
Sursa AICI
vineri, 29 iunie 2012
Cuvântul sculptează!
29 IUNIE
Pot să se mute munţii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine, şi legământul Meu de pace nu se va clătina, zice DOMNUL, care are milă de tine.
Isaia 54.10
Dumnezeu îi aduce aminte totdeauna omului ce slab este în faţa puterii Sale. Omul aleargă cu groază din locuinţa sa când este un cutremur. Dar cine poate să descrie ce va fi atunci când va veni ce citim în Apocalipsa ceasul încercărilor care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului", când Dumnezeu va judeca acest pământ.
Atunci oamenii se vor ascunde în crăpăturile stâncilor, în peşteri şi vor spune: „Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de faţa Celui ce sade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului" (Apoc. 6.16). Cei care în timpul harului nu vor să asculte chemarea Domnului Isus vor avea parte de judecata lui Dumnezeu. Nici stâncile şi nici dealurile nu-i vor putea ocroti pe păcătoşi de judecată. Dumnezeu a dat poporului Său pământesc preţioase proorocii pe care le va îndeplini chiar şi prin neascultarea poporului. În prezent acolo unde se adună credincioşii aceste proorocii sunt deosebit de preţioase. În mijlocul atâtor frământări ale acestei lumi, credinciosul are dreptul să-şi aţintească privirea la Dumnezeu aşa cum spune Psalmul 32: „cel ce se încrede ÎN Domnul este înconjurat cu îndurarea Lui." Credinciosul oricând poate să ştie şi să fie convins că Dumnezeu este credincios celor făgăduite. El îi va întări pe ai Săi şi-i va păzi de orice rău.
Sunt mulţi copii ai lui Dumnezeu care îşi trăiesc zilele în temeri, întuneric şi nesiguranţă. Toată slujba lor dumnezeiască în loc să fie urmarea vieţii veşnice pe care o au şi de care se bucură, nu-i decât împlinirea unei datorii legale şi o pregătire pentru viaţa veşnică. Iar „nădejdea fericită" pe care ne-a dat-o harul, ca să ne învioreze inimile le rămâne cu totul necunoscută. O socotesc ca o visare şi aşteaptă ziua judecăţii în loc să-L aştepte pe Cristos.
Sursa AICI