Cuvântul sculptează!

3 IULIE

DOMNUL a vorbit lui Moise, şi a zis: Trimite nişte oameni să iscodească ţara Canaanului, pe care o dau copiilor lui Israel.

Numeri 13.1-2

Dacă citim numai aceste două versete suntem înclinaţi să credem că iscodirea ţării Canaanului ar fi fost după voia lui Dumnezeu. Moise i-a îmbărbătat să se suie şi să o ia în primire (Deut. 1.21). Ca să intre în binecuvântările pregătite de Dumnezeu trebuia numai ASCULTARE şi CREDINŢĂ. Aici s-a arătat că poporul nu are nici credinţă, nici ascultare. „Voi v-aţi apropiat de mine" a spus Moise, „şi aţi zis: Să trimitem nişte oameni înaintea noastră ca să iscodească ţara." Era nevoie de aceasta? Prin aceasta nu a fost oare jignit Dumnezeul adevărului? Dumnezeu le-a acceptat cererea dar pentru popor a fost o amară durere. Încă 38 de ani au mai călătorit şi din numărul bărbaţilor care au ieşit din Egipt numai doi au intrat în ţara făgăduită. Toţi ceilalţi au murit în pustie din cauza necredinţei lor. În 1 Cor. 10.6 citim: „Şi aceste lucruri s-au întâmplat ca să ne slujească nouă drept pildă."

În privinţa lucrării de mântuire a lui Isus şi a harului Său dătător de iertare cei care au crezut au intrat în comuniune intimă cu Dumnezeu. De această credinţă vorbeşte apostolul în Romani 1.17 şi Galateni 3.11 unde e amintit versetul: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă." Asemenea verset îl mai regăsim în conţinut şi în Evrei 10.38 unde este vorba de statornicie. Toate promisiunile lui Dumnezeu pentru calea noastră şi pentru slava viitoare sunt „DA" şi „AMIN." Putem să ne bazăm pe fidelitatea lui Dumnezeu în orice împrejurări. Prin aceasta îl vom cinsti pe Acela care a spus: „Voi cinsti pe cine Mă cinsteşte." Vrem oare să-L întristăm prin necredinţa noastră?

Adevăratul mijloc ca să înaintăm în viaţa duhovnicească este ca să trăim pentru Adunarea lui Dumnezeu şi nu pentru altceva. Omul care trăieşte potrivit gândului Duhului lui Dumnezeu despre Adunarea Sa va creşte în omul cel nou.

Sursa AICI

Salvati Rosia Montana - Maia Morgenstern

Cum să lansezi un ebook

Scris de Andreea Chebac •

Pentru că literatura în varianta electronică câștigă din ce în ce mai mult teren, iar editurile au fost întotdeauna greu de abordat, mulți scriitori aleg să-și lanseze singuri ebook-urile. Mai ales printre scriitorii străini, au apărut astfel staruri pe Internet.
Dar de ce ai nevoie pentru a reuși să lansezi un ebook cu succes ? The Guardian ne oferă câteva indicii:

1 Alege cartea, titlul și genul corect pentru a le lansa pe Internet. Este recomandat să te axezi pe genuri care au deja comunități bine închegate, cum ar fi fantasy, erotica, chick-lit, horror și thriller. Titlul trebuie să facă volumul să circule, așa că e bine să iei în considerare cuvinte cheie și motoare de căutare.
2 Nu te baza doar pe Facebook și Twitter. Este bine să-ți faci și un site web pentru o prezență mai puternică on-line și pentru a le da ocazia cititorilor să afle mai multe despre tine.
3 Este bine să soliciți ajutorul. Fie că este vorba despre părerea unor profesioniști, sau despre opinia publicului, o perspectivă diferită de a ta nu poate decât să te ajute.
4 Asumă-ți riscul! Recenziile pentru cartea ta vor atrage cititori, cu condiția ca acestea să fie relevante. Solicită recenzii de la bloggeri și site-uri care au ceva de spus în domeniu, chiar dacă riști să nu primești un feed-back pozitiv.
5 Oferă cartea gratuit. Fă asta cât mai des, chiar dacă pentru un timp limitat. Nu se știe cine ajunge să afle despre ea și decide s-o cumpere.
6 Folosește social media. Însă într-un mod isteț, creând contacte cu persoane interesate de același gen.
7 Nu folosi spam-ul! O să obții rezultate mai bune dacă alegi să vorbești despre cartea ta, să fii politicos cu toată lumea și să nu ignori nici un comentariu.
8 Fii pregătit să muncești pe brânci. Iar eforturile extenuante pe care le faci pentru a scrie o carte în timp ce ai o slujbă cu normă întreagă nu iau sfârșit odată cu încheierea procesului de creație. Ulterior trebuie să aloci la fel de mult timp pentru a rămâne conectat în mediul on-line și pentru a face marketingul cărții.
9 Nu ocoli librăriile. Mai ales dacă lucrarea ta este de interes pentru o anumită regiune sau zonă geografică. De acolo pot pleca mulți fani pe Internet.
10 Țintește mai sus. Pentru că vânzările de cărți în format tradițional încă sunt mai mari decât cele în format electronic, nu ar trebui să refuzi oferta unei edituri.

Descarca

Mai multe carti gratuite pentru copii:
http://luciamuntean.ro/index.php/e-carti

Cuvântul sculptează!

2 IULIE

Am un botez cu care trebuie să fiu botezat, şi cât de mult doresc să se împlinească!

Luca 12.50

Aceste cuvinte le-a spus Domnul şi Mântuitorul nostru cu mult timp înainte de a suferi moartea pe cruce. De fapt, drumul Lui mergea în întregime spre cruce. Numai prin drumul crucii Isus a putut să-L slăvească pe Tatăl în întregime şi pentru vecii vecilor. Toate valurile judecăţii lui Dumnezeu asupra păcatului au trebuit să-L acopere pe Mielul lui Dumnezeu. Cu acest botez trebuia să fie botezat, în această adâncime de suferinţe - care noi niciodată nu suntem în stare să le cercetăm - trebuia să meargă El. Domnul Cristos a trebuit să sufere moartea în toată amărăciunea ei ca plată pentru păcatele pe care le-a luat de bună voie asupra Lui. Noi pricepem puţin fiorul Lui din Ghetsimani. Şi totuşi a vrut să fie botezat cu acest botez al suferinţei ca să isprăvească lucrarea.

De ce a trebuit să vină toată suferinţa asupra Lui? „Pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea." Prin lucrarea Lui desăvârşită zăgazurile dragostei dumnezeieşti au fost deschise să curgă spre noi. Dar pentru aceasta Domnul nostru prea iubit a trebuit să păşească în adâncimi mari. Să nu uităm lucrul acesta, căci este împlinit pentru noi care credem.

El a spus ucenicilor şi prin ei şi nouă: „Să faceţi lucrul acesta spre amintirea Mea." Să privim la Masa Domnului cu ochii ţintă spre suferinţele şi moartea Lui, ca acestea să dea naştere în inimile noastre la admiraţie sfântă şi la adorarea care NUMAI Lui i se cuvine.

Masa Domnului ne pune înainte cele mai scumpe adevăruri. Mântuirea este săvârşită, păcatele sunt iertate. Harul domneşte prin neprihănire. Boldul morţii este înlăturat. Slava veşnică ne este descoperită din partea lui Dumnezeu. Unitatea unui singur Trup este înfăţişată înaintea noastră. Nu mai este nevoie de alte explicaţii, decât de o simplă şi sfântă practicare a amintirii morţii Domnului Cristos.

Sursa AICI

Cuvântul sculptează!

1 IULIE

Timp de şapte zile, veţi mânca azimi. Din cea dintâi zi veţi scoate aluatul din casele voastre: căci oricine va mânca pâine dospită, din ziua întâi până în ziua a şaptea, va fi nimicit din Israel.

Exodul 12.15

Sângele mielului pascal care se vedea pe amândoi stâlpii şi deasupra uşii caselor israeliţilor îi ocrotea de judecata dumnezeiască, de moartea întâiului născut. Sângele era mărturia că în acea casă pătrunsese o dată moartea.

Comuniunea cu Dumnezeu şi unii cu alţii prin mâncarea Mielului pregătit ne face atenţi să îndepărtăm mai întâi TOT aluatul. Aluatul este o înfăţişare a tot ce este râu şi al păcatului, fie că e vorba de conduită morală, fie că e vorba de învăţături greşite. Cele şapte zile, adică o săptămână, ne arată că toată viaţa credinciosului din clipa întoarcerii sale la Dumnezeu trebuie să fie sfântă. Domnul să ne dea harul ca să îndepărtăm tot aluatul din casele noastre şi din vieţile noastre. A mânca azimi înseamnă a ne supune fără şovăială tuturor îndemnurilor Sfintei Scripturi. Numai când umblăm în lumina Cuvântului avem părtăşie cu Dumnezeu şi unii cu alţii. În această lumină putem recunoaşte tot ce nu-i place lui Dumnezeu. Orice delăsare în privinţa cercetării personale este cauza multor slăbiciuni, lipsuri şi a necredincioşiei.

Un israelit care nu se ţinea de poruncile Iui Dumnezeu trebuia să fie nimicit din mijlocul lui Israel. Ce învăţătură serioasă! Dacă din neglijenţa noastră nu ne cercetăm şi nu mărturisim abaterea în faţa lui Dumnezeu, adorarea noastră va fi nevrednică. Atunci Dumnezeu trebuie să ne ia în şcoala Sa de educaţie prin dragoste. Dacă nu îndepărtăm răul, judecându-l atunci are să se infiltreze tot mai mult şi Dumnezeu aduce judecata asupra noastră. Aluatul are proprietatea de a invada toată masa. De aceea apostolul, mânat de Duhul Sfânt, a scris: „Măturaţi aluatul cel vechi. Nu este datoria voastră să judecaţi pe cei dinăuntru?" (1 Cor. 5). Noi, credincioşii trebuie să facem această lucrare. Nu trebuie să-L rugăm să o facă El.

Sursa AICI

Cuvântul sculptează!

30 IUNIE

Eu sunt a iubitului meu şi iubitul meu este al meu; el îşi paşte turma între crini.

Cântarea Cântărilor 6.3

Aceasta este vorbirea unui suflet care nu mai are valoare în ochii săi proprii. Când cineva e preocupat de Cristos, sufletul pătrunde gândurile şi dragostea Lui în loc să se ocupe de gândurile şi simţirile proprii. Ochii, inima, gândurile şi buzele - toate sunt pline de Cristos şi sunt preocupate de El. În cap. 2.16 mireasa spune: „Prea iubitul meu este ai meu şi eu sunt a lui." Acolo bucuria de a-L poseda pe Cristos stă pe prim plan: „El este al meu." Aici este vorba de o bucurie mai profundă şi anume aceea de a aparţine lui Cristos: „eu sunt a Lui." Ambele bucurii sunt binecuvântate dar bucuria care izvorăşte din convingerea: „Eu sunt a Lui" are un gând mai profund şi ne arată o creştere dumnezeiască. Noi putem înţelege bucuria unui suflet trezit din somnul păcatului care exclamă: Eu cred acum în Cristos, eu ştiu că El a murit pentru mine. Un suflet care a fost scos la lumina lui Dumnezeu din întunericul păcatului poate exclama victorios: Isus este al meu. Să nu se minimalizeze niciodată bucuria de a-L avea pe Cristos dar sufletul să nu rămână numai aici ci să facă progrese în recunoaşterea adevărului.

Să căutam să trăim în simţământul că ne găsim totdeauna în faţa lui Dumnezeu. Numai astfel vom fi păziţi de multele feluri şi forme ale răului pe care le întâlnim zilnic. Frica de Dumnezeu s-ar dovedi un zăgaz binecuvântat împotriva răului, în orice chip şi formă. Ea ne-ar face adevăraţi în toate vorbele şi faptele noastre. De câte ori nu vorbim mult mai mult decât simţim. Cât de schimbată ar fi purtarea noastră dacă ne-am da seama totdeauna că Dumnezeu ne aude şi ne vede, că El ţine seamă de orice cuvânt al nostru, cunoaşte orice gând şi vede toate căile noastre. Dacă am rămâne cât mai aproape de izvorul iubirii dumnezeieşti am fi nişte râuri răcoritoare dovedind că suntem ai iubitului nostru Domn şi El este al nostru. Ce bine ar fi dacă toate acestea s-ar împlini mai mult şi s-ar ţinea mai cu tărie între noi!

Sursa AICI