Neil Armstrong - mituri despre o legendă

„Cred că Bunul Dumnezeu ne-a dat un număr finit de bătăi al inimii şi aş fi blestemat dacă mi le-aş folosi pe ale mele ca să alerg în susul şi josul unei străzi." Aceste cuvinte i-au fost atribuite astronautului Neil Armstrong, primul om care a mers pe lună. Sâmbătă, inima lui a bătut pentru ultima dată.

La începutul lunii, Neil Armstrong fusese operat la inimă, pentru desfundarea unei artere. Tocmai împlinise 82 de ani. Ieri, familia fostului astronaut a anunţat că organismul lui Armstrong nu a făcut faţă unor complicaţii după operaţie.

Cine a fost Neil Armstrong

La doar câteva ore de la anunţul familiei, preşedintele american Barack Obama şi-a prezentat public condoleanţele. „Neil a fost printre cei mai mari eroi americani - nu doar ai timpului său, ci ai tuturor timpurilor. Când el şi membrii echipajului său au lansat, în 1969, Apollo 11, au purtat cu ei aspiraţiile unei întregi naţiuni," a spus preşedintele într-o declaraţie.

Peste 500 de milioane de oameni din întreaga lume au urmărit, pe 20 iulie 1969, aselenizarea navei Apollo 11, urmată de cuvintele memorabile: „Un pas mic pentru om, un salt uriaş pentru umanitate."

Colegul care l-a însoţit în misiunea Apollo 11 a punctat, la rândul lui, transformarea lui Armstrong într-un simbol pentru întreaga lume: „Chiar dacă eram mai departe de Pământ decât au fost vreodată doi oameni, nu eram singuri," a spus sâmbătă Buzz Aldrin, citat de USA Today. „Efectiv întreaga lume a făcut acea călătorie memorabilă împreună cu noi. Ştiu că milioane de oameni mi se alătură acum în plângerea unui adevărat erou american şi a celui mai bun pilot pe care l-am cunoscut vreodată."

Ce NU a fost Neil Armstrong

De numele lui Armstrong s-au ataşat, în timp, numeroase istorisiri false şi pretenţii. După momentul istoric al aselenizării, numeroşi oameni care purtau numele de Armstrong au căutat să demonstreze o legătură de rudenie, cât de îndepărtată, cu astronautul.

1. Musulman

Unii au încercat chiar să îi „însceneze" o convertire la islamism. O legendă foarte circulată spunea că, atunci când a păşit pe suprafaţa lunară, Armstrong a auzit nişte cuvinte pe care nu le-a putut descifra, într-o limbă pe care nu a recunoscut-o. După expediţie, într-o călătorie în Egipt, s-a întâmplat să audă o chemare islamică la rugăciune şi a recunoscut cuvintele pe care le auzise pe Lună: „Allahu akbar". Povestea a fost transmisă persistent în presa din trei ţări islamice: Egipt, Malaezia şi Indonezia.

Atât de populară a fost legenda, încât, în 1983, Phil Parshall, director la Institutul Creştin pentru Cercetare Asian Research Center International, i-a scris lui Armstrong pentru a verifica validitatea informaţiei. Răspunsul a infirmat zvonul convertirii.

În anii '50, Armstrong candidase pentru un poziţia de lider a unei grupe de cecetaşi în cadul Bisericii Metodiste. În formularul completat pentru postul solicitat, Armstrong a notat la capitolul „Afiliere religioasă" doar atât: „Deist".

În biografia lui oficială, First Man: The Life of Neil A. Armstrong, fostul astronaut respinge din nou zvonul convertirii: „Am văzut că multe organizaţii, în care nu sunt membru, pretind că sunt şi multe familii - între care mulţi Armstrong - fac conexiuni între noi, multe fiind false. Foarte mulţi oameni se identifică cu succesul Apollo. Afirmaţia că aş fi devenit musulman este doar o versiune extremă a poveştilor prin care oamenii spun că ştiu pe cineva pe care aş putea să îl ştiu şi eu."

2. Politician
Între cei care au dorit să profite de imaginea pozitivă a lui Armstrong s-au numărat şi diverşi jucători de pe scena politică. Astronautul a refuzat însă consecvent fiecare invitaţie de a se alătura vreunui partid.

3. Victimă ingenuă

În anii '90 a refuzat să mai dea autografe, conştient de faptul că obiectele pe care le semna erau vândute pe sume uriaşe de bani şi ajutau la dezvoltarea unei reţele de obiecte cu semnături contrafăcute.

Până şi frizerul lui a încercat să profite de pe urma celebrităţii astronautului. În 2005, Armstrong a câştigat un proces împotriva frizerului său, care vânduse, pentru 3.000 de dolari, părul pe care i l-a tuns. Frizerul antreprenor a fost obligat de instanţă fie să returneze părul, fie să doneze profitul unei organizaţii caritabile alese de Armstrong. Neputând recupera părul, frizerul a trebuit să doneze banii.

Ce rămâne Neil Armstrong?

Pentru mulţi însă Armstrong rămâne ceea ce ar trebui - un exemplu. Într-o declaraţie citată de CNN, familia Armstrong subliniază că, „deşi plângem pierderea unui om foarte bun, sărbătorim totodată viaţa lui remarcabilă şi speranţa că aceasta constituie un exemplu pentru tinerii din întreaga lume să muncească mult pentru a-şi realiza visele, să fie dispuşi să exploreze şi să împingă limitele şi să slujească în mod altruist unei cauze mai mari decât ei înşişi."

„Ce m-a atins pe mine este că el avea 30 de ani când a păşit pe Lună," a declarat pentru AP turistul Jonathan Lack (42 ani), care a decis să viziteze Muzeul Air and Space din Washington D.C. după aflarea veştii despre moartea lui Armstrong. „Asta m-a făcut să mă gândesc la cât de puţine am realizat eu."

Sursa: http://www.semneletimpului.ro/stiri/Neil-Armstrong---mituri-despre-o-legenda-7273.html

Pleacă-ţi urechea spre mine, grăbeşte de-mi ajută! Fii pentru mine o stâncă ocrotitoare, o cetăţuie unde să-mi găsesc scăparea!
Psalmul 31.2

Rugăciuni din Biblie

Doamne, Dumnezeul mântuirii mele! Zi şi noapte strig înaintea Ta! S-ajungă rugăciunea mea înaintea Ta! Ia aminte la cererile mele (Psalmul 88.1,2).

Pleacă-ţi urechea la cuvintele mele, Doamne! Ascultă suspinele mele! Ia aminte la strigătele mele… căci către Tine mă rog! Doamne, auzi-mi glasul, dimineaţa! Dimineaţa eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine şi aştept (Psalmul 5.1-3).

Pleacă-ţi urechea, Doamne, la rugăciunea mea, ia aminte la glasul cererilor mele! Te chem, în ziua necazului meu, căci m-asculţi. Îndreaptă-ţi privirile spre mine şi ai milă de mine… căci Tu mă ajuţi şi mă mângâi, Doamne! (Psalmul 86.6,7,16,17).

Doamne, ascultă-mi rugăciunea, şi s-ajungă strigătul meu până la Tine! Nu-mi ascunde Faţa Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ţi urechea spre mine, când strig! Ascultă-mă degrab! … Iar Tu, Doamne, Dumnezeule, lucrează pentru mine… izbăveşte-mă! Ajută-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Scapă-mă prin bunătatea Ta! (Psalmul 102.1,2; 109.21,26).

Sursa: http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna/2012-06-05?mini=meditatii-zilnice%2Fsamanta-buna%2F2012-06

Cuvântul sculptează!

25 AUGUST

DUMNEZEU a rânduit în Biserică, întâi, apostoli; al doilea, prooroci; al treilea, învăţători; apoi, pe cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor, cârmuirilor, şi vorbirii în felurite limbi.

1 Corinteni 12.28

O greutate şi un temei adânc stă în cuvântul „ajutorărilor". La o gândire superficială se poate constata esenţa cuvântului: prooroc, apostol, învăţător, darul tămăduirilor, cârmuirilor şi vorbirii în felurite limbi. Dar esenţa cuvântului „ajutorărilor" nu este aşa de uşor de înţeles. Aici se deschide un orizont larg, un câmp cu acţiuni multiple, se arată o slujbă creştinească valoroasă al cărei limite nu le putem vedea.

Există în adunări diferiţi credincioşi care nu au nici un dar deosebit; ei nu sunt nici prooroci şi nici învăţători. Şi totuşi pot fi de folos într-un chip nemărginit acelora care au aceste daruri. Poate că există cineva în adunare care-i complet incapabil pentru o slujbă şi totuşi să exercite o mai mare influenţă asupra oamenilor decât un slujitor renumit. Deşi nu-i predicator sau învăţător, arată mare interes pentru lucrarea Domnului şi în afara adunării. Un astfel de creştin nu se gândeşte să dea o îmbărbătare sau o învăţătură, dar modul cum efectuează cele mai simple lucruri, cum deschide cuiva uşa, cum cedează un loc, cum dă o Biblie sau o carte de cântări, îl fac în stare să atragă inimile. Se vede clar că atracţia lui sufletească este pentru propăşirea lucrării lui Dumnezeu. El se arată dispus de a efectua slujbele inferioare pentru ca lucrarea să decurgă în bune condiţii. Milostenia şi supunerea lui dau un ton hotărâtor în lucrarea lui Dumnezeu în adunare şi în afară.

Considerăm că surorile creştine pot să înveţe şi ele mult din aceste gânduri. Dacă Dumnezeu interzice unei femei să lucreze deschis în public atunci ea să nu uite niciodată că a fost creată ca să fie un AJUTOR. Orice inimă supusă Marelui învăţător găseşte multe de făcut în a ajuta în mod indirect dar cu mult efect la progresul adevărului.

Sursa AICI

Căci El [Dumnezeu] dă omului plăcut Lui înţelepciune, ştiinţă şi bucurie…
Eclesiastul 2.26

Cuvinte înţelepte

Averea pierdută o poţi recâştiga; timpul pierdut însă, niciodată.

Cei mai mari dintre oameni întotdeauna şi-au recunoscut în smerenie micimea, pe când cei mai mici dintre oameni niciodată nu-şi găsesc egali mărimii, în părerile lor.

Unii oameni văd mai multe lucrări ale lui Dumnezeu plimbându-se în jurul casei, decât văd alţii făcând călătorii în jurul lumii.

Interesul vorbeşte tot felul de limbi şi joacă tot felul de roluri.

Cheltuielile mici sunt ca şoarecii într-un hambar. Dacă sunt mulţi, pricinuiesc pagube mari.

Nu lăsa ca liniştea ta să fie tulburată necontenit de persoane care vin ca prieteni să povestească ce spun duşmanii tăi.

Orice nedreptate izvorăşte din prea multă iubire faţă de noi înşine şi din lipsă de dragoste faţă de alţii.

Sursa: http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna/2012-06-04?mini=meditatii-zilnice%2Fsamanta-buna%2F2012-06

Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El Şi-a dat viaţa pentru noi.
1 Ioan 3.16

Din dragoste

În timpul revoluţiei franceze, un tânăr de origine nobilă a fost condus împreună cu alţii spre locul de execuţie. Când a fost strigat numele tânărului, ieşi un alt bărbat din rândul celor condamnaţi şi se predă judecătorului în locul celui strigat. După executarea sentinţei groaznice, rămase spre mirarea judecătorului acel tânăr, şi deoarece nu îşi putea explica acest lucru imediat, a fost trimis pentru un timp din nou în închisoare. La scurt timp după aceasta, toţi întemniţaţii au fost graţiaţi, iar tânărul nobil plecă bucuros spre casă. Deoarece nu şi-a găsit tatăl acasă, a deschis uşa biroului său, dar nici acolo nu era. Pe birou a găsit o scrisoare adresată lui personal, scrisă de mâna tatălui. Tremurând o ridică şi citi: „Dragul meu fiu, n-am putut suporta gândul că tu trebuie să mori aşa de tânăr; de aceea am păşit pentru tine în momentul decisiv. Eu sunt în vârstă şi nu mai am mult timp de trăit, nici nu mai pot face mult bine. Dar tu eşti tânăr şi poţi fi de folos atât pentru casa ta, cât şi pentru alţii, cu ajutorul lui Dumnezeu. Păşeşte pe calea lui Dumnezeu plină de iubire şi gândeşte-te la tatăl tău.“

Şi tu eşti un păcătos condamnat la moarte, „fiindcă plata păcatului este moartea“ (Romani 6.23). Dar un Altul a păşit în locul tău şi a suportat moartea şi judecata pentru tine: Isus Hristos. Nu te mişcă această dragoste?

Sursa: http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna/2012-06-16?mini=meditatii-zilnice%2Fsamanta-buna%2F2012-06

Cuvântul sculptează!

24 AUGUST

Când numai sunt lemne, focul se stinge.

Proverbe 26.20

Ce clar este acest cuvânt! Fără lemne focul se stinge. Pentru a înţelege lucrul acesta nu ne trebuie multe studii. Nu dăm noi oare de multe ori cu capul de adevărul acesta? Nu ard în jurul nostru nenumărate focuri mari şi mici al căror fum ne face să lăcrimăm, şi care de mult s-ar fi stins dacă nu ar fi fost aprovizionate din când în când cu „lemne" Căci: „Unde-i lipsă de lemne, focul se stinge şi când nu mai este un clevetitor cearta se potoleşte."

Câte păreri diferite, povestiri eronate, vorbe rele despre alţii, s-ar stinge în mijlocul nostru dacă nu s-ar mai aduce material pentru ardere. Clevetirea nu ajută la nimeni, dar duşmanul sufletelor noastre are mult de câştigat distrugând legăturile frăţeşti.

Vai, de ne-am speria de acest rău, şi cu seriozitate şi dârzenie sfântă să îndepărtăm orice neajuns, să nu clevetim unii despre alţii, ci mai bine să ne rugăm unii pentru alţii. Atunci se va stinge acest focar al putrefacţiei şi al distrugerii. Câtă pagubă a fost produsă până acum prin clevetire nu se poate scrie şi nici măsura pe vreo scară gradată. Cât de des au fost distruse prietenii intime, cunoscuţi au fost despărţiţi şi chiar au ajuns la duşmănie. „... limba clevetitoare aduce o faţă mâhnită" (Prov. 25.23) de aceea să învăţăm să înfrânăm acest mic mădular care aprinde o pădure mare.

Dacă un creştin se duce la înot ca să simtă bine, sau face un lucru asemănător numai ca să-şi placă lui însuşi să nu se aştepte ca Dumnezeu să-l păzească de primejdie. Dacă Dumnezeu ne porunceşte să trecem pe un lac în furtună ca să vestim Evanghelia, dacă ne cere ca să trecem peste cei mai înalţi munţi ca să-i slujim, atunci, da, ne putem încredinţa în mâinile Lui şi ne va păzi de orice rău căci El ne-a poruncit să mergem. Domnul Isus Cristos are plăcere să se bucure de predarea noastră întreagă şi doreşte să avem o deplină părtăşie cu El. Acest lucru nu se poate face în medii infectate de păcat.

Sursa AICI

Cuvântul sculptează!

23 AUGUST

DOAMNE, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! DUMNEZEULE, Tu eşti stânca mea, în care mă ascund.

Psalmul 18.2

Pentru toţi copiii lui Dumnezeu este o mare mângâiere că Dumnezeu le cunoaşte întristarea, lacrimile ascunse şi necazurile. Calea credinţei în această lume este o cale presărată cu greutăţi şi necazuri. Dar Dumnezeul şi Tatăl nostru este un Dumnezeu al dragostei şi milei. El se gândeşte tot timpul la copiii Săi. În Cuvântul Lui citim să „aruncăm asupra Lui toate îngrijorările şi El însuşi va îngriji de noi."

Cum mai putem oare să fim neliniştiţi sau fără putere când avem o astfel de îmbărbătare? Putem merge voioşi şi plini de încredere spre minunata noastră ţintă. De-am primi toată energia pentru a alerga spre ţinta noastră cu ochii privind mereu spre Domnul nostru. Dar lucrul acesta putem să-l facem dacă ne bizuim tot mai mult pe dragostea lui Dumnezeu şi Tatălui nostru ca şi pe dragostea Domnului Isus Cristos. Prin aceasta inimile noastre se vor întări tot mai mult.

Dumnezeul nostru cel Mare care face rănile este şi Acela care le vindecă. De-am zidi mai mult încrederea noastră în dragostea Domnului Isus şi a lui Dumnezeu, Tatăl nostru. Gândurile lui Dumnezeu faţă de noi sunt gânduri de dragoste şi gânduri de pace. El vrea ca tot timpul să ne desprindem de gunoaiele lumeşti, şi să fim tot mereu cu candelele aprinse, ca să-L aşteptăm. El este aproape. În curând va veni ca să intrăm ca Mireasă la nunta Mielului, în împărăţia lui sfântă.

Noi suntem în mâna Aceluia care e nemărginit în dragostea Sa, fără greşeală în înţelepciunea Sa şi fără hotar în puterea Sa şi ale cărui mijloace de ajutorare sunt nesfârşite. Dacă ne mustră sau pedepseşte, o face, pentru că ne iubeşte şi ne vrea binele. Să ne aducem aminte tot timpul că dragostea dumnezeiască este înţeleptă şi credincioasă şi ea îngăduie amarul pentru folosul şi binecuvântarea noastră.

Sursa AICI