Cuvântul sculptează!

9 Septembrie – Bumerang

Mama lui Jaimito îi spune într-o zi fiului său:

-«Jaimito, fii cuminte. Fiecare poznă de-a ta îmi scoate numai peri albi!»

-«Vai, mamă, cum a trebuit să fii tu când erai mică, de vreme ce biata bunica arată în halul în care este.»

Motivele neghioabe folosesc doar pentru neghiobi.

Este foarte important ca părinţii să ştie să dea copiilor lor motive pentru credinţa şi speranţa lor (1Petru 3,15).

O parte fundamentală din reuşita educaţiei se sprijină pe aceasta: a insufla în copii motive serioase pentru ca să ia viaţa în serios.

Iar pentru ca să le dai, trebuie mai întâi să le ai.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

8 Septembrie – Dublu sens

Într-o sală de clasă – cu elevi de doisprezece-treisprezece ani – apăru scris pe tablă: „Profesorul este un prost”.

Intrând, profesorul descoperi insulta şi întrebă:

-«Cine a scris aceasta?»

Un elev se ridică şi mărturisi cu umilinţă:

-«Eu am fost, domnule profesor.»

Profesorul, foarte înţelegător, îi spuse:

-«Nu te pedepsesc, pentru că ai spus adevărul.»

Bănuitorii se vor întreba îndată: Ce este adevărat, ceea ce a spus elevul sau ceea ce a scris?

A educa nu este un lucru uşor, nici pentru părinţi, nici pentru profesori. La anumite vârste ale copilului, greutatea creşte simţitor.

În munca de educaţie este nevoie de multă dragoste, suficient simţ comun, un anumit simţ al umorului şi o mare doză de răbdare.

Isus ne-a poruncit: „Învăţaţi-i să păstreze toate câte vi le-am poruncit vouă”. Însă atunci când ne-a impus aceasta ne-a promis de asemenea: „Eu voi fi cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii” (Mt 28,19-20). Este mai bine pentru noi să ne încredem în promisiunea sa şi să contăm mai mult pe ajutorul său.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

7 Septembrie – Medicină ca la carte

Mama îl întreabă pe fiul ei de patru ani:

-«Chiar nu te simţi bine, Carlito?»

-«Da, mamă, sunt bolnav. Însă nu e nevoie să chemi medicul. Dacă nu mă trimiţi la grădiniţă, poate că am să mă fac bine.»

Copilul inventează boala ca pretext pentru lenea sa. De câte ori nu spunem „nu pot” când, de fapt, ar trebui să spunem „nu vreau”!

Toţi trebuie să facem în viaţă, în fiecare zi, lucruri care nu ne sunt pe plac; trebuie să ne confruntăm cu cheful sau cu lipsa de chef. Este foarte important să învăţăm cât mai devreme – deja din copilărie – să dominăm cheful sau lipsa de chef. Aici nu există alternativă: ori dominăm ori suntem dominaţi.

De puţin folos ne va fi în viaţă dacă suntem dominaţi de stările sufleteşti. Fără curăţare, fără efort, nu există fruct.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

6 Septembrie – Datorii părinteşti

O profesoară le dă elevilor săi, de opt ani, un exerciţiu de redactare. Subiectul era următorul: „Datoriile părinţilor”.

Unul dintre elevi scrie, printre altele: „Tatăl meu trebuie să-mi facă temele la Matematică iar mama pe cele de la Literatură”.

Fără îndoială, prima dorinţă a copilului este ca părinţii săi să-i facă „temele sale”. Părinţii cad deseori în această ispită: să-i facă copilului lor economie de efort, să-l scutească de sudorile pe care ei, la timpul lor, au trebuit să le suporte.

Este o atitudine de înţeles, foarte omenească, însă puţin pedagogică şi deloc benefică pentru copil.

Viaţa îi va oferi tot felul de greutăţi. Dacă nu este pregătit pentru ele din copilărie, niciodată nu va fi pregătit.

Va sosi momentul în care părinţii nu vor putea să-i rezolve ceea ce trebuie să rezolve el. Cu cât mai devreme va învăţa să o facă, cu atât mai bine.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

5 Septembrie – Rufus

Winston Churchill iubea câinii aproape la fel de mult cât îşi ura propriul ginere. Pentru câinelui său, Rufus, ţinea rezervat un fotoliu special, alături de al său. Atunci când la televizor apăreau scene care puteau să fie neplăcute pentru câinele său, îi acoperea ochii şi-i spunea:

-Nu te uita, Rufus. Am să-ţi povestesc eu mâine.

Astăzi întâlnim mulţi părinţi care îi tratează pe copiii lor mai rău decât Churchill pe câinele său Rufus: nu-i interesează ceea ce fiii lor văd sau nu văd.

Televizorul a fost calificat drept „cutia toantă”. Un profesor de psihiatrie îl numea „abrutizantul naţional”.

Se educă sau se strică educaţia mai mult prin ochi decât prin auz. A permite ca fiii să se ghiftuiască cu televizorul este cea mai bună cale pentru a-i transforma în „naivi îndobitociţi”

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

4 Septembrie – Cizmarul şi cerşetorul

„Cizmarul şi cerşetorul” este o poveste de Crăciun de-a lui Leon Tolstoi: Cizmarul întâlneşte pe stradă un amărât în ajunul Crăciunului. Făcându-i-se milă de el îl invită să petreacă sărbătorile cu familia sa. Soţiei sale nu-i place deloc aceasta şi-l priveşte cu dispreţ, servindu-l cu gesturi brutale.

De fiecare dată când ea acţiona astfel, cerşetorul se micşora. Atunci când cizmarul era atent cu el, creştea din nou… De fapt, cerşetorul era un înger care creştea odată cu bunătatea şi descreştea odată cu răutatea.

Dragostea şi încrederea sunt ingredientele cel mai de trebuinţă în educaţie. Încrederea face să se dezvolte personalitatea. Neîncrederea, atitudinea brutală, exigentă, fără afecţiune, o sărăceşte şi o micşorează.

Acest lucru se întâmplă nu doar cu copiii ci şi cu cei mari. Încrederea în persoane le facilitează munca. Încrederea în prieten este obligatorie într-o prietenie.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

3 Septembrie – Inelul de logodnă

Un băiat intră cu pas hotărât într-un magazin de bijuterii şi ceru să-i fie arătat cel mai bun inel de logodnă pe care îl aveau. Bijutierul îi arătă unul. Băiatul privi inelul şi, surâzând, făcu un gest de aprobare. Întrebă care este preţul şi se pregăti să-l plătească.

-«Vă căsătoriţi în curând?» întrebă bijutierul.

-«Nu. Nici măcar nu am logodnică», răspunse acesta.

Surprinderea bijutierului îl amuză pe băiat.

-«Este pentru mama mea. Când m-am născut eu, ea era singură. Cineva a sfătuit-o să mă ucidă înainte de a mă naşte, în felul acesta se evitau o serie de obligaţii şi probleme. Însă ea a refuzat şi mi-a oferit darul vieţii. Şi a avut multe probleme, o mulţime. A fost tată şi mamă pentru mine, a fost prietenă şi soră şi a fost şi învăţătoare. M-a făcut să fiu ceea ce sunt. Acum, fiindcă pot, îi cumpăr acest inel de logodnă. Ea nu a avut niciodată un astfel de inel. I-l ofer ca o promisiune că dacă ea a făcut totul pentru mine, acum eu voi face totul pentru ea. Poate că după aceea voi oferi cuiva un alt inel de logodnă, însă acela va fi al doilea. Primul este pentru mama mea.»

Bijutierul nu spuse nimic, în schimb ordonă casierei sale să-i facă băiatului acea reducere care se făcea doar clienţilor speciali.

Câte femei nu-şi sărăcesc şi nu-şi întinează viaţa ucigând în propriul sân inima unui copil!

Şi câte mame, slavă Domnului, îmbrăţişează din tot sufletul angajamentul pe care şi l-au luat atunci când au conceput copilul pe care-l poartă în pântece!

Toate inelele din lume ar fi un dar sărac pentru aceste eroine.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro