Cuvântul sculptează

15 Octombrie – Alegeri în atelierul de tâmplărie

Într-o noapte, Într-un atelier de tâmplărie sculele s-au hotărât să întemeieze o asociaţie şi să aleagă un preşedinte.

Ciocanul îşi prezentă candidatura. Însă toţi l-au refuzat spunând:

-Tu nu! Faci prea mult zgomot şi îi loveşti în permanenţă pe ceilalţi.

S-a prezentat după aceea hol-şurubul dar şi el a fost refuzat:

-Nici tu! Trebuie să te învârţi de multe ori pentru ca să fii de folos şi, pe lângă aceasta, mereu înţepi.

După aceasta s-a oferit pila. Însă nici ea nu avu noroc.

-Nu, tu nu! Eşti cam aspră şi mereu ai fricţiuni cu cine se apropie de tine.

Luă cuvântul metrul pentru a-şi expune programul său. Nici candidatura sa nu a fost acceptată. I-au reproşat:

-Nu! Tu mereu îi măsori pe ceilalţi cu propria-ţi măsură, ca şi cum ai fi singurul perfect.

Discuţia s-a prelungit. Sosi ziua şi, odată cu ea, tâmplarul. Apucă sculele, începu să lucreze cu ele şi, la capătul zilei de lucru termină de încheiat o mobilă frumoasă.

Sosind noaptea, sculele se întruniră din nou. Luă cuvântul fierăstrăul şi tăie discuţia spunând:

-Domnilor, e clar că toţi avem defecte. Însă tâmplarul ştie să se folosească de calităţile noastre şi face lucruri frumoase cu noi. Ciocanul este puternic, hol-şurubul uneşte şi dă rezistenţă, pila finisează şi îndepărtează asperităţile, metrul este precis şi exact... Putem să formăm o mare echipă, să facem lucruri utile şi să fim mândri de capacităţile noastre.

Când într-un grup de persoane (fabrică, şcoală, familie...) se căută defectele celorlalţi, situaţia devine tensionată, negativă şi sterilă. În schimb, când cu sinceritate căutăm să ne oprim la calităţile lor, convieţuirea devine agreabilă, reconfortantă şi fructuoasă.

Este foarte uşor să descoperi defectele. Pentru a găsi calităţile este nevoie de o inimă bună.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Ebook Nemira

Eu sunt numarul patru - Pittacus Lore

Descarca aici

Cuvântul sculptează

14 Octombrie – Stalin

Se spune că pe 5 martie 1953 unul dintre miniştrii guvernului sovietic a comunicat celorlalţi:

-Tovarăşul Stalin a murit.

Unul dintre cei prezenţi, spuse îngrozit:

-Şi acum, cine îndrăzneşte să-i dea vestea asta?

Există oameni cărora li se poate spune doar ceea ce le gâdilă auzul. Oameni cărora le provoacă panică faptul de a le comunica ceva care le poate fi dezagreabil. Oameni mereu dispuşi să asculte aplauzele şi absolut închişi faţă de tot ceea ce sună a reproş sau corectare.

Aceşti oameni fac imposibil ajutorul celorlalţi.

Accept şi vreau să mă corecteze alţii?

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

10 moduri în care catolicii pot trăi Anul Credinţei

Pentru a marca a 50-a aniversare a Conciliului Vatican II şi a 20-a aniversare a Catehismul Bisericii Catolice, Papa Benedict al XVI-lea a anunţat un An al Credinţei, începând din 11 octombrie 2012 până pe 24 noiembrie 2013. Scopul este întărirea în credinţă a catolicilor şi atragerea lumii la credinţă prin exemplul lor. Episcopul David Ricken de Green Bay, Wisconsin, preşedintele Comitetului pentru Evanghelizare şi Cateheză din cadrul Conferinţei Episcopale Americane, oferă “10 moduri în care catolicii pot trăi Anul Credinţei”. Le redăm cu mici adaptări după materialul publicat de Conferinţa Episcopală Americană.

Pornind de la indicaţiile date de Congregaţia pentru Doctrina Credinţei a Vaticanului, unele dintre aceste sugestii sunt de fapt îndatoriri ale catolicilor; altele pot fi adoptate de catolici în orice perioadă, în special pe timpul Anului Credinţei.

1. Participaţi la Sfânta Liturghie. Anul Credinţei urmăreşte să promoveze o întâlnire personală cu Isus. Aceasta are loc cel mai direct în Euharistie. Participarea frecventă la Liturghie ne întăreşte credinţa prin Scripturi, prin Crez, prin celelalte rugăciuni, prin muzica sacră, prin predică, prin primirea Împărtăşaniei şi prin apartenenţa la o comunitate de credinţă.

2. Mergeţi la Spovadă. Pe lângă participarea la Liturghie, catolicii găsesc tărie şi cresc în profunzime în credinţa lor prin frecventarea Sacramentului Penitenţei şi Reconcilierii. Spovada îi îndeamnă pe oameni să se întoarcă la Dumnezeu, să îşi exprime părerea de rău pentru căderile lor şi să îşi deschidă vieţile faţă de puterea harului vindecător al lui Dumnezeu. Spovada iartă rănile trecutului şi oferă tărie pentru viitor.

3. Citiţi vieţile sfinţilor. Sfinţii sunt exemple dincolo de timp de trăire a unei vieţi creştine, fiind o sursă inepuizabilă de speranţă. Ei nu doar au fost păcătoşi care au încercat să se apropie tot mai mult de Dumnezeu, ci ne şi învaţă modalităţi prin care o persoană îl poate sluji pe Dumnezeu: învăţând, prin activitate misionară, caritate, rugăciune sau pur şi simplu căutând să facă voia lui Dumnezeu în acţiunile şi deciziile din viaţa de zi cu zi.

4. Citiţi zilnic din Biblie. Scriptura oferă acces direct la Cuvântul lui Dumnezeu şi ne relatează istoria mântuirii neamului omenesc. Catolicii se pot ruga cu Scriptura (prin lectio divina sau alte metode) pentru a deveni mai acordaţi pe frecvenţa Cuvântului lui Dumnezeu. Biblia este obligatorie pentru a creşte în Anul Credinţei.

5. Citiţi documentele Conciliului Vatican II. Conciliul Vatican II (1962-1965) a generat o deosebită înnoire a Bisericii. A avut impact asupra modului de celebrare a Liturghiei, asupra rolului laicilor, asupra înţelegerii Bisericii privitor la ea însăşi şi la relaţia ei cu alţi creştini şi ne-creştini. Pentru a continua această înnoire, catolicii trebuie să înţeleagă ceea ce a învăţat Conciliul şi cum poate el îmbogăţi vieţile credincioşilor.

6. Studiaţi Catehismul. Publicat exact la 30 de ani după începerea Conciliului Vatican II, Catehismul Bisericii Catolice acoperă teme privind credinţa, învăţătura morală, rugăciunea şi Sacramentele Bisericii Catolice într-un singur volum. Este o resursă pentru a creşte în înţelegerea credinţei. O altă resursă de ajutor este Compendiul Catehismului Bisericii Catolice şi celelalte catehisme apărute.

7. Faceţi voluntariat în parohie. Anul Credinţei nu se reduce doar la studiu şi reflecţie. Temelia solidă oferită de Scriptură, Conciliu şi Catehism trebuie să fie tradusă în practică. Parohia este un loc excelent de pornire, şi darurile fiecărei persoane pot să ajute la zidirea comunităţii. Cu toţii sunt bine veniţi să slujească ospitalitatea, să cânte la Liturghie, să citească lecturile, să se ocupe de cateheză şi în alte roluri în viaţa parohiei.

8. Ajutaţi-i pe cei nevoiaşi. Vaticanul îi îndeamnă pe catolici să doneze organizaţiilor caritabile şi să facă voluntariat în sprijinul celor săraci în Anul Credinţei. Aceasta înseamnă a-l întâlni personal pe Cristos în cei săraci, marginalizaţi şi vulnerabili. Ajutându-i pe alţii catolicii ajung faţă în faţă cu Cristos şi în plus se oferă un exemplu de urmat pentru restul lumii.

9. Invitaţi un prieten la Liturghie. Poate că Anul Credinţei este global în scopul lui, urmărind o înnoire a credinţei şi evanghelizării pentru întreaga Biserică, dar schimbarea începe de la nivelul local. O invitaţie personală poate să marcheze un moment de cotitură pentru cineva care s-a îndepărtat de credinţă sau se simte înstrăinat de Biserică. Cu toţii cunoaştem astfel de persoane, astfel că fiecare putem să adresăm o astfel de invitaţie la întoarcerea acasă.

10. Transpuneţi Fericirile în viaţa cotidiană. Fericirile (Matei 5,3-12) oferă un mod extraordinar de trăire creştină. Înţelepciunea lor îi poate ajuta pe toţi să fie mai umili, răbdători, drepţi, transparenţi, iubitori, iertători şi liberi. Tocmai de exemplul credinţei trăite este nevoie pentru a-i atrage pe oameni la Biserică în anul ce se aşterne înaintea noastră.

Sursa: http://www.catholica.ro/2012/09/26/10-moduri-in-care-catolicii-pot-trai-anul-credintei

Cuvântul sculptează

13 Octombrie – A-l corecta pe cel care greşeşte

Socrate, în timpul unui prânz, îl certă foarte sever pe unul dintre servitorii săi din cauza unei greşeli pe care o făcuse. Platon, care se afla şi el la masă, îi spuse:

-Nu era mai bine să laşi asta pe după aceea şi sa-l cerţi deoparte?

-Şi nu era la fel de bine – replică Socrate – ca să-mi spui asta după aceea şi deoparte?

Isus ne-a învăţat să-l corectam pe cel care greşeşte. Însă trebuie să corectam fără a umili, în doi.

Trebuie să învăţăm să facem bine binele. Binele, dacă se face rău, nu mai este caritate, ci lipsă de caritate.

A corecta din iubire – din caritate – şi cu iubire. Fără iubire, oricât de bun ar fi ceea ce facem, vom aduce prejudicii.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează

12 Octombrie – Greutate şi volum

Într-o zi, mă plimbam cu tatăl meu când, deodată, se opri într-o curbă şi, după o scurtă tăcere, mă întrebă:

-Pe lângă cântecul păsărilor, auzi altceva?

Mi-am ascuţit auzul şi câteva secunde după aceea i-am răspuns:

-Aud zgomotul unei căruţe.

-Asta-i – îmi spuse tatăl meu. Se aude o căruţă goală.

-Cum ştii că este o căruţă goală, dacă nu o vedem încă? – l-am întrebat eu.

-Este foarte uşor să ştii dacă este goală căruţa sau plină, după zgomot. Cu cât este mai goală, cu atât face mai mare zgomot.

Într-o discuţie, greutatea şi volumul de obicei sunt opuse. După volumul glasului celui care discută se poate vedea greutatea motivelor pe care le aduce. Cu cât mai săraci sunt motivele, cu atât se ridică mai mult vocea şi se foloseşte mai multă pălăvrăgeală.

„Cu cât mai goală merge căruţa, cu atât mai mare este zgomotul pe care-l face”. Este o cale greşită a încerca să convingi pe cineva pe bază de zgomot.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează

11 Octombrie – Datorii şi datornici

Un prieten de-al lui John Davidson Rockefeller apelă la dânsul căutând un sfat pentru a-şi rezolva problema sa.

-Un individ îmi datorează 50.000 de dolari. Însă nu am nici un act doveditor. Ce pot să fac?

-Scrie-i – îl sfătui Rockefeller – o scrisoare în care îi ceri 100.000 de dolari. Cu siguranţă că iţi va răspunde spunând că greşeşti, că nu sunt 100.000 ci 50.000. Atunci ai să ai actul doveditor.

Există o dublă constantă în viaţa omului: greutatea de a vedea datoria pe care noi o avem faţă de ceilalţi şi tendinţa de a exagera în ceea ce priveşte datoria pe care alţii o au faţă de noi.

Legea fericirii merge pe altă cale: a fi foarte exigent faţă de tine însuţi şi să ceri mai degrabă puţin celorlalţi.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro