Cuvântul sculptează

12 Noiembrie – Dali şi moartea

L-au întrebat pe Salvador Dali:

- Dumneavoastră va temeţi de moarte?

- Da – răspunse.

 -Este ceea ce temeţi cel mai mult?

- Nu.

- De ce?

- Deoarece cred că, în cele din urmă, trebuie să se aranjeze.

Sigur că s-a aranjat: murind ca oricare muritor. Moartea nu-i respectă pe cei care se cred genii nici pe cei care  sunt. Cu atât mai puţin pe cei care nu sunt nici nu se consideră ca atare.

După cum spune Jorge Manrique într-unul din versurile sale: „Vieţile noastre sunt râuri care se varsă în marea, care este moartea. Acolo merg direct domnişorii să se sfârşească şi să se consume. Într-acolo râurile învolburate, acolo pâraiele şi cele mai mici firicele de apă: la fel sunt atât cei care trăiesc prin munca mâinilor lor cât şi bogaţii”.

Este absurd să crezi că, pentru tine, „trebuie să se aranjeze”. Normal ar fi să te gândeşti: „cum mă aranjez eu”. Logic ar fi să caut să mă găsesc pe mine „aranjat”.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează

11 Noiembrie – Săruturi de dus şi întors

Unei perechi de soţi, profund creştini, le-a murit o fiică – un copil extraordinar – la vârsta de 21 de ani. La sfârşitul înmormântării tatăl îi mulţumeşte lui Dumnezeu, cu voce tare, pentru darul pe care i l-a făcut, de a se fi putut bucura de acea fiica timp de 21 de ani.

Mama, de asemenea, îi aduce mulţumiri lui Dumnezeu şi spune, adresându-se Maicii Domnului:

- Măicuţă sfântă, Paloma este deja mai mult a ta decât a mea. Iţi cer doar un lucru: acum să-i înapoiezi tu ei toate săruturile pe care ţi le-a dat, de-a lungul vieţii sale, pe medalia pe care o purta la gât.

Cel care are nefericirea de a nu avea credinţă, nu ştie ce-i lipseşte.

Cel care nu trăieşte de acord cu credinţa pe care o are, nu ştie ce pierde.

Cel care are credinţă şi luptă pentru a o trăi se bucură de o mare bogăţie şi trebuie să-i fie enorm de recunoscător lui Dumnezeu.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează

10 Noiembrie – Deşteptătorul

Un băiat, de doisprezece-treisprezece ani, avea mania exagerată de a demonta şi monta din nou tot ceea ce era format din diferite piese. A demonta era foarte uşor. A monta din nou, obişnuia să fie mai complicat.

Avea în casă un ceas deşteptător vechi şi mare. Alarma era un clopoţel care, atunci când suna, îi scula şi pe vecini.

Bietul ceas deşteptător căzu în mâinile băiatului care ardea de dorinţa de „a vedea cum este pe dinăuntru”. I-a demontat toate piesele. Apoi s-a pus să-l monteze din nou. Partea proasta a fost că i-au rămas piese şi unele piese, poate, nu erau puse la locul lor.

Spre satisfacţia vecinilor, ceasul nu a mai indicat ora nici nu i-a mai deşteptat pe cei care dormeau. Din acel moment nici el nu s-a mai trezit: nefericitul deşteptător nu a putut să supravieţuiască cu oasele dislocate.

Dumnezeu are un vis grandios pentru fiecare dintre fiii săi: să ne facă părtaşi de viaţa sa şi de fericirea divină.

Pentru a obţine aceasta trebuie să aşezăm, zi de zi, fiecare piesă la locul ei. Dacă într-o zi sau alta nu facem voinţa lui Dumnezeu pentru acea zi, sunt piese pe care nu le aşezăm la locul lor. În mod logic, rezultatul final nu va putea fi ceea ce Dumnezeu vrea. La acest mare proiect final se ajunge pe baza realizării micilor proiecte de fiecare zi.

Fac în acest moment ceea ce Dumnezeu vrea să fac acum?

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează

9 Noiembrie – Este valabil ceea ce slujeşte

Pentru motive încă neclare, cardinalul Richelieu l-a închis în Bastilia (februarie 1631) pe mareşalul Francisco de Bassompierre. Nu a ieşit de acolo până în anul 1642, după moartea Cardinalului.

Prezentându-se din nou în faţă regelui Luis al XIII-lea, monarhul l-a întrebat câţi ani are.

- Maiestate – răspunse mareşalul – am cincizeci de ani.

- Numai? spuse Monarhul. Credeam ca ai undeva la şaizeci.

- Nu-i iau în calcul pe cei zece petrecuţi în Bastilia, pentru că nu i-am folosit în slujba Maiestăţii Voastre.

Dumnezeu ne dă timpul pentru a realiza planurile sale, proiectele sale. Dumnezeu, care nu are nevoie de nimic, a vrut să se slujească de noi pentru a ne putea răsplăti.

Anii pe care nu-i folosim în slujba lui Dumnezeu şi a fiilor săi, fraţii noştri, sunt ani pierduţi.

Dacă eu – asemeni mareşalului francez – aş număra doar anii pe care i-am folosit, într-adevăr, în slujba lui Dumnezeu, ce vârsta aş avea? Aş trece de copilărie?

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Descarca gratuit nr.7 al revistei Science Focus

Daca veti accesa site-ul revistei Science World (ex-Science Focus), in partea dreapta a site-ului veti gasi un banner (la fel ca cel de mai jos) care va va permite sa descarcati gratuit numarul 7 al revistei Science Focus.
La fel de bine puteti da click si pe banner-ul de mai jos.
Bonus : Am scris si de numarul 3 al revistei in mai 2012

Sursa: http://blogulcolectionarului.net/2012/11/descarca-gratuit-nr-7-al-revistei-science-focus/?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+BlogulColectionarului+%28Blogul+Colectionarului%29

Cuvântul sculptează

8 Noiembrie – Aterizarea

Un zidar irlandez cade de pe o schelă şi-şi rupe picioarele. Dus fiind la spital, vin la el doctorul şi sora infirmieră.

- Bietul de tine – spuse aceasta. Te-ai lovit când ai căzut.

- Nu, maică – răspunse cel rănit. Nu a fost în cădere, a fost când am atins pământul.

A zbura prin aer poate fi chiar distractiv. Partea rea este aterizarea pe pământ.

Doar în lumina rezultatului, adică a finalului, se poate valora evenimentul: un meci, o ceartă, un război... o viaţă.

Pentru aceasta, în lumina finalului pe care îl dorim, trebuie să focalizam orice pas, fiecare moment al existenţei noastre. Ceea ce nu este de folos pentru a obţine scopul pe care-l dorim, nu este de folos pentru nimic.

Dacă, într-adevăr, vrem să avem cerul la sfârşit, ceea ce nu este de folos pentru cer nu este de folos pentru nimic.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează

7 Noiembrie – Semn bun

O doamnă, singură şi foarte bogată, îl întrebă pe preotul care îi administră sacramentul Ungerii bolnavilor:

-Spuneţi-mi, sincer, părinte, nepoţii mei, acolo afară, plâng sau râd?

-Plâng, doamnă – răspunse preotul.

-Ah, mulţumesc Doamne, pentru că acesta este un semn că nu sunt foarte grav.

Lucruri care ţin de natura umană: de multe ori dragostea faţă de ceea ce are ruda depăşeşte dragostea faţă de ea. Oameni abandonaţi există cu duiumul. Moşteniri abandonate, niciuna.

Trebuie ţinut cont de aceasta în momentul în care se administrează timpul, preocupările, eforturile, munca, generozitatea...

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro