Gratuit ebook : Institutia moarta a postei de Ionut Chiva

Am reusit sa mai gasesc un ebook gratuit : “Institutia moarta a postei” de Ionut Chiva.
A aparut in 2011 la editura Casa de pariuri literare.
Nu cunosc mai multe detalii.
O puteti descarca online de aici.

SURSA 

Amintiri grafice și emoții tari în non-culori

Scris de Alice Teodorescu •

Titlu: Maus. Povestea unui supraviețuitor
Autor: Art Spiegelman
Rating:
Editura: Art
Anul aparitiei: 2012
Traducere: Cristian Neagoe
Numar pagini: 395
ISBN: 978-973-124-696-3

Povestea unui supraviețuitor al Auschwitzului desenată de fiul său în alb-negru, povestea unei distanțe inimaginabile între generații, povestea unui artist chinuit de aspirațiile sale.

„La Spiegelman, naziştii sunt pisici, evreii şoareci, polonezii porci şi americani câini. Toţi sunt înspăimântător de umani." apreciază The Times uimitorul roman grafic al lui Art Spiegelman, desenat pe parcursul a 13 ani și premiat în 1992 cu premiul Pulitzer, stabilind astfel statutul de artă/literatură pentru ignoratele ”comic books” (mai ales în lumea academică). Prezentând povestea lui Vladek Spiegelman, evreu polonez care reușește să supraviețuiască Holocaustului, Art își prezintă, de asemenea, povestea de artist chinuit de întrebări despre familia sa, despre ororile nazismului, dar și de veșnica problemă a distanței dintre generații. Luându-i interviuri tatălui său cu scopul de a-i transforma povestea în benzi desenate, Artie se folosește de acest pretext pentru a crea un roman autobiografic, cu scopuri terapeutice.

Folosindu-se de antropomorfizare (metafore evidente, dar cu înțelesuri complexe), artistul reușește să creeze o atmosferă puternică, ferindu-se de a cădea în capcana unui subiect sensibil și supralicitat. Alternarea planului trecut (povestea tatălui său pe parcursul Celui De-al Doilea Război Mondial) și planului prezent (povestea fiului și a desenatorului care încearcă să își înțeleagă moștenirea), marcate și la nivel stilistic (modul în care sunt desenate și așezate panelurile), diluează această sensibilitate, transformând-o nu atât în drama evreiască, ci mai degraba în drama familială.

De altfel, romanul poate fi interpretat pe mai multe paliere narative, în funcție de tipul de atenție incitat: de la efectele istoriei la nivel personal, la modul în care interacționează generațiile, de la efectele pe care le poate produce o sinucidere asupra relațiilor familiale, la modalitățile de funcționare a memoriei, de la istoriile orale la traumele și psihozele artistului ca principală ”muză”. Iar faptul că narațiunea și metanarațiunea se construiesc pe un ton confesiv, în timp ce la nivel vizual sunt redate prin intermediul animalelor și decorurilor alb-negru, fac din acest roman o ”operă desăvârșită” ce își depășește genul. Până și clișeul evreului avar, care face avere din nimic, are o profunzime aparte, marcată de nevoia fiului de a înțelege traumele suferite de tatăl său în lagărul de concentrare.

Chiar dacă sunteți pasionați ai genului, caz în care veți aprecia un ”clasic” în materie de grafică, sau vreți să încercați un alt fel de literatură, Maus vă va captiva datorită sincerității brutale, tonului subiectiv-obiectiv și acurateții detaliilor. O traumă istorică este cu atât mai puternică, cu atât mai mult cu cât accentul cade pe o persoană anume, iar faptul că povestea se construiește în fața cititorului, artistul desenând inclusiv procesul de creație, îi conferă și mai multă forță. Și ca un mic deliciu pentru iubitorii de benzi desenate, de menționat pe final, Art Spiegelman se joacă inclusiv cu intertextualitate, reprezentând grafic un mini-roman grafic într-un roman grafic.

Maus este genul de ”scriere” ce a creat o bucată de istorie în era ”popular culture”, așadar nu trebuie ratat.

• Plusuri

  Folosirea unor tehnici inovatoare pentru a prezenta o realitate tulburătoare, forța narativă
  

• Recomandari

  Pasionaților/cunoscătorilor de benzi desenate/romane grafice, celor ce apreciază scrierile istorice sau autobiografice 
  
  
  Sursa 
  
  

Frica de șerpi este genetică

Un studiu realizat de neurocercetători din Japonia și Brazilia, studiu publicat ieri (28 octombrie) în Proceedings of the National Academy of Sciences, confirmă teoria cercetătoarei Lynne Isbel, de la Universitatea din California, care susține că frica de șerpi este una genetică.

Hisao Nishijo și Quan Van Le de la Universitatea Toyama din Japonia, alături de Rafael Maior și Carlos Tomaz de la Universitatea din Brasilia, Brazilia, au demonstrat că în cortexul primatelor există celule specifice care ne fac să reacționăm în fața imaginii unui șarpe.

Oamenii de știință japonezi și brazilieni au prezentat mai multe imagini cu șerpi, dar și cu alte obiecte, unor macaci, demonstrând că neuronii care generează teama de șerpi au răspuns mult mai rapid decât cei ce au făcut-o în fața unor forme geometrice, a unor fotografii cu mâini sau chiar cu imaginea altor macaci. Este și mai interesant faptul că primatele testate nu văzuseră niciodată un șarpe real, ele fiind născute și crescute în centre speciale.

„Nu văd o altă cale de a explica sensibilitatea noastră și a celorlalte primate față de șerpi decât prin prisma evoluției”, susținea Lynne Isbel în studiul publicat în anul 2006, părere confirmată de cercetările recente.

Mamiferele moderne și șerpii suficient de mari pentru a le mânca au evoluat în aceeași perioadă de timp, acum circa 100 de milioane de ani, în timp ce șerpii veninoși se prezumă că au apărut acum aproximativ 60 de milioane de ani.

„Studiul nostru demonstrează faptul că în creierul primatelor există circuite neuronale speciale menite să detecteze pericolul prezentat de șerpi, iar asta înseamnă că aceste circuite au codate genetic în ADN-ul nostru”, concluzionează Hisao Nishijo.

Sorsa 

Limba ce-o vorbim – cea mai măreață catedrală a românilor

            Se spune că era odată în Sarmizegetusa un om atât de înțelept, încât putea desluși mersul vremii din bătaia vântului, lucirea stelelor și hârjoneala norilor, că pricepea șoaptele vieții din ciripitul păsărelelor, din parfumul florilor și din dulcele freamăt al apelor și că fără greș își cunoștea semenii din gândurile de-abia încolțite în cugetele acestora.

            Iar faima-i peste mări și țări nu era întrecută decât de bunătatea inimii lui și de extrema simplitate a vieții lui de zi cu zi. Căci din bordeiul său doar cu un prici, o masă șubredă și un cuptor cam într-o rână, nimeni nu pleca cu traista goală, ci ploaia caldă a înțelepciunii sale fără odihnă și fără hotar cădea peste sărac și peste bogat, peste smerit și peste îngâmfat, tot astfel cum soarele se dăruiește și celor buni și celor răi...

            Și iată că într-o zi înțeleptul este vizitat de un înger. Pesemne că faima lui ajunsese până la ceruri, iar Dumnezeu era tare curios să știe în ce ape se scaldă acest fără pereche muritor, care – iată – zi de zi și ceas de ceas ciupește din slava ce doar Lui I se cuvine.

            Iar îngerul, după ce dădu o raită prin această localitate la fel de proaspătă și curată ca izvoarele din jur, ajunse de îndată la ușa larg deschisă ziua și noaptea a bordeiului, intră, privi simplitatea tulburător îngreunată de aromele smocurilor de flori proaspete și uscate și-l întrebă de-a dreptul pe înțelept: „Este adevărat că poți citi și înțelege toate acele semne care constituie o taină de nepătruns pentru ceilalți muritori?” „Cu voia Domnului, așa este”, răspunse el cu umilință. „Dar poți tu ști chiar negânditul și inexistentul?” l-a întrebat din nou îngerul. Și înțeleptul i-a răspuns: „Așa ceva este cu putință doar la Atoatefăcător. Căci El este dumnezeirea cu esențialitatea ei in actu, adică acea forță fără egal animată de voință și iubire, prin care neființa devine ființă, plinul ia locul golului, armonia alungă pentru totdeauna haosul și negânditul îmbracă veșmintele gânditului. Și tot cu voia Marelui Arhitect, unii dintre muritori cunosc harul îndumnezeirii, acea stare de inspirație și revelație care in potentia se cheamă o perpetuă năzuință înspre perfecțiunea divină și a cărei dulceață poate fi savurată doar de sufletele ce-și toarnă nectarul credinței în cupele cuvintelor smulse din inimi, pe care mai apoi fără cusur le rânduiesc, precum scrierile de preț dintr-o bibliotecă, în rugăciuni și planuri cuminți de viitor. Îndumnezeirea este statornic ascendentă, iar dumnezeirea, întrucât este însăși desăvârșirea și înaltul-înalturilor, își arată bunăvoința față de creațiune, în mod deosebit față de om, prin picăturile de eternitate care sunt aduse pe Pământ de ploaia fără istov a efemerității...”

            Mulțumit de cele aflate, Domnul a lungit zilele înțeleptului atât de mult, încât el, după retragerea dintre oameni într-o peșteră din munți, a putut să-i încredințeze pe semeni de iminenta coborâre pe Pământ a Mântuitorului, iar pe poporul din care făcea parte l-a binecuvântat cu nesecate bogății materiale și spirituale, de a devenit la acea vreme înaintemergător între popoarele lumii, admirat de unii, invidiat de alții, piatră de încercare pentru grosul istoricilor din zilele noastre.

            ...Iar noi, locuitorii de azi ai acestei guri de rai, suntem nu numai beneficiarii unei istorii mustind de inestimabile contribuții la edificarea culturii și civilizației universale (ex. venerabilele Tăblițe de la Tărtăria, cu mult mai vechi decât toate scrierile cunoscute până în clipa de față), ci și a limbii pe care o vorbim – cea mai măreață catedrală spirituală a românilor din totdeauna și de pretutindeni, smulsă cu forcepsul geniului colectiv din pântecele veșniciei, în care au oficiat atâția preoți curați ai acestui neam, unii (bunăoara așa ca Eminescu) până la sacrificiul suprem!

            Căci limba fiecărui popor este deodată leagănul și hrana mereu vie a gândirii sale (gândirea este cu putință în și prin cuvinte), precum și regalul vehicul de comunicare cu ceilalți, altfel spus de interacțiune cu divinitatea și cu semenii.

            Cu atât mai mult în cazul românilor, care prin graiul lor străbun au fost întâii cuceritori mesianici ai Romei antice devenită imperială și care în vremurile de cumpănă ce au urmat pentru ei și provinciile locuite de ei, au făcut din limbă maica acestor locuri bântuite de nenumărate urgii și suferințe, dar și de curajul răbdării și al speranței de mai bine.

            Iar ea, ca o adevărată mamă grijulie și iubitoare, i-a strâns și continuă să-i strângă în brațe pe toți vorbitorii graiului românesc, chiar și pe aceia care o necinstesc prin manelizare și nevrednice împrumuturi din alte limbi, pentru că brațele ei sunt mai duioase ca tradițiile, mai mătăsoase ca apele îmbelșugate ale Dunării și mai viguroase ca piatra caldă a Carpaților.

            Tocmai de-aceea, călăuziți fără greș de maica limbă pe drumurile întortocheate ale destinului istoric, românii din trecut și-au croit tainice poteci peste munți și ape spre inima și simțirea fraților din celelalte provincii, contribuind din plin în acest chip la admirabila unitate a limbii lor, o limbă care și-a mărit farmecul prin dulceața subdialectelor, și punând în evidență ceea ce constituie adevăratul miracol al acestui popor, după cum ne înștiințează distinsul cărturar Neagu Djuvara în a sa O scurtă istorie a românilor (pag. 116): Dacă mai toate celelalte state europene s-au constituit pe baza unei istorii comune, România este „singura țară mare din Europa a cărei unitate e exclusiv întemeiată pe limbă (de altfel, pe vremuri chiar cuvântul limbă era sinonim cu neam sau popor)”!

                                                                                     de George PETROVAI

             

MozART group

Câte cărți se fac dintr-un copac ?

Scris de Andreea Chebac

Răspunsul este 942; atâtea cărți pot fi obținute dintr-un singur copac. Dar ținând cont că numai anul trecut s-au vândut 380 de milioane de cărți în lumea întreagă, asta înseamnă 400.000 de copaci tăiați. De aceea este nevoie să plantăm continuu alți arbori în locul celor folosiți pentru plăcerea lecturii noastre.

Sursa 

Gratuit ebook : Invitat la Savarsin de Dumitru Badita

Vreau sa va aduc in atentie un nou ebook ce poate fi citit gratuit : Invitat la Savarsin de Dumitru Badita.

De aici puteti afla mai multe detalii dar si sa o descarcati, iar mai jos este coperta cartii : 

 SURSA