Franța şi legile ei: cine e împotriva avortului poate face pușcărie

de Massimo Introvigne

O bună parte din Europa Occidentală a adoptat deja legi contra homofobiei: cine critică homosexualitatea riscă să ajungă la închisoare. Nu doar riscă, ci chiar intră cu adevărat în închisoare, așa cum se întâmplă în fiecare săptămână în Franţa, Anglia şi în alte ţări. Recent, în Scoţia, un predicator, care menţiona între păcatele grave homosexualitatea a fost arestat.

Marile puteri europene s-au întrebat: dacă e interzis să se vorbească rău de „căsătoriile” homosexuale, de ce atunci sa fie permis să se vorbească de rău avortul? Daca ideologia homosexuală este impusă prin lege, de ce sa nu fie si cea legată de avort?

Pentru a remedia „grava inegalitate” Franţa a luat atitudine. În Parlamentul francez este în discuţie o lege pentru promovarea egalităţii dintre bărbaţi şi femei şi a drepturilor femeii. Hollande a declarat că e vorba de o prioritate a mandatului său, ceea ce i-a dezlănţuit pe umoriştii transalpini, care propun să aprofundeze modul în care preşedintele  înţelege drepturile femeii, mai ales cele ale tovarăşelor sale, trădate şi abandonate pentru femei mai tinere.

În schimb, folosirea legii pentru a lovi în cei care se declară împotriva avortului, nu are nici un fel de umor. Au fost introduse două articole de o mare gravitate. Primul modifică legea franceză care permite avortul femeilor „în situaţii de dificultate”. E pură nebunie deoarece în realitate nici unei femei nu i-a fost interzis să avorteze. Acum aceste cuvinte vor fi modificate, iar noua lege va afirma că avortul este permis femeilor „ care nu doresc să ducă la bun sfârșit sarcina”. Din punct de vedere practic, nu e nicio diferenţă  – avortul în Franţa, în realitate este permis oricărei femei care doreşte să avorteze - dar schimbarea este importantă din punct de vedere principial. Avortul nu mai este considerat ca şi o consecinţă a unei dificultăţi, o dramă, ci o opţiune normală şi un drept. Pe de altă parte, modificarea legii se bazează pe o notă a Consiliului Egalităţii, o instituţie tipic franceză, conform căreia „ avortul nu trebuie să fie considerat ca o problemă, ci ca o soluţie”.

Ministrul Drepturilor Femeilor, Najat Vallaud-Belkacem, a mers atât de departe încât a declarat că în Franţa avorturile ar fi încă prea puţine. Populaţia a crescut cu 1,7 milioane comparativ cu 2006. Creşterea se datorează în principal imigraţiei. Ministrului i se pare prea mic procentul de 35% reprezentand femeile franceze care au făcut un avort şi 222.000 de copii ucişi prin avort anul trecut, comparativ cu 810.000 naşteri.

Mai este şi exemplu Spaniei, care se pregăteşte să introducă o oarecare limitare a avorturilor. Un alt ministru francez, cel al Sănătăţii, Marisol Touraine – fiica cunoscutului sociolog Alain Touraine –  a cerut mobilizarea împotriva proiectului spaniol. Într-o vreme, mobilizarea unei ţări contra unui proiect de lege al altei ţări era motiv de încetare a relaţilor diplomatice, dar oricum timpurile s-au schimbat, iar pe doamna ministru nu o interesează.

Pentru a se evita orice formă de „contaminare” spaniolă a fost introdus un al doilea amendament la legea avortului. Era interzisă orice formă fizică de  împiedicarea a avortului. Acum legea încearcă să interzică și primirea de informaţii relative la avort. Citind lucrările preparatorii se înţelege că intenţia legislatorului este să interzică în spitale să se vorbească femeilor de o alternativă la avort, să interzică accesul în interiorul spitalelor a voluntarilor centrelor de ajutor pentru viaţă, să interzică în exteriorul sau în împrejurimile spitalelor să se desfăşoare proteste sau să se ofere informaţii în favoarea vieţii. Ministrul Vallaud-Belkano a fost foarte clar: activiştii pro life  care bântuie în preajma sau în interiorul spitalelor trebuie să fie arestaţi.

Astăzi, majoritatea persoanelor au acces la internet, inclusiv femeile care recurg la avort. Deci, pot primi informaţii care să le facă să renunţe. Înainte de discuţia asupra legii guvernul francez a desfăşurat o impresionantă campanie prin care a „salutat” internetul şi motoarele de căutare favorabile propagandei pro-avort, marginalizând site-urile pro life. Acum, cine administrează aceste site-uri riscă doi ani de puşcărie: aceasta este pedeapsa prevăzută pentru cei care împiedică  din punct de vedere „psihologic” avortul.

Cele două amendamente, în realitate, sunt legate. Dacă avortul nu este o dramă sau nu reiese dintr-o dificultate, ci este o alegere normală a unei femei însărcinate şi un drept fundamental al tutror femeilor, este clar că a ataca un asemenea drept e interzis. Următoarea etapă, deja anunţată a organizaţiilor favoravile avortului din Franţa, va fi interzicerea obiecţiei pe motiv de conştiinţă a medicilor.

Legea a trecut în prima lectură, dar urmează o a două. În 19 ianuarie patruzeci de mii de persoane au manifestat pentru viaţă la Paris, protestând în primul rând contra acestei legi pe care încearcă să o blocheze, întăriţi şi susţinuţi fiind de un mesaj al Papei Francisc, care i-a „asigurat de apropierea sa spirituală”.

Traducere: AMR

                                       

Sursa:www.lanuovabq.it

Un text antic descrie o arcă a lui Noe diferită de ceea ce ştiam până acum

A fost vasul cu care Noe a reuşit să adăpostească şi să salveze câte şapte perechi din toate dobitoacele curate şi câte o pereche din dobitoacele care nu sunt curate. A fost o arcă construită după indicaţiile precise ale lui Dumnezeu pentru a supravieţui primului şi ultimul potop cu efecte devastatoare pentru întreaga planetă. Dar un text antic relevă că arca nu ar fi arătat ca un vas oceanic, ci ca o luntre circulară.

În cartea sa, Arca lui Noe: Descifrând misterele potopului, dr. Irving Finkel - expert în scrierea cuneiformă de la British Museum - susţine că este posibil ca arca lui Noe să fi avut o imagine diferită de ceea ce se ştia până acum. Argumentaţia sa pleacă de la scrierile cuneiforme de pe o tabletă de lut, datând de acum 3.700 de ani, şi care i-a parvenit în urmă cu câţiva ani.

Textul babilonian, considerat „un manual detaliat privind construcţia unei arce", descrie o arcă rotundă, cu diametrul de 67 de metri şi o înălţime de aproape 7 metri, construită pe două niveluri. Se crede că o astfel de arcă a fost construită folosindu-se frânghii şi trestie sau stuf şi apoi izolată cu bitum.

„Arca nu trebuia să se deplaseze, ci doar să plutească, iar instrucţiunile de construcţie se referă la un tip de ambarcaţiune pe care cei de atunci îl cunoşteau foarte bine. Acest tip de luntre cu formă rotundă, folosită pentru transportul unor animale, este utilizată şi astăzi în Iran şi Irak", susţine Finkel.

Finkel, care a şi tradus tableta, a primit-o în urmă cu câţiva ani de la un bărbat care o cumpărase din Orientul Mijlociu, după cel de-al Doilea Război Mondial. Tableta este de culoare maronie, are mărimea unui telefon mobil şi este „unul dintre cele mai importante documente descoperite vreodată", a declarat dr. Finkel în The Guardian. 

Sursa

Ziduri în suflet

 Meditație pentru Duminica a 32-a după Rusalii (a lui Zaheu), Ev Lc 19, 1-10

Ca o cetate fortificată e sufletul omului, construită de Domnul în așa fel încât să se poată apăra și să reziste în fața dușmanilor. Din cauza păcatului strămoșesc însă, omul manifestă o vădită miopie spirituală ce-l împiedică să-și dea seama când și în fața cui trebuie să-și închidă sau să-și deschidă porțile. Pentru a înțelege mai bine intrarea de astăzi a lui Isus în Ierihon și în casa lui Zaheu, e bun lucru să ne aducem aminte de istoria acestei fortărețe. Considerată de necucerit, cetatea Ierihonului își închide porțile în fața poporului lui Dumnezeu ce revenea din lunga perioadă de robie egipteană și din cei 40 de ani de călătorie prin deșert. Zidurile groase, de nepătruns, se prăbușesc doar în momentul în care, la îndemnul Domnului, sunetul trâmbițelor și strigătele de victorie se înalță din mijlocul poporului. Îndârjirea și închiderea manifestată în fața planului divin, îl face pe Iosua să pronunțe acele teribile cuvinte: "blestemat tot cel ce va reconstrui Ierihonul!". Rămasă în istorie ca un semn al neascultării, cetatea devine o imagine a piedicilor pe care încontinuu le punem în calea lui Dumnezeu. Bucăți din zidurile Ierihonului răsar” iară și iară” în sufletele noastre. De aceea la Sfânta Liturghie cântăm “iară și iară” Domnului: pentru ca zidurile Ierihonului să fie “iară și iară” sfărâmate!

În Zaheu putem contempla toată această dinamică spirituală: trăiește, la fel ca majoritatea dintre noi, un fel de schizofrenie existențială; două lucruri, două identități în același timp. E mai marele vameșilor; tocmai de aceea e mic de statură... Probabil lucrurile care l-au ajutat să ajungă căpetenie, i-au redus statura... cel puțin pe cea morală. Dar în străfundul sufletului, chiar dacă bine ascunsă, zace adevărata identitate: cea de fiu al lui Avram, fiu al credinței. Isus reușește să o vadă dincolo de toate celelalte straturi care o acoperSuă și știe că este cea autentică. La rândul lui, Zacheu se contemplă în ochii Mântuitorului ca într-o oglindă și își aduce aminte cine este cu adevărat. Ochii celorlalți, ai lumii,îi răsfrâng doar o imagine de vameș, de hoț, de om mic. Și îl condamnă și pe el și pe Isus: cum să te apropii de un astfel de om? Dar nu-și aduc aminte că Isus s-a apropiat și de leproși; și că a venit în lume în special pentru păcătoși, leproși, tâlhari. Cu alte cuvinte, pentru noi.

Până nu ne vom oglindi și noi în ochii lui Isus nu ne vom vedea cu adevărat: nici pe noi, nici pe ceilalți. Căutați-vă fiecare sicomorul potrivit, de unde să puteți întrezări privirea Mântuitorului: adevărata identitate va ieși doar atunci la lumină, zidurile Ierihonului din sufletul vostru se vor prăbuși, iar Isus va intra și va rămâne cu voi!  “Iară și iară Domnului să ne rugăm!”

PS Claudiu
Episcopul Curiei

Sursa

Sfântul Grigorie din Nazianz

Astăzi Biserica îl sărbătorește pe Sfântul Grigorie din Nazianz. S-a născut la Arianze, în Capadocia, astăzi Asia Mică. A făcut studii strălucite la Atena, unde a legat o strânsă prietenie cu viitorul Vasile cel Mare; împreună au hotărât să se retragă în singurătate, dar voia lui Dumnezeu a fost altfel. Sf. Grigorie a devenit episcop de Nazianz şi s-a distins ca om de studiu şi poet. Pentru doctrina lui profundă şi excelentul dar al vorbirii, a primit supranumele de „Teologul”. A rămas celebru mişcătorul „Discurs de adio” pe care 1-a rostit atunci când a trebuit să părăsească Constantinopolul, din cauza uneltirilor adversarilor săi. „Totul este schimbător”, scria el în ale sale Poeme morale, „ca să îndreptăm iubirea inimii noastre spre cele neschimbătoare”.

Numele Grigorie vine de la prenumele grecesc „Gregorios”, care însemna „deşteptat, trezit din somn”, iar la figurat, „minte ascuţită”. Creştinii au adoptat cu plăcere acest prenume, dându-i înţelesul mistic de „trezit din somnul minciunii, deşteptat la adevăr”. Şi acest prenume este folosit uneori ca nume de familie.

Sursa:www.calendarcatolic.ro

Marea despărţire

Un vis
C.S. Lewis

Marea despărţire este Divina comedie a lui C.S. Lewis. Povestea alegorică ne poartă într-o călătorie din Iad, un oraş cenuşiu cu străzi pustii, care se dovedeşte a fi Purgatoriul pentru aceia care se hotărăsc să-l părăsească, până în apropierea Raiului, un munte înverzit la care ajung cei ce au puterea de a renunţa la iluziile vieţii pământeşti. Însă drumul anevoios între cele două tărâmuri îl aduce pe narator în preajma unor personaje – artistul neînţeles, intelectualul cinic, savantul sceptic, clericul apostat, bruta belicoasă – încredinţate de permeabilitatea graniţei dintre bine şi rău şi astfel sfâşiate de imposibilitatea alegerii. „La urma urmei, scrie Lewis, sunt două feluri de oameni: unii care îi spun lui Dumnezeu: «Facă-se voia Ta» şi alţii cărora Dumnezeu le spune «Facă-se voia ta».“

Sursa:www.humanitas.ro

Concurs: „De la Waters la Similea”

Editura Humanitas vă oferă trei exemplare din cel mai recent volum coordonat de Radu Paraschivescu, De la Waters la Similea. Oameni cool scriu despre muzica lor. Pentru a te număra printre câștigători, răspunde corect în comentarii la întrebarea de mai jos.

E greu să găseşti cântecul la care ţii cel mai mult – unul dintr-o sută. Făcând o alegere, comiţi nouăzeci şi nouă de nedreptăţi. Tocmai de aceea celor paisprezece semnatari ai acestui volum nu li s-a cerut să aleagă un cântec preferat, ci o bucată muzicală care a produs ceva în vieţile lor: o bucurie, o revoltă, o dezamăgire etc. Rezultatul e un cocktail confesiv care pleacă din balet şi rock, baladă şi muzică progresivă, jazz şi şlagăr şaptezecist românesc. Printre declanşatorii amintirilor se numără Leonard Cohen şi Angela Similea, Roger Waters şi Maria Răducanu, Brian May şi Ceaikovski, Paul Mc Cartney şi Sfinx, Bijelo Dugme şi Jens Lekman.

Răspundeți și voi provocării din această carte: care este bucata muzicală care a determinat o schimbare în viața voastră?

Câștigătorii vor fi desemnați prin tragere la sorți. Concursul va dura o săptămână. Mult succes !

Pentru concurs, apasa AICI!

Numai 5 minute până la iminenta Judecată de Apoi

Oamenii de ştiinţă americani au anunţat că în 2013, acul simbolicului ceas care numără minutele până la Judecata de Apoi (văzută sub forma unei apocalipse nucleare) a rămas cu cinci minute înainte de miezul nopţii. Aceasta înseamnă faptul că, în 2013, liderii mondiali nu au realizat progrese semnificative în lupta împotriva schimbărilor climatice şi împotriva proliferării armelor nucleare, care ar putea aduce sfârşitul vieţii.

Ceasul Judecăţii de Apoi este un simbol universal recunoscut, care marchează numărătoarea inversă până la declanşarea unei catastrofe globale. Ceasul a fost creat în 1947, de o echipă de fizicieni americani de la Buletinul Cercetătorilor Atomici, consiliaţi de un board mai mare, din care fac parte şi 18 laureaţi ai Premiului Nobel. Mişcarea acelor ceasului mai aproape sau mai departe de ora 12 simbolizează urgenţa pericolelor nucleare pe care fondatorii revistei şi comunitatea ştiinţifică mai largă încearcă să o transmită liderilor politici şi publicului din întreaga lume.

De-a lungul timpului, minutarul a fluctuat. La prima imagine a ceasului, acul arăta şapte minute înainte de „miezul nopţii", iar cel mai aproape ceasul s-a aflat în anul 1953, cu numai două minute înainte de o posibilă catastrofă. În acel an, atât Rusia, cât şi Statele Unite au decis să realizeze şi să testeze bomba cu hidrogen, o armă de departe mai puternică decât orice bombă atomică.

La polul opus, omenirea s-a aflat cel mai puţin în pericol în anul 1991, când acul ceasului a fost dat înapoi cu 17 minute înainte de miezul nopţii. Decizia a fost determinată de încheierea războiului rece, când Rusia şi Statele Unite au început să-şi reducă semnificativ arsenalele nucleare.

Anul 2013 a fost caracterizat de o serie de factori pozitivi, precum discuţii în ceea ce priveşte problema programului nuclear iranian, reducerea stocurilor de materiale nucleare de natură să fie utilizate la fabricarea armei atomice, retragerea armelor chimice din Siria, dar şi permanentele negocieri de pace cu Coreea de Nord, măcinată de foame şi sărăcie, care începe ameninţările nucleare ori de câte ori are nevoie de mâncare sau bani din partea ONU sau SUA.

Un climat de inacţiune

În ceea ce priveşte acţiunile însă, anul trecut a stat mai degrabă sub semnul inacţiunii. Rusia şi SUA şi-au menţinut uriaşele arsenale nucleare, India, China şi Pakistanul şi-au crescut capacităţile militare nucleare, iar dovezile privind ameninţările legate de schimbările climatice şi cauzele antropice ale acestor schimbări s-au înmulţit. Toate aceste schimbări (creşterea temperaturii medii a planetei, creşterea nivelului oceanului, subţierea calotei glaciare, creşterea nivelului de acid din ocean şi a dioxidului de carbon din atmosferă ş.a.m.d.) au fost observate şi documentate încă din anii 1950.

Citând aceşti factori, fizicienii consideră că schimbările climatice ce vor avea loc în viitorul apropiat vor conduce la războaie nucleare care vor avea ca miză zonele prielnice pentru locuit de pe Pământ, în care efectele acestor factori vor fi cât mai slabe.

Alte scenarii ştiinţifice legate de sfârşitul lumii

În ceea ce priveşte sfârşitul lumii, oamenii de ştiinţă au în minte diferite scenarii, bazate pe fenomene naturale ce pot avea loc. Cel mai recent dintre aceste scenarii este erupţia supervulcanilor planetei, a căror activitate seismică poate avea loc oricând şi fără avertizare. Explicaţia dată este flotabilitatea magmei din interiorul scoarţei terestre, care are efecte imprevizibile. Puterea pe care o poate exercita magma poate fisura un sol stâncos cu o grosime de 10 kilometri, prin care pot fi eliberaţi între 3.500 şi 7.000 de kilometri cubi de lavă. O asemenea erupţie şi consecinţele sale au puterea de a scădea temperatura globală cu 10 grade Celsius pe o perioadă de zece ani, iar cenuşa vulcanică poate bloca raze soarelui.

Un al doilea scenariu include un accident cu un asteroid cu diametrul de 50 de metri, care este prognonzat pentru perioada următorilor 100 de ani. Imapctul ar putea cauza inundaţii locale, distrugerea unor oraşe întregi şi a terenurilor arabile din zona respectivă. În aceeaşi sferă este inclusă şi coliziunea cu o cometă. În prezent, cometele sunt dificil de descoperit de la depărtare, din cauza suprafeţei întunecate. În consecinţă, ele pot fi vizibile instrumentelor astronomilor numai când se apropie de soare şi sunt luminate în mod direct de lumina acestuia. Din păcate, chiar dacă aceştia au avea instrumentele potrivite pentru identificarea cometelor, o ciocnire nu poate fi evitată prin niciun mijloc existent.

O altă problemă vitală pentru Pământ poate fi şi apocalipsa algelor, mai exact alterarea atmosferei de către algele microscopice ce trăiesc în cele mai multe lacuri, râuri, mări şi oceane ale planetei. În cazul în care aceşti microbi nu ar putea folosi apa, ei ar consuma rezervele de sare din pământ pentru a supravieţui. Astfel, fiinţele ar putea sfârşi asfixiate, dacă algele din ocean care au dus la apariţia oxigenului în atmosferă vor începe astfel să genereze clor, potrivit geobiologului Joe Kirschvink, de la Institutul de Tehnologie din California.

O ipoteză despre care s-a scris mult este o pandemie. Cu toate că un singur virus nu are capacitatea de a distruge întreaga omenire, oamenii de ştiinţă nu exclud apariţia unor virusuri mutant care să distrugă o varietate de fiinţe pe pe Pământ.

Ce ne lipseşte pentru o lume mai sigură

Pentru a trăi într-o lume mai sigură, organizaţiile internaţionale (precum ONU şi A.I.E.A. - Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică) sugerează luarea câtorva măsuri. Mai întâi, China şi SUA ar trebui să încheie un tratat de interzicere a testării nucleare. Apoi, capacitatea A.I.E.A. ar trebui crescută pentru a putea supraveghea tehnologia creării de arsenal nuclear.

Măsuri-cheie trebuie luate şi în ceea ce priveşte emisiile de dioxid de carbon şi transferarea greutăţii energetice, de la folosirea energiei obţinute din cărbuni şi petrol la sursele de energie regenerabile şi ecologice.

Experţii fac apel la secretarul general al Naţiunilor Unite să-şi axeze atenţia pe răspândirea rapidă a noilor tehnologii, al căror ritm de dezvoltare depăşeşte capacitatea societăţii de a le ţine sub control. Ei evocă, în acest context, posibile ameninţări din partea noilor tehnologii cyber şi biologice, avertizând în legătură cu pericolul reprezentat de proliferarea dronelor de luptă.

Sursa