luni, 10 februarie 2014

:)

:)

Viaţa sfântă a creştinilor îndepărtează corupţia din mediile de activitate



Zeci de mii de credincioşi au luat parte duminică la rugăciunea „Angelus”, în Piaţa Sfântul Petru, recitată de Papa Francisc de la fereastra apartamentului pontifical. Vremea ploioasă de dimineaţă a cedat la amiază, preţ de câteva minute, în faţa luminii soarelui, fapt care a încurajat o participare numeroasă. Pornind de la Evanghelia duminicii din ritul roman sau latin, în care Isus spune discipolilor săi că sunt lumina lumii şi sarea pământului (Matei 5, 13-16). Pontiful a subliniat că orice creştin, printr-o viaţă sfântă, va reuşi să dea gust şi va duce lumina lui Cristos în diferitele medii de viaţă pentru a le apăra de corupţie şi de puterea întunericului.

Redăm mai jos, în traducerea noastră de lucru, cuvântul Sfântului Părinte, de la rugăciunea „Angelus”, duminică, 9 februarie 2014, în Piaţa Sfântul Petru.

„Dragi fraţi şi surori, în Evanghelia acestei duminici, care vine imediat după Fericiri, Isus spune discipolilor săi: «Voi sunteţi sarea pământului, voi sunteţi lumina lumii» (Mt 5, 13.14). Acest lucru ne uimeşte, dacă ne gândim la cei pe care Isus îi avea înainte când spunea aceste cuvinte. Cine erau, de fapt, acei discipoli? Erau pescari, oameni simpli. Dar Isus îi priveşte cu ochii lui Dumnezeu şi afirmaţia sa se înţelege tocmai ca urmare a Fericirilor. El vrea să spună: dacă veţi fi săraci în duh, blânzi, curaţi cu inima, milostivi, voi veţi fi sarea pământului şi lumina lumii!

Pentru a înţelege mai bine aceste imagini, să ţinem cont că Legea ebraică prescrie să se pună un pic de sare în toate ofrandele prezentate lui Dumnezeu, ca semn al legământului. Lumina, apoi, pentru Israel era simbolul revelaţiei mesianice care învinge asupra întunericului păgânismului. Creştinii, noul Israel, primesc aşadar o misiune faţă de toţi oamenii: prin credinţă şi prin caritate ei pot orienta, consacra şi face fecundă omenirea. Noi toţi, cei botezaţi, suntem discipoli misionari şi suntem chemaţi să devenim în lume o evanghelie vie: printr-o viaţă sfântă vom da «gust» la diferitele medii de viaţă şi le vom apăra de corupţie, cum face sarea; şi vom duce lumina lui Cristos prin mărturia unei carităţi genuine. Dar dacă creştinii pierd gustul şi se sting, prezenţa lor pierde din eficacitate. (...)

După rugăciunea „Angelus”, Papa a adresat mai multe saluturi pentru cei prezenţi în Piaţa Sfântul Petru, dar şi pentru cei de departe:

Poimâine, 11 februarie, vom celebra comemorarea Fericitei Fecioare Maria de la Lourdes, şi vom trăi Ziua Mondială a Bolnavului. Este un bun prilej de a pune în centrul comunităţii pe cei bolnavi, de a ne ruga pentru ei şi împreună cu ei, de a le fi aproape. Mesajul pentru această Zi se inspiră dintr-o expresie a Sfântului evanghelist Ioan: credinţa şi caritatea. «Şi noi trebuie să ne dăm viaţa pentru fraţi» (1 Ioan 3,16). În particular, putem imita atitudinea lui Isus faţă de tot felul de bolnavi: Domnul se îngrijeşte de toţi, împărtăşeşte suferinţa lor şi le deschide inima la speranţă.

Mă gândesc la toţi operatorii sanitari: ce muncă importantă! Ei îi întâlnesc zi de zi în cei bolnavi nu doar trupuri afectate de fragilitate, dar persoane, cărora le oferă atenţie şi răspunsuri potrivite. Demnitatea persoanei nu se reduce niciodată la facultăţile sau capacităţile ei, şi nu încetează să existe când persoana însăşi este slabă, invalidă şi are nevoie de ajutor. Mă gândesc la familii, unde e normal să ai grijă de cel bolnav; dar uneori situaţii pot fi mai apăsătoare. Mulţi îmi scriu, şi astăzi aş dori să le asigur pe toate aceste familii de rugăciunea mea, şi să le spun: nu vă fie teamă de fragilitate! Ajutaţi-vă unii pe alţii cu iubire, şi veţi simţi prezenţa aducătoare de mângâiere a lui Dumnezeu.

Atitudinea generoasă şi creştină faţă de cei bolnavi este sare a pământului şi lumină a lumii. Fecioara Maria să ne ajute să o punem în practică, şi să dobândească pace şi încurajare tuturor celor suferinzi”.

„În aceste zile se desfăşoară la Soci, în Rusia, Jocurile Olimpice de Iarnă. Aş vrea să transmit salutul meu organizatorilor şi tuturor sportivilor, însoţit de urarea să fie o adevărată sărbătoare a sportului şi prieteniei”.

Salutându-i pe cei prezenţi, Papa Francisc a menţionat familiile, grupurile parohiale şi asociaţiile, în special profesorii şi elevii din Anglia, grupul de femei teolog din diferite ţări europene, şi credincioşii din mai multe parohii catolice din Peninsulă.

La final, Sfântul Părinte şi-a îndreptat încă o dată gândul spre cei afectaţi de intemperiile din ultimele săptămâni: „Înalţ rugăciuni pentru cei care au suferit pagube şi necazuri din cauza calamităţilor naturale din diferite ţări. Natura ne provoacă să fim solidari şi atenţi la îngrijirea creaţiei, chiar şi pentru a preveni, în măsura posibilităţilor, consecinţele mai grave”.


Sursa:ro.radiovaticana.va

duminică, 9 februarie 2014

Mai este o zi!

Tu ce crezi că înseamnă?


Cum să nu ne rugăm?



Meditație pentru Duminica a 33-a după Rusalii (a Vameșului și Fariseului), Ev Lc 18,10-14
Parabola de astăzi seamănă cu acele imagini din revistele copilăriei, două în general, aparent identice: misiunea era aceea de a găsi diferențele.

În evanghelia de astăzi, doi oameni din același popor, de aceeași limbă, stau în același timp în Templu și se roagă. Oare ce diferențe reușim să găsim?

Prima: una dintre rugăciuni se desfășoară în picioare cu fața înspre cer; cealaltă în genunchi, cu privirea în țărână.

A doua: unul mulțumește pentru ce nu este...; celălalt cere ajutorul pentru ceea ce este.

A treia: primul fel de rugăciune seamănă cu acea glumă seacă: “anunț matrimonial: tânăr de 20 de ani, 1.90 m, blond, ochi albaștri, 100.000 de euro în cont. Nu caut nimic, vreau doar să mă laud”. Fariseul nu cere nimic de la Dumnezeu: se auto-contemplă; vameșul în schimb cere totul, fiindcă se simte un nimic.

Și lista ar putea continua...

Două lucruri sunt esențiale atunci când ne rugăm: propria imagine sau felul în care ne percepem și  etalonul nostru sau la cine ne raportăm.

O evidentă atitudine greșită este aceea de a ne simți, precum fariseul de astăzi, drepți. Și de a ne raporta, ca același fariseu, la ceilalți: “Doamne îți multumesc că nu sunt ca ceilalți...”

Suntem cu adevărat în rugăciune atunci când raportarea noastră este față de Cer: atunci ne vom simți așa cum suntem, simpli păcătoși. Padre Pio spunea: “ sunt un vierme al pământului”.

Ne apropiem cu pași repezi de Postul Mare: dacă rugăciunea, postul și faptele bune le vom face în spiritul adevăratei rugăciuni, acestea ne vor înălța precum niște aripi înspre Cer. Dacă în schimb le vom împlini cu spiritul fariseului, ele ne vor cimenta într-un narcisism menit să înalțe tot mai mult soclul propriei noastre statui... și vai de cel ce și-ar permite să se atingă de ea. Mai ales dacă acela s-ar întampla să fie un simplu păcătos...

Spiritul fariseului pândește tot timpul din umbră... Decideți-vă pentru Cer și Soarele dreptății va alunga toate umbrele.

PS Claudiu
Episcopul Curiei
 

Cum să nu ne rugăm?



Meditație pentru Duminica a 33-a după Rusalii (a Vameșului și Fariseului), Ev Lc 18,10-14
Parabola de astăzi seamănă cu acele imagini din revistele copilăriei, două în general, aparent identice: misiunea era aceea de a găsi diferențele.

În evanghelia de astăzi, doi oameni din același popor, de aceeași limbă, stau în același timp în Templu și se roagă. Oare ce diferențe reușim să găsim?

Prima: una dintre rugăciuni se desfășoară în picioare cu fața înspre cer; cealaltă în genunchi, cu privirea în țărână.

A doua: unul mulțumește pentru ce nu este...; celălalt cere ajutorul pentru ceea ce este.

A treia: primul fel de rugăciune seamănă cu acea glumă seacă: “anunț matrimonial: tânăr de 20 de ani, 1.90 m, blond, ochi albaștri, 100.000 de euro în cont. Nu caut nimic, vreau doar să mă laud”. Fariseul nu cere nimic de la Dumnezeu: se auto-contemplă; vameșul în schimb cere totul, fiindcă se simte un nimic.

Și lista ar putea continua...

Două lucruri sunt esențiale atunci când ne rugăm: propria imagine sau felul în care ne percepem și  etalonul nostru sau la cine ne raportăm.

O evidentă atitudine greșită este aceea de a ne simți, precum fariseul de astăzi, drepți. Și de a ne raporta, ca același fariseu, la ceilalți: “Doamne îți multumesc că nu sunt ca ceilalți...”

Suntem cu adevărat în rugăciune atunci când raportarea noastră este față de Cer: atunci ne vom simți așa cum suntem, simpli păcătoși. Padre Pio spunea: “ sunt un vierme al pământului”.

Ne apropiem cu pași repezi de Postul Mare: dacă rugăciunea, postul și faptele bune le vom face în spiritul adevăratei rugăciuni, acestea ne vor înălța precum niște aripi înspre Cer. Dacă în schimb le vom împlini cu spiritul fariseului, ele ne vor cimenta într-un narcisism menit să înalțe tot mai mult soclul propriei noastre statui... și vai de cel ce și-ar permite să se atingă de ea. Mai ales dacă acela s-ar întampla să fie un simplu păcătos...

Spiritul fariseului pândește tot timpul din umbră... Decideți-vă pentru Cer și Soarele dreptății va alunga toate umbrele.

PS Claudiu
Episcopul Curiei
 

sâmbătă, 8 februarie 2014

Iubirea cu drept de renunţare


Tinerii, convieţuirile şi insula care nu există

De Carlo Climati

Se întâmplă uneori să se vadă la televizor spoturi publicitare de teleshopping care propun obiecte cu drept de renunţare. Telespectatorul poate să cumpere un obiect, să-l încerce şi apoi să-l dea înapoi într-un anumit număr de zile.

Acelaşi mecanism pare să se repete, în aceşti ultimi ani, cu moda convieţuirilor, care pare să fie tot mai răspândită printre tineri (şi nu numai!).

Unele persoane aleg să nu se căsătorească. Preferă să trăiască împreună pentru a face o "perioadă de probă". Şi astfel iubirea se transformă într-un experiment, în care se observă unul pe altul precum cobaii dintr-un laborator.

Asistăm la o adevărată metamorfoză a cuplului. Nu mai este compus din fiinţă umană, ci din produse de la un teleshopping.

Este fenomenul bizar al iubirii cu drept de renunţare. Mai întâi se face perioada de probă, care poate să dureze şi câţiva ani. Şi apoi, eventual, se poate exercita dreptul de renunţare, restituind marfa folosită care nu mai este pe plac.

În multe cazuri, în cuplurile de convieţuitori, există o persoană care ar vrea să se căsătorească şi alta care nu vrea să audă vorbindu-se despre căsătorie. Persoana care ar vrea să se căsătorească îndură această situaţie în mod pasiv, din obişnuinţă sau de frica de a rămâne singură. Şi astfel iubirea se transformă într-o dictatură dezolantă.

Principalele victime ale acestui şantaj sunt femeile, adesea constrânse să accepte discursuri evazive ale "partenerilor" lor, care spun: "Căsătorie? Am nevoie de timp pentru ca să mă gândesc la asta". Însă, între timp trăiesc aceeaşi condiţie a persoanelor căsătorite, cu atâtea drepturi şi nicio obligaţie.

Cu toţii cunoaştem povestea lui Peter Pan, care a devenit faimoasă graţie unui film de Walt Disney. Relatează istoria unui copil care nu voia niciodată să devină mare şi care trăia aventurile sale într-un loc imaginar, numit "insula care nu există".

De câţiva ani, insula din povestea lui Peter Pan nu mai este un ţinut de fantezie. Există cu adevărat. Putem să-l găsim în viaţa reală a atâtor tineri care refuză să se maturizeze şi să-şi asume propriile responsabilităţi în faţa lumii.

Dacă privim în jurul nostru, putem să ne dăm seama că nu sunt puţini. Deja măricei, vor să se distreze în "insula lor care nu există" a convieţuirii, pentru a continua să fie cocoliţi şi alintaţi ca nişte copii.

Totul pare să meargă înainte într-o oază de pace (sau de anestezie mentală). Apoi, la un moment dat, aceşti Peter Pan se satură şi exercită dreptul de renunţare. Femeia ajunge singură şi fără nicio tutelă legală, adesea la o vârstă la care este greu să reînceapă de la zero.

Cum s-a ajuns la această situaţie? De ce atâţia tineri, astăzi, refuză să se angajeze şi se refugiază în convieţuiri?

Este de netăgăduit influenţa mijloacelor de comunicare. Astăzi tinerii trebuie să se confrunte constant cu bombardamentul de mesaje care-i determină să cultive non-cultura non-angajării.

Este suficient să pornim televizorul pentru a ne afla în faţa modelelor impuse de dictatura cotelor de audienţă. Să ne gândim, de exemplu, la anumite reality show în care triumfă bărbatul afemeiat şi pierde-vară sau tânăra disponibilă la orice numai să cucerească cinci minute de celebritate.

Atâţia tineri sunt "educaţi" de interviurile cântăreţilor şi actorilor care trec de la o love story la alta, cufundându-se în aşa-numita "viaţa frumoasă" a distracţiilor în discotecă sau în localurile exclusive.

Anumite exemple de non-cultură a non-angajării sunt într-adevăr dăunătoare pentru tineri şi reprezintă primul pas spre parcarea în insula care nu există a convieţuirii. Există o invitaţie constantă de a şterge conceptul de "angajare" din viaţa zilnică. Totul ar trebui să fie uşor de obţinut, fără sudoarea frunţii.

Ce viitor poate să existe într-o lume în care sentimentele au dreptul de renunţare? Lucrul cel mai frumos, atunci când se iubeşte, sunt visele, proiectele, speranţele unei vieţi împreună. Însă pentru a trăi toate acestea este nevoie de un "da" pentru totdeauna şi de o autentică îmbrăţişare care să ştie să privească dincolo de infinit.

(După Zenit, 7 februarie 2014)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Sursa:ercis.ro

Invers?!?

Uneori în viață folosim numărătoarea inversă. Este un mod de a ne stăpâni emoțiile și pentru a cunoaște cât mai avem până să ne bucurăm de evenimentul mult așteptat. Și în lumea virtuală lucrurile stau cam la fel numai că într-o altă manieră. Mr. Mart schimbă regulile!





Dacă până acum achiziționarea unui produs însemna căutarea pe mai multe site-uri, platforma celor de la Mr. Mart le permite cumpărătorilor să descrie în detaliu produsul sau serviciul pe care îl doresc, oferind în același timp comercianților posibilitatea de a face oferte relevante pentru aceste cereri.
Așa că după ce ai postat anunțul, aștepți!
Iar pentru cei mai dornici de a face profit din asta, platforma pune la dispoziția vânzătorilor un sistem avansat de filtre care să îi alerteze în momentul în care există cerere pentru oferta lor. Serviciile oferite sunt gratuite atât pentru cumpărători cât și pentru vânzători, aceștia din urmă având avantajul de a-și promova oferta fără costuri suplimentare.
Pentru a putea accesa platforma, cumpărătorii și/sau vânzătorii își vor crea un cont cu ajutorul căruia cumpărătorii își pot descrie solicitările completând o serie de câmpuri precum preț, descriere produs, localizare, perioada de valabilitate a cererii și chiar și o referință foto a produsului dorit.
Cumpărătorii vor primi astfel oferte de la mai mulți vânzători, având posibilitatea să aleagă acea ofertă care le îndeplinește pe deplin așteptările.



Mr. Mart le permite utilizatorilor (fie ei cumpăratori sau vânzători) să își promoveze produsele sau serviciile prin intermediul celor 5 rețele sociale (Facebook, Twitter, Google+, Pinterest și StumbleUpon) pentru a primi puncte sociale în contul de user. Cu ajutorul punctelor sociale, utilizatorul își poate promova anunturile pe website sau poate cumpara produse din Magazinul cu Puncte Sociale. De fiecare data când utilizarorul alege să-și share-uiască cererea sau oferta prin intermediul celor 5 rețele sociale, în contul user-ului sunt adăugate puncte sociale. Mr. Mart se conectează la API-ul celor 5 rețele sociale și deține un sistem cu ajutorul căruia poate fi monitorizată activitatea fiecarui utilizator pe oricare rețea de socializare.