Iubirea pentru totdeauna este posibilă!

Papa Francisc s-a întâlnit vineri la prânz, în Piaţa Sfântul Petru, cu zeci de mii te tineri logodnici, în ziua Sfântului Valentin, patronul îndrăgostiţilor, episcop martir din secolul al III-lea, cunoscut pentru ajutorul pe care-l acorda cuplurilor de îndrăgostiţi.

În cadrul întâlnirii, câteva cupluri de tinerii logodnici şi-au mărturisit iubirea şi i-au adresat Papei Francisc o serie de întrebări. În continuare vă propunem unul din răspunsurile Sfântului Părinte, în care subliniază că „iubirea pentru totdeauna” în cadrul căsătoriei este posibilă cu ajutorul lui Dumnezeu. 

O tânără logodnică: „Sanctitate, astăzi multă lume crede că promisiunea fidelităţii pentru întreaga viaţă este mult prea dificilă; mulţi simt că provocarea de a trăi împreună pentru totdeauna este frumoasă, fascinantă, dar mult prea exigentă, aproape imposibilă. Vă cerem câteva cuvinte referitor la acest lucru”.

Papa Francisc: „Este important să ne întrebăm dacă este posibilă iubirea «pentru totdeauna». Trebuie să ne întrebăm dacă este posibil să iubeşti pentru totdeauna. Un băiat îi spunea episcopului său: «Doresc să devin preot, însă doar pentru 10 ani». Se temea de o alegere definitivă. Este o teamă generală, specifică zilelor noastre. Să iei decizii definitive pare imposibil. Astăzi, totul se schimbă repede, nimic nu durează… iar această mentalitate îi face pe mulţi care se pregătesc pentru căsătorie să zică: «stăm împreună cât durează iubirea, apoi multe salutări şi ne mai vedem» şi astfel se termină căsătoria. Dar ce înţelegem prin «iubire»? Doar un sentiment, un fenomen psihico-fizic? Sigur, dacă este acest lucru, nu se poate construi pe ea ceva solid. Însă, dacă iubirea este o relaţie, atunci este o realitate care creşte şi putem spune, de exemplu, că se construieşte asemenea unei case. Casa se construieşte împreună, nu singuri! Să construieşti, aici înseamnă să favorizezi şi să ajuţi creşterea. Iubiţi logodnici, vă pregătiţi să creşteţi împreună, să construiţi această casă, pentru a trăi împreună pentru totdeauna. Nu doriţi să construiţi pe nisipul sentimentelor care vin şi pleacă, ci pe stânca iubirii adevărate, iubirea care vine de la Dumnezeu.

Familia se naşte din acest proiect de iubire care doreşte să crească asemenea unei case care se construieşte pentru a fi loc de iubire, de ajutor, de speranţă, de sprijin. Asemenea iubirii lui Dumnezeu care este constantă pentru totdeauna, la fel şi iubirea care întemeiază familia dorim să fie stabilă pentru totdeauna. Vă rog, nu trebuie să ne lăsăm învinşi de «cultura provizoriului»! Această cultură care astăzi ne invadează pe toţi. Această cultură a provizoriului nu funcţionează. Aşadar, cum se vindecă această frică de «pentru totdeauna»? Se depăşeşte zi după zi, încredinţându-se Domnului Isus într-o viaţă care devine un drum spiritual cotidian, făcut din paşi mici, paşi de creştere comună, de angajament pentru a deveni femei şi bărbaţi maturi în credinţă.

Deoarece, iubiţi logodnici, «pentru totdeauna» nu este doar o problemă de durată! O căsătorie nu este reuşită doar dacă durează, ci este importantă şi calitatea ei. Să stea împreună şi să se iubească pentru totdeauna este provocarea soţilor creştini. Îmi amintesc miracolul înmulţirii pâinilor: şi pentru voi, Domnul vă poate înmulţi iubirea şi să vi-o dăruiască proaspătă şi bună în fiecare zi. Are o rezervă infinită de iubire! El vă dăruieşte iubirea care stă la baza unirii voastre şi pe care, în fiecare zi, o reînnoieşte şi o întăreşte. Şi o face şi mai mare când familia creşte prin fii. În acest drum este importantă şi necesară rugăciunea. El pentru ea şi ea pentru el şi amândoi împreună… Cereţi-i lui Isus să vă înmulţească iubirea. În rugăciunea Tatăl Nostru spunem: «Dă-ne nouă pâinea cea de toate zilele». Soţii pot să înveţe să se roage astfel: «Doamne, dă-ne astăzi iubirea noastră cea de toate zilele», pentru că iubirea cotidiană a soţilor este pâinea, adevărata pâine a inimii, ceea ce îi sprijină pentru a merge împreună. Toţi împreună: « Doamne, dă-ne astăzi iubirea noastră cea de toate zilele». Aceasta este rugăciunea logodnicilor şi a soţilor. Învaţă-ne să ne iubim şi să ne vrem binele! Cu cât vă încredinţaţi mai mult Lui, cu atât iubirea voastră va fi «pentru totdeauna», capabilă să se reînnoiască şi va depăşi orice dificultate".

Am îngenuncheat şi am cerut-o în căsătorie. Pentru totdeauna

În aşteptarea întâlnirii Sfântului Părinte cu cuplurile de logodnici, Contance Daggett istorisește: „Era o seara rece, chiar geroasă în Piața Sfântul Petru. Sunt britanică dar trăiesc la Roma și m-am dus să văd Ieslea când privirea mea a întâlnit-o pe cea a lui Robert, un tânar jurnalist american. Și el era în Piața Sfântul Petru pentru a admira reprezentarea Nașterii Mântuitorului. Însa, evident, odată ce suntem aici să vă spunem povestea noastră, este și pentru că Robert nu admira doar Ieslea”. 

Este acum rândul lui Robert să istorisească întâlnirea cu Constance:

Robert Duncan: „Îndrăzneț, dat fiind că era pentru prima dată când o vedeam, am întrebat-o dacă vrea să mergem să servim ceva, după care – dat fiind că intrasem deja în joc – am și cinat împreuna. La masă am vorbit de toate: despre politică, religie și despre țările noastre de origine. M-am îndrăgostit de ea, iar legătura noastră a devenit din ce în ce mai profundă, fiind alimentată de credința și de modul în care ne imaginam cum ar fi fost căsătoria noastră iluminată de Evanghelie. La un moment dat am înțeles că era ea femeia cu care voiam să-mi petrec restul vieții și am cerut-o în căsătorie. Eram în vacanță la Ischia și i-am spus că mi-ar plăcea să am un inel de logodnă pentru a i-l oferi, căci plaja și peisajul erau ideale pentru a ne promite iubire eternă. Apoi, dintr-o dată, ca printr-o magie am făcut să apară inelul în cealaltă mână. Am îngenuncheat și am cerut-o în căsătorie. Iar ea mi-a spus `Da`”.

Constance a mai povestit că logodna lor a fost cu adevărat frumoasă, fără mari dificultăți. „Iubirea noastră a crescut de-a lungul întâlnirilor zilnice, în plimbările noastre cu bicicleta, jucând frisbee în parcuri. Eram anglicană, dar în relatia cu Robert am înțeles că în catolicism se află plinătatea adevărului”, a mai spus Constance, adăugând: „De aceea, pe 9 februarie anul acesta, am devenit catolică. Împărtășirea aceleiași credințe ne-a unit și mai mult”, a mai spus Constance Daggett, povestind parcursul de logodnică alături de Robert Duncan.

Sursa:ro.radiovaticana.va

:)

:)

Implanturi pentru memorie

La sfârșitul anului trecut Agenția pentru Proiecte de Cercetare Avansate în domeniul Apărării (Defense Advanced Research Projects Agency – DARPA) a lansat o solicitare de propuneri care este foarte aproape de SF.

Titlul solicitării ne duce cu gândul la tehnica de calcul: ”Restaurarea memoriei active” (Restoring Active Memory – RAM)
Dar, atunci când mergem mai departe și citim conținutul solicitării, descoperim că DARPA dorește realizarea unor dispozitive prin care să poată fi recuperată capacitatea de memorare a creierului uman!

”DARPA caută noi metode pentru analiza și decodarea semnalelor neuronale, pentru a înțelege cum ar putea fi folosită stimularea neronală pentru a facilita refacerea capacității de memorare după traumatisme cerebrale. Scopul final este acela de a realiza un dispozitiv neuronal implantabil, care să ajute la recuperarea capacității de memorare pentru subiecții uman. În plus, programul are în vedere dezvoltarea de modele cantitative complexe, [...] în scopul de a se explora diferențele neurobiologice și comportamentale pentru funcșia de memorare, în cazul dispozitivelor implantabile în raport cu sistemele naturale de învățare.”

O solicitare extrem de scurtă, dar care, sper că sunteți de acord cu mine, pare că este desprinsă din paginile unei nuvele SF. Totuși să nu uităm că DARPA se ocupă tocmai de proiecte de cercetare avansate, pe care le finanțează cu bani buni. Dacă DARPA a emis o asemenea solicitare, este aproape sigur că datele de care dispune agenția americană indică faptul că un asemenea dispozitiv este realizabil cu tehnologiile actuale.

Aș mai adăuga faptul că Administrația Obama a lansat anul trecut un amplu program de cercetare a mecanismelor care stau la baza funcționării creierul. Despre acest program, intitulat Brain Initiative, și despre versiunea sa europeană, intitulată Human Brain Project, puteți afla mai multe din articolul ”Proiecte pentru creier”.

Sursa: DARPA

Este un cutremur responsabil de apariția siluetei de pe Giulgiul din Torino?

Un cutremur extrem de puternic, cu magnitudinea de 8,2 grade pe scala Richter, ar putea sta la originea misterioasei siluete de pe Giulgiul din Torino, se arată într-un studiu condus de Alberto Carpinteri, cercetător în cadrul Universității Politehnice din Torino.

Conform studiului publicat în revista de specialitate Meccanica, radiațiile neutronice eliberate de cutremurul respectiv ar fi putut induce imaginea unui bărbat crucificat pe giulgiul de lână – bărbat despre care mulți cred că ar fi chiar Iisus. Aceleași radiații ar fi determinat erorile din timpul datării cu carbon 14, susține Alberto Carpinteri. În urma acestor datări, a reieșit că giulgiul cu pricina are doar 728 de ani vechime, rezultate pe care mulți le consideră eronate. În opinia lui Carpinteri, giulgiul este mult mai vechi, iar rezultatele datării au fost eronate din cauza radiațiilor neutronice – proces ce este rezultatul fisiunii nucleare în timpul căreia neutronii expulzați din atomi interacționează cu nucleii altor atomi pentru a forma noi izotopi de carbon. Trebuie menționat că nu există încă un motiv fizic plauzibil pentru a explica originea acestor radiații.

Prin experimentare, echipa lui Carpinteri a ipotetizat că undele de presiune de înaltă frecvență generate în scoarța terestră în timpul cutremurelor sunt sursa unor astfel de emisii de neutroni. Conform studiilor specialiștilor italieni, reacțiile de fisiune se pot declanșa atunci când roci fragile sunt strivite într-o presă. Într-un astfel de proces, neutronii sunt produși fără emisii de raze gamma. În mod similar, o reacție similară are loc în timpul cutremurelor.

În anul 33 d.Hr., Ierusalimul a fost zgudui de un cutremur extrem de puternic, cu magnitudinea de 8,2 grade pe scala Richter, iar Carpinteri este convins că acesta ar fi putut duce la apariția imaginii bărbatului crucificat de pe giulgiu. Pe de altă parte, același eveniment a dus și la creșterea nivelului de izotopi de carbon 14 din giulgiu, fapt care explică, în accepțiunea italianului, erorile de datare de până acum.

Sursa

Abilitățile bizare ale crocodililor

Atunci cei mai mulți dintre noi se gândesc la crocodili, ni-i imaginăm în cele mai multe dintre cazuri în apele puțin adânci sau în zone mlăștinoase, vânând sau făcându-și siesta,în niciun caz cățărându-se în copaci. Și totuși, pentru Vladimir Dinets, zoolog în cadrul Universității din Tennessee, crocodilii sunt unii dintre cei mai buni cățărători din lumea animală.

Dinets și colegii săi au observat tiparele comportamentele ale crocodililor de pe trei continente (Australia, Africa și America de Nord), descoperind că nu mai puțin de patru specii prezintă acest tip de comportament. Ei au dezvăluit faptul că, în funcție de mărime, crocodilii se pot cățăra cu ușurință chiar și la înălțimi de 4-5 metri și că pot merge în echilibru pe ramuri lungi de cel puțin 5 metri. În schimb, absolut toți crocodilii observați, plonjau în apă atunci când cineva se apropia la mai mult de 10 metri de ei. Concluzia specialiștilor este aceea că un astfel de comportament este generat de două motive: reglarea temperaturii corporale și observarea propriului habitat.

Este un comportament bizar, iar concluziile studiului sunt cu atât mai neașteptate cu cât crocodilii nu par să prezinte nicio adaptare morfologică tipică unor cățărători.

Mai mult, Dinets a publicat în 2013 un studiu surprinzător, în care dovedește faptul că anumiți crocodili pot folosi momeli, de obicei din crengi sau bețe căzute în apă, pentru a atrage peștii, comportament ce indică o inteligență mai mare a acestor reptile decât intuiseră cercetătorii. Toate aceste observații au fost publicate în volumul Dragon Songs al aceluiași cercetător.

Sursa

Mărturii pline de regret a unor femei care au făcut avort

Boicotul surselor centrale de informare nu a putut împiedica mari mase de oameni să se alăture Marşului pentru Viaţă de pe Coasta de Vest a SUA, care a atras cei mai numeroşi participanţi pe care oraşul San Francisco i-a văzut vreodată. Beneficiind de binecuvântarea Papei Francisc, Marşul s-a axat pe mărturia plină de regret a unor femei care au făcut avort, a unor activişti laici pentru viaţă cărora ştiinţa le-a demonstrat că avortul este o crimă şi a unor mame care au promovat virtuţile adopţiei.

La demonstraţie s-a anunţat succesul campaniei „End the Media Blackout” („Punem capăt boicotului presei”), condusă pe reţelele de socializare online. Hashtagul #WalkForLife a ajuns pe locul doi pe Twitter, dar acesta a închis contul. Atunci a fost creat un nou hashtag: #WFL.

Organizatorii au estimat o participare de 50-60.000 de oameni din toată zona de vest a SUA.

Femei care regretă avortul

Înainte de începerea marşului, o mulţime tăcută s-a adunat în jurul scenei Campaniei de Conştientizare „Silent No More” („Rupem tăcerea”).

Acolo, una după alta, câteva femei care făcuseră avort şi-au spus poveştile de pierdere, suferinţă şi vindecare, ce au stors lacrimi din ochii roşii pe care unii participanţi încercau să şi-i ascundă în spatele ochelarilor de soare. Fiecare mărturie a fost întâmpinată cu aplauze de susţinere.

Pr. Frank Pavone de la organizaţia Priests for Life (Preoţi pentru Viaţă) a prezentat femeile, spunând: „Bărbaţii şi femeile care fac parte din această campanie… ştiu că avortul nu rezolvă nicio problemă, ci doar creează altele. … Ei ştiu că uciderea nu este niciodată o soluţie pentru o problemă omenească”.

„Ei mai ştiu şi că speranţa poate lua locul deznădejdii”, a mai spus acesta.

Femei care au avortat

Una dintre femeile care au vorbit despre avort, Julie Simpson, a povestit despre experienţa pe care a avut-o când, aflând că are o sarcină neplanificată, s-a dus la sediul organizaţiei Planned Parenthood pentru consiliere. Înaintea respectivei întrevederi, se hotărâse deja să păstreze copilul, dar cei de la Planned Parenthood au convins-o până la urmă să facă avort.

„Când m-am trezit, plângeam. Nu bănuiam că o luasem deja pe o cale spre autodistrugere care avea să-mi răpească zece ani din viaţă. Mi-am îngropat suferinţa în alcool, sex şi droguri. Mi s-au pus numeroase diagnosticuri, m-am internat la dezintoxicare şi am luat ani în şir anti-depresive. Dar, până la urmă, mi-am pus viaţa în mâinile lui Iisus Hristos. Şi m-am vindecat participând la programul Forgiven and Set Free („Iertaţi şi Eliberaţi”). Acum le consiliez pe alte femei în suferinţă, ceea ce mi se pare o binecuvântare”.

Marşul

Înainte de începerea marşului, organizatorii i-au făcut o surpriză lui Georgette Forney, principala iniţiatoare a campaniei Silent No More şi membră a organizaţiei Anglicans for Life, oferindu-i Premiul „St. Gianna Molla”.

Şi Georgette Forney a făcut avort. La 16 ani. De aceea, s-a numărat printre membrii fondatori ai Campaniei Silent No More („Rupem tăcerea”), pentru a informa opinia publică despre efectul devastator al avortului asupra ambilor părinţi care iau această decizie.

„Accept cu profundă recunoştinţă acest premiu… în numele tuturor femeilor şi bărbaţilor care rup tăcerea”, a declarat ea emoţionată.

Părintele iezuit Joseph Fessio, noul preot al Marşului, a spus: „În cei 41 de ani care s-au scurs de la intrarea în vigoare a deciziei în cazul Roe vs. Wade, oamenii s-au rugat, au lucrat şi au mărşăluit pentru a obţine protecţia legii pentru viaţa umană. Nu am reuşit. Dar, dacă e nevoie de alţi 40 de ani petrecuţi în deşertul spiritului, nu vom da înapoi. Şi dacă trebuie să petrecem 400 de ani, de zece ori mai mult decât vechii evrei, în acest deşert spiritual, încercând să întoarcem inima lui Faraon către copii, o vom face”.

Adopţia ca alternativă

Ca şi Marşul pentru viaţă din Washington, D.C., şi cel din San Francisco a promovat adopţia. A fost prezentată povestea lui Shari Rigby Wiedman, o actriţă care a avortat, iar apoi a jucat în October Baby, un film despre adopţie.

Aceasta a povestit că, atunci când a citit prima dată scenariul filmului, a ieşit la suprafaţă toată suferinţa pe care o ascunsese după avort, iar filmul a ajutat-o să treacă peste ea.

„Trebuie să transmitem un mesaj de speranţă în primul rând, un mesaj de iertare”, a mai spus ea.

Vorbind pe aceeaşi temă, Grace Dulaney directoarea maternităţii Lamb of God („Mielul lui Dumnezeu”), a explicat că, spre deosebire de avort, adopţia este „singura opţiune care împacă conştiinţele tuturor”.

Maternitatea Lamb of God din Escondido, California, se adresează femeilor care vor să-şi dea copiii spre adopţie. Acest cămin a ajutat până acum nouă femei: şase din ele au născut deja, iar în acel moment altele trei mai aveau până la termen şi locuiau acolo. „Dacă suntem cu adevărat pro-viaţă, trebuie să favorizăm adopţia. Avortul răneşte femeile, dar adopţia le vindecă”, a mai spus directoarea maternităţii.

Ea a dărâmat câteva prejudecăţi despre adopţie, în principal acuzaţia că mamele care îşi dau copiii spre adopţie sunt egoiste.

Ea însăşi a născut cândva un copil pe care l-a dat spre adopţie, deoarece a simţit că „merita cel mai bun start în viaţă posibil, cu o mamă şi un tată. Eu nu îi puteam oferi aceasta, dar am auzit că cea mai bună formă de a fi părinte este să poţi alege persoanele potrivite care să-i ofere copilului aceasta”.

Când adopţia funcţionează, a explicat ea, mama biologică şi părinţii adoptivi lucrează împreună, după caz. „Cea mai bună parte a adopţiei deschise este că elimină incertitudinea şi întrebările care înconjurau procedura în trecut.”

În consecinţă, copiii „înţeleg că au fost pe deplin iubiţi şi li se explică motivul ce a determinat-o pe mama lor să îi încredinţeze altor părinţi”.

„Noi suntem cu adevărat în favoarea puterii femeii de a decide, noi suntem aşa-zişii pro-choice, nu cei care ni se opun autonumindu-se astfel”, a declarat Grace Dulaney pentru LifeSiteNews.com. Mişcarea pro-adopţie îi lasă femeii opţiunea de alege adopţia, nu îi oferă soluţia avortului ca unică alternativă, aşa cum procedează cei de Planned Parenthood, a mai spus Dulaney, care a arătat că centrele Planned Parenthood nu permit prezenţa unor jurişti specializaţi în adopţii şi nici a unor mediatori care să promoveze adopţia la sediile lor.

Dreptul la viaţă nu este o chestiune religioasă

Clerici ai diverselor culte creştine au urcat pe scenă, dar şi o reprezentantă a laicatului, Monica Snyder, de la Secular Pro-life, care a făcut un apel pasionat pentru o poziţie pro-life bazată pe date ştiinţifice, nu pe convingeri religioase: „Secular Pro-life – simpla menţionare a numelui îi face pe apărătorii avortului să o ia razna, pentru că îi privăm de principalul lor argument: prejudecăţile anti-religiose”.

Într-un crescendo plin de convingere şi pasiune, Monica Snyder a mai arătat: „Le demonstrăm că mişcarea în favoarea vieţii nu are neapărat legătură cu religia. Are legătură cu drepturile omului, cu ştiinţa. Iar ştiinţa demonstrează că avortul ucide oameni!”

Binecuvântare de la Papa Francisc

Arhiepiscopul Salvatore Joseph Cordileone a citit o scrisoare de la Nunţiul Apostolic, Arhiepiscopul Carlo Maria Viganò, care a participat la ediţia de anul trecut a marşului. Prin scrisoare, Nunţiul Apostolic a dorit să transmită un mesaj personal „multelor mii de participanţi, tineri şi bătrâni, cele mai calde salutări şi apropierea în duh a Sanctităţii Sale, Papa Francisc”.

„Sfântul Părinte vă este realmente foarte recunoscător pentru disponibilitatea de a vă arăta solidaritatea cu cei mai nevinovaţi şi vulnerabili membri ai familiei umane. Daţi expresie profetică celor mai profunde convingeri ale noastre despre demnitatea inviolabilă şi drepturile pe care le are orice persoană umană, începând cu dreptul la viaţă”, se mai spune în scrisoare.

Arhiepiscopul Viganò a citat în mesajul său epistolar şi cea mai recentă pastorală a Papei, Evangelii Gaudium (lat. – Evanghelia Bucuriei): „Aşa cum a insistat Papa Francisc, «Dacă această convingere dispare, odată cu ea vor dispărea şi temeliile trainice şi nepieritoare care apără drepturile omului, iar înţelesul acestora va începe să se supună curentelor şi modelor vremii şi capriciilor puterii politice”.

Marş pentru Viaţă

La ora unu după amiază, mulţimea s-a îndreptat spre Market Street, pornind într-o plimbare de aproximativ 3 kilometri până la Justin Herman Plaza. Market Street este o arteră care trece prin inima oraşului San Francisco, ceea ce a făcut marşul foarte vizibil atât pentru localnici, cât şi pentru turişti.

Zeci de mii de persoane au parcurs traseul, care trecea pe sub 50 de bannere agăţate între stâlpii de iluminat stradal şi pe care scria: „Avortul le face rău femeilor“. Bannerele, expuse încă din decembrie, au fost etichetate drept „instigare la ură” de grupările care promovează avortul. Câţiva membri ai consiliului primăriei chiar înaintaseră, fără succes, o rezoluţie pentru îndepărtarea lor.

Mulţi trecători s-au oprit pentru a privi marşul, unii au ovaţionat, alţii chiar au improvizat pancarte artizanale.
Cassandra, o femeie care lucrează la un restaurant local, şi-a luat o pauză pentru a face câteva fotografii cu participanţii la marş. „Am 24 de ani şi mă entuziasmează să-mi văd generaţia în stradă, vorbind despre ceea ce o pasionează”, a spus ea.
Întregul eveniment a rămas paşnic, în ciuda opoziţiei feroce a marxiştilor.

Membrii Partidului Revoluţionar Comunist s-au opus Marşului pentru Viaţă

Stop Patriarchy („Opriţi patriarhatul!“), organizaţie-paravan a Partidului Revoluţionar Comunist din SUA, a organizat o contra-manifestaţie la care au participat vreo 100 de oameni. La început, au mers preţ de vreo 50 de metri în faţa coloanei Marşului pentru Viaţă. Însă poliţia i-a escortat înapoi pe trotuar.

Un poliţist a declarat pentru LifeSiteNews.com că aceasta s-a făcut deoarece Marşul pentru Viaţă avea aprobare, în timp ce contra-manifestanţii nu.

De pe trotuar, aceştia le-au arătat celor din marş pancarte pe care scria, printre altele: „Viaţa începe când te opui fasciştilor creştini” sau „Avort la cerere şi fără scuze”. Aceştia au strigat: „Nu biserica, nu statul, ci femeia-şi decide soarta!” şi „Acest marş urăşte femeile!”

Dr. Ellen Shaffer, co-director al campaniei Trust Women Silver Women a participat şi ea la contra-protest, declarând pentru LifeSiteNews.com: „Ne propunem să creştem vocea şi vizibilitatea majorităţii pro-choice din SUA”. Despre participanţii la marş a spus că aceştia „nu le acordă femeilor încrederea de a lua propriile decizii legate de drepturile lor reproductive”.

Kristan Hawkins, de la Students for Life of America (Studenţi Americani pentru Viaţă), a reacţionat stând în faţa contra-manifestanţilor şi dirijând activiştii din organizaţia studenţească, în timp ce aceştia intonau: „Suntem generaţia pentru viaţă”.

Plini de energie de la marş, toţi cei care erau pentru viaţă s-au alăturat cântând imnuri, ovaţionând şi scandând: „Pro-life!” („Pentru viaţă!”). Market Street s-a transformat într-o mare de pancarte colorate şi bannere care promovau mesaje precum: „Aboliţi avortul” sau „Femeile merită mai mult decât un avort”.

Marşul s-a încheiat în jurul orei 4 după-amiază în piaţa Justin Herman Plaza. Aceasta s-a umplut cu cetăţeni care, în cel mai liberal şi libertin oraş al Americii, s-au ridicat în apărarea drepturilor nenăscuţilor.

Sursa:stiripentruviata.ro

Expoziție de artă și tradiție transilvăneană la Paris

”Moștenirea creștină a Transilvaniei este o mărturie de netăgăduit a diversității culturilor și a evoluției spirituale”. Astfel, anunță Primăria Arondismentului al XVI-lea din Paris expoziția ”Artă și tradiție Greco-Catolică din Transilvanie: icoane pe sticlă” pe care o găzduiește în periada 14 februarie – 1 martie 2014.

Expoziția, deși nu are pretenția de a aprofunda arta icoanei, cu toată modestia, o prezintă așa cum a fost scrisă și ilustrată de creștinii din această regiune a Europei, din secolul al XVII-lea până în prezent: iubitori și artiști pasionați, fără a fi făcut faimoase școli de artă, în felul lor, au încercat să reproducă și să interpreteze divinitatea și umanitatea în viața lor de zi cu zi. Icoanele având în primul rând rolul de intermediar între Cer și oameni, între divinitate și umanitate.

Selecția ține cont de calitățile artistice ale celor mai frumoase icoane realizate în această perioadă și păstrate la loc de cinste de către Misiunea Greco-Catolică Română din Paris.

Iconografie, simboluri și evoluție

Pictura pe sticlă a fost folosită ca o formă predilectă pentru a exprima spiritualitatea bizantină din Transilvania în secolele XVIII și XIX. Icoanele pe sticlă s-au găsit la început în biserici, fiind în primul rând obiecte de venerație, obiecte sacre, obiecte de cult.

De-a lungul timpului, icoanele devin un fenomen social deoarece au fost scrise de către populația rurală și vândute în satele și zonele învecinate. O modalitate în plus, printre altele, de a împărtăși și de a comunica. Fiecare casă din Transilvania de azi are cel puțin o icoană care, în funcție de reprezentare, are rolul de a facilita dialogul între familie și divinitate. Sunt venerate cu scopul de a primi energiile și calitățile persoanei reprezentată.

Cu o cromatică foarte bogată, care evidențiază o punere în scenă foarte dinamică, icoanele pe sticlă din Transilvania par naive doar la o primă abordare. Deși grafica poate fi puerilă, reprezentarea temelor este impregnată de un adevărat misticism: de o viață spirituală adânc înrădăcinată în viața cotidiană.

Contemplând aceste icoane, o adevărată emoție te invadează. Nu sunt elaborate, dar sunt intuitive și transmit trăirea celor care le-au realizat. Icoanele pe sticlă sunt ferestre spre Absolut; Absolut pe care-l privim și ne privește.

Conferință despre credința și tradiția Bisericii Greco-Catolice din România

Cu ocazia acestei expoziții Misiunea Greco-Catolică Române propune, de asemenea, o conferință susținută de Pr. Cristian Crișan despre credința și tradiția Bisericii Greco-Catolice din România, miercuri, 26 februarie, ora 18:00, în sala de nunți  a primăriei.

Informații despre expoziție

Expoziția, organizată de Misiunea Greco-Catolică Română din Paris în parteneriat cu Primăria arondismentului al XVI-lea și în colaborare cu Asociația L`Oeuvre d`Orient, va fi deschisă în Camera Rotundă a primăriei din 14 februarie în 1 martie 2014. De luni până vineri, de la ora 10:00 la ora 17:00. Joia, până la ora 19:30, iar sâmbăta de la ora 09:00 până la ora 12:30.

Intrarea este gratuită.

Adresa:
Primăria Arondismentului al 16-lea
71 Avenue Henri Martin
Metrou : Rue de la Pompe (linia 9)/RER C Avenue Henri Martin/Autobuz: liniile 52 și 63

Traducere: ACC

Sursa:www.mairie16.paris.fr