O zi de naștere tristă...

PAX!

Parintele Jean Baptiste Robin s-a reîntors la Domnul

În seara zilei de joi 31 iulie 2014, Parintele Jean Baptiste Robin, primul Rector al Sanctuarului Arhiepiscopal Major de la Cărbunari, s-a intors in casa Tatalui ceresc.

Calugarul de origine franceza Jean Baptiste Robin, a vietuit ca pustnic in Sanctuarul de la Carbunari închinat Fecioarei Săracilor (Blaj), în cinstea Aparițiilor Preasfintei Fecioare Maria de la Banneux (Belgia), nutrind o mare dragoste fata de Biserica Greco-Catolica din Romania.

Vom reveni cu precizari legate de slujba de inmormantare.

Bunul Dumnezeu sa-l odihneasca si sa-l fericeasca de vederea chipului Sau.

Sursa

Cine sunt îngerii?

Vorbind despre îngeri, chiar și în biserică, de multe ori acest lucru a devenit aproape un subiect tabu, iar pentru a evita un sens greșit în cadrul discutilor ecumenice se preferă evitarea acestui  argument care i-ar putea “supăra” pe protestanți, ștergând astfel rolul și importanta acestor spirite cerești atât de prezente în viață noastră.

Îngerii sunt astăzi un subiect de interes mai mult pentru copii, iar în ceea ce-i privește pe adulți se poate spune că pentru aceștia reprezintă doar  un simplu simbol.

În acest context îngerii sunt uitați?

Cu siguranță nu, dar poate că uitarea lor nu e atât de departe și asta pentru că trăim într-o lume nouă -New Age- care prin mijloacele caracteristice promovează un alt model angelic complet distorsionat. Din fericire, părintele Marcello Stanzione nu se numără printre acei preoți care sunt rușinați de credința care are la bază și angeologia. Lupta sa de zeci de ani prin predici, eseuri și manuale, cărți de rugăciuni sau întâlniri, a avut întotdeauna ca și nucleu modul corect evaluat al îngerilor în viață de zi cu zi.

De această dată prin efortul său și prin colaborarea cu unul dintre cei mai renumiți jurnaliști italieni, Saverio Gaeta, a fost premiat de către una dintre cele mai prestigioase edituri pentru minunata carte în care reușește să împletească atât de armonios cunoașterea sa profundă cu inteligența co-autorului. Rezultatul este o carte care variază între problemele strict teologice și analiza istorică, care să permită o abordare a angeologiei într-un mod complet diferit.

Se pornește de la un tratat asupra îngerului păzitor, apoi cercetarea continuă prin analiza anumitor pasaje din Biblie unde îngerii apar nu doar ca un simbol al puterii divine dar și ca spirite reale și independente.

Noi cunoaștem desigur doar trei numele: Mihail, Gabriel și Rafael. Dar există de asemenea și numele Uriel, al cărui cult a fost viu până în secolul al optulea.

Trebuie menționat faptul că tratatul amintește și de îngerii căzuți, cei care au căutat să devină ca Dumnezeu și care au fost condamnați pentru eternitate. Părintele Marcello Sanzione abordează această problemă din punct de vedere al istoriei, iar mai apoi se aventurează alături de Saverio Gaeta în calea alunecoasă New Age care prezintă într-un mod extrem de periculoas și fluid realitatea și care se poate infiltra foarte ușor chiar și în mintea creștinilor.

În încheiere volumul conține un ansamblu de rugăciuni dedicate îngerilor dar și un mic dicționar.

Este un volum foarte elegant care se pretează bine ca și un mic cadou și asta pentru că angeologia este un instrument foarte eficient pentru a întări credința și de ce nu și pentru a o recâștiga.

Traducere: Orian Remus-Anghel

Sursa:www.totustuus.it

Comunicarea Papei Francisc între tradiţie şi inovaţie

Deşi comunicarea digitală este într-un progres continuu, „în acest moment Biserica nu poate cu siguranţă să se lipsească de mass-media tradiţionale, precum radioul, presa scrisă şi televiziunea”: spune arhiepiscopul Claudio Maria Celli, preşedintele Consiliului Pontifical al Comunicaţiilor Sociale. Sfântul Scaun – a explicat monseniorul Celli pentru L’Osservatore Romano – „nu poate să închidă această cale de comunicare. Asta nu înseamnă că nu simte în mod puternic necesitatea, aş spune aproape obligaţia, de a fi prezent şi în contextul noilor tehnologii”.

Potrivit cifrelor este evident succesul pe care îl are strategia de comunicare adoptată de Papa Francisc, prin prezenţa sa în numeroase situri de socializare. „Iar acestea sunt cifre care vor creşte, continuă monseniorul Celli, deoarece căutăm întotdeauna străzi noi pentru a-l aduce pe Sfântul Părinte în fiecare piaţă virtuală în care oamenii se întâlnesc”.

Zilele acestea arhiepiscopul Celli împreună cu Thaddeus Jones, un oficial al departamentului, a prezentat Papei Francisc noua ediţie a aplicaţiei The Pope app, disponibilă pe principalele platforme digitale. Aplicaţia este „un instrument eficient şi mult mai complex decât cele precedente, explică Thaddeus Jones, dând posibilitatea oricui de a ajunge mult mai simplu şi rapid la toate predicile Papei, la toate mesajele sale, precum şi la filmările cu el. Se pot urmări de asemenea in streaming ceremoniile cu Papa şi audienţele publice, inclusiv audienţa generală de miercuri”. Scopul aplicaţiei este de a-l face pe Sfântul Părinte şi cuvântul său accesibil tuturor, chiar şi prin intermediul unui smartphone sau tablet. Noul mijloc „este coerent cu logica Papei de a merge în întâmpinarea tuturor, oriunde s-ar afla”. Sunt deci motive să credem că Papa a primit cu entuziasm această nouă oportunitate. "Eu, a asigurat monseniorul Celli, l-am văzut pe Sfântul Părinte foarte încântat. Ne-a mulţumit exprimându-şi aprecierea pentru această încercare tehnologică de a face ca şi cuvântul lui să meargă în întâmpinarea oamenilor de astăzi”.

Cu toate acestea, Papa Bergoglio este încă foarte legat de sistemul tradiţional de comunicare. Îi place să vorbească în mod personal cu lumea, celularul îl foloseşte mai mult pentru a telefona decât pentru a urmări performanţele reţelei şi nu a încetat niciodată să redacteze el însuşi scrisori. Multe persoane au arătat cu mândrie plicuri pe care adresa lor era scrisă la mână, personal de Papa Francisc. Atunci când trebuie să adreseze un salut unor grupuri de persoane, dacă nu o poate face în mod personal, trimite un mesaj video, pentru ca toţi să poată citi şi în ochii lui sentimentele despre care vorbesc cuvintele sale. Sfântul Părinte nu refuză să stea de vorbă cu jurnaliştii, nu face diferenţe între cei de la presa scrisă şi cei de la televiziuni, acceptând diverse interviuri.

„Acest lucru, ne spune arhiepiscopul Celli, răspunde pe deplin naturii sale. Papa Francisc este disponibil faţă de toţi. Are un mod de a vorbi care influenţează profund, imediat. Cuvintele sale sunt transparente, autentice, directe. Nu spune lucrurile pe jumătate, iar faptul că acordă interviuri, accentuează şi mai mult disponibilitatea sa totală de a vorbi cu fiecare şi prin orice mijloc ar avea la dispoziţie. Iar apoi, aceasta arată încă o dată marele respect pe care Papa îl are faţă de bătrâni, care poate nu sunt foarte înclinaţi să accepte noile tehnologii sau pur şi simplu sunt mai puţin îndemânatici cu limbajele de navigare necesare pentru a intra în lumea digitală a reţelelor de socializare. Ei au ca punct de referinţă în primul rând ziarele, radioul şi televiziunea. Deci Biserica nu poate închide aceste canale de informare tradiţionale, iar acest lucru Papa Francisc îl ştie bine”.

Sursa:ro.radiovaticana.va

Domnul aruncă neobosit sămânţa Cuvântului său şi a iubirii sale

La rugăciunea ”Angelus” (13 iulie 2014), recitată împreună cu zeci de mii de credincioși duminică în Piața Sfântul Petru, Papa Francisc a spus:

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Evanghelia din această duminică (Mt 13,1-23) - în calendarul latin - ni-l arată pe Isus care predică pe ţărmul lacului Galileii şi pentru că o mare mulţime îl înconjoară, El urcă într-o barcă, se îndepărtează puţin de mal şi predică de acolo. Când vorbeşte poporului, Isus foloseşte multe parabole: un limbaj comprehensibil tuturor, cu imagini luate din natură şi din situaţiile vieţii zilnice.

Prima pe care o povesteşte este o introducere la toate parabolele: este aceea a semănătorului, care fără economie aruncă sămânţa sa pe orice tip de teren. Şi adevăratul protagonist al acestei parabole este tocmai sămânţa, care produce mai mult sau mai puţin rod în funcţie de terenul pe care a căzut. Primele trei terenuri sunt neproductive: pe marginea drumului sămânţa este mâncată de păsări; pe terenul pietros mugurii se usucă imediat pentru că n-au rădăcini; în mijlocul tufişurilor de spini este sufocată de spini. Al patrulea teren este terenul bun şi numai acolo sămânţa încolţeşte şi aduce rod.

În acest caz, Isus nu se limitează să prezinte parabola, o şi explică discipolilor săi. Sămânţa căzută pe drum indică pe cei care ascultă vestirea Împărăţiei lui Dumnezeu dar n-o primesc; astfel vine Cel Rău şi o ia. De fapt, Cel Rău nu vrea ca sămânţa Evangheliei să încolţească în inima oamenilor. Aceasta este prima comparaţie. A doua este aceea a seminţei căzute pe pietre: ea reprezintă persoanele care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi îl primesc imediat, dar superficial, pentru că nu au rădăcini şi sunt nestatornice; şi când vin dificultăţile şi suferinţele, aceste persoane se dărâmă imediat. Al treilea caz este cel al seminţei căzute printre spini: Isus explică faptul că se referă la persoanele care ascultă cuvântul însă, din cauza grijilor lumeşti şi a seducţiei bogăţiei, este sufocat. În sfârşit, sămânţa căzută pe teren fertil reprezintă pe cei care ascultă cuvântul, îl primesc, îl păstrează şi îl înţeleg şi el aduce rod. Modelul perfect al acestui pământ bun este Fecioara Maria.

Această parabolă vorbeşte astăzi fiecăruia dintre noi, aşa cum vorbea ascultătorilor lui Isus în urmă cu două mii de ani. Ne aminteşte că noi suntem terenul unde Domnul aruncă neobosit sămânţa Cuvântului său şi a iubirii sale. Cu ce dispoziţii o primim? Şi putem să ne punem întrebarea: cum este inima noastră? Cu ce teren se aseamănă: cu un drum, cu loc pietros, cu un tufiş? Depinde de noi să devenim teren bun fără spini şi fără pietre, ci desţelenit şi cultivat cu grijă, pentru ca să poată aduce roade bune pentru noi şi pentru fraţii noştri.

Şi ne va face bine să nu uităm că şi noi suntem semănători. Dumnezeu seamănă seminţe bune, şi aici putem să ne punem întrebarea: ce tip de sămânţa iese din inima noastră şi din gura noastră? Cuvintele noastre pot să facă atâta bine şi chiar atâta rău; pot să vindece şi pot să rănească; pot să încurajeze şi pot să deprime. Amintiţi-vă: ceea ce contează nu e ceea ce intră, ci ceea ce iese din gură şi din inimă.

Sfânta Fecioară Maria să ne înveţe, cu exemplul său, să primim Cuvântul, să-l păstrăm şi să-l facem să rodească în noi şi în ceilalţi.

_______________

După Angelus

APEL

Adresez vouă tuturor un apel din inimă să continuaţi să vă rugaţi cu insistenţă pentru pace în Ţara Sfântă, în lumina evenimentelor tragice din ultimele zile. Încă am în memorie amintirea vie de la 8 iunie cu Patriarhul Bartolomeu, cu preşedintele Peres şi cu preşedintele Abbas, împreună cu care am invocat darul păcii şi am ascultat chemarea de a frânge spirala urii şi a violenţei. Cineva ar putea crede că această întâlnire a avut loc în zadar. În schimb nu! Rugăciunea ne ajută să nu ne lăsăm învinşi de rău, nici să ne resemnăm că violenţa şi ura au succes asupra dialogului şi a reconcilierii. Îndemn părţile interesate şi pe toţi cei care au responsabilităţi politice la nivel local şi internaţional să nu precupeţească rugăciunea şi să nu precupeţească niciun efort pentru a face să înceteze orice ostilitate şi să obţină pacea dorită pentru binele tuturor. Şi vă invit pe voi toţi să vă uniţi în rugăciune. În tăcere, toţi, să ne rugăm. (Rugăciune în tăcere). Acum, Doamne, ajută-ne Tu! Dă-ne Tu pacea, învaţă-ne Tu pacea, condu-ne Tu spre pace. Deschide ochii noştri şi inimile noastre şi dă-ne curajul de a spune: "să nu mai fie niciodată război!"; "cu războiul totul este distrus!". Revarsă în noi curajul de a face gesturi concrete pentru a construi pacea... Fă-ne disponibili de a asculta strigătul cetăţenilor noştri care ne cer să transformăm armele noastre în instrumente de pace, fricile noastre în încredere şi tensiunile noastre în iertare. Amin.

_______________

Iubiţi fraţi şi surori,

Vă salut pe toţi cordial, romani şi pelerini!

Astăzi este "Duminica mării". Îndrept gândul meu spre lucrători de pe mare, spre pescari şi spre familiile lor. Îndemn comunităţile creştine, îndeosebi cele de coastă, ca să fie atente şi sensibile faţă de ei. Îi invit pe capelanii şi pe voluntarii Apostolatului Mării să continue angajarea lor în îngrijirea pastorală a acestor fraţi şi surori. Pe toţi îi încredinţez, în special pe cei care se află în dificultăţi şi departe de casă, ocrotirii materne a Mariei, Steaua mării.

Mă unesc în rugăciune cu păstorii şi credincioşii care participă la pelerinajul Familiei Radio Maria la Jasna Góra, Czestochowa. Vă mulţumesc pentru rugăciunile voastre şi vă binecuvântez din inimă.

Salut acum cu mare afect pe toţi fiii şi fiicele spirituale ale sfântului Camil de Lellis, de la cărui moarte se împlinesc mâine 400 de ani. Invit Familia camiliană, la apogeul acestui an jubiliar, să fie semn al Domnului Isus care, ca bun samaritean, se apleacă asupra rănilor trupului şi spiritului omenirii suferinde, vărsând peste ele untdelemnul consolării şi vinul speranţei. Vouă celor veniţi aici în Piaţa "Sfântul Petru", precum şi lucrătorilor sanitari care prestează serviciu în spitalele voastre şi casele de îngrijire, vă doresc să creşteţi tot mai mult în carisma de caritate, alimentată de contactul zilnic cu bolnavii. Şi, vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine.

Tuturor doresc duminică frumoasă şi poftă bună. La revedere!

Francisc

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Sursa:www.ercis.ro