luni, 4 august 2014

Catedrala din Blaj: Priveghi pentru Pr. Jean Baptiste Robin


Părintele Jean Baptiste Robin, primul Rector al Sanctuarului Arhiepiscopal Major de la Cărbunari, s-a întors în casa Tatălui ceresc, în seara zilei de joi, 31 iulie 2014.

Luni, 4 august, la ora 19.00, trupul neînsuflețit al Pr. Jean Baptiste va fi adus în Catedrala din Blaj pentru priveghi. 
Călugărul de origine franceză Jean Baptiste Robin, a vieţuit ca pustnic în Sanctuarul de la Cărbunari închinat Fecioarei Săracilor (Blaj), în cinstea Aparițiilor Preasfintei Fecioare Maria de la Banneux (Belgia), nutrind o mare dragoste faţă de Biserica Greco-Catolică din România.

Ceremonia înmormântării pentru Pr. Jean Baptiste Robin va avea loc marți, 5 august 2014, la ora 13.00, în capela Sanctuarului din Cărbunari (Blaj).

Slujba înmormântării va fi oficiată de Preafericirea Sa Cardinalul Lucian, Întâistătătorul Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, împreună cu Preasfinţia Sa Claudiu, Episcopul Curiei Arhiepiscopiei Majore.
Bunul Dumnezeu să-l odihnească şi să-l fericească de vederea chipului Său.

duminică, 3 august 2014

#pebarbata este un mod de a fi!

Deși este dificil, poate cele mai interesante experiențe în viață se bazează pe o capacitate de a-ți fi sieși dascăl, să devi un auto-didact.
Am descoperit de-a lungul vieții mele diverse persoane care, cu perseverență, au reușit să se autodepășească prin studiu sau experimentând până au reușit ceea ce își doreau. Am un exemplu foarte eficient: părintele meu spiritual J.B., fiind francez, a dorit foarte mult să învețe limba română într-un timp foarte scurt. A reușit acest lucru citind în paralel Biblia în franceză și română. La foarte puțin timp știa deja să lege cuvinte pentru ca doar după un an să vorbească foarte fluent limba noastră. Sunt uimit de acestă capacitate...
Deci uneori trebuie să ne luăm „inima în dinți” și să încercăm tot ce ne stă în putință pentru a ne depăși. Dar ce înseamnă a reuși #pebarbata? Înainte de toate înseamnă să ai curaj. Trebuie să crezi în tine și să nu ai niciodată în vocabular acel idiot: „Nu pot!” Trebuie să te autodepășești și să ajungi conștient la axioma: „Vreau, se poate, voi reuși!”
Este logic... Dacă vreau, inevitabil că se poate, adică se va găsi o soluție/rezolvare la situația mea și ca și concluzie, voi reuși. Dar asta doar pentru faptul că mi-am spus de la început: „vreau”.
Puțini din păcate mai au curajul să înfrunte... Da, este prea cald în culcuș, de ce aș încerca să fiu diferit? Să mă risc? Ei, aici este problema! Când vrei îți meargă bine, atunci ești exact ca toți ceilalți, un anonim, dar când vrei să lași ceva în urma ta, când vrei să se vadă și să rămână vizibil și generațiilor următoare că ai existat, atunci ești urât de toți, ești desconsiderat și pus la zid. Ți se spune că umbli cu picioarele pe tavan când toți merg normal etc. etc. Dar acesta este statutul celui care tinde spre nemurire, a aceluia care vrea să iasă din anonimat. El are curajul să frângă bariere și să pară în ochii tuturor un nebun. Asta este, acesta este destinul lui. Nu acum va fi apreciat, dar mâine, când poate nu va mai fi, i se vor ridica statui...
Tot #pebarbata mai înseamnă să riști, să devii, să mergi pe o cale nouă, nebătătorită... dar aici este farmecul! Dacă oamenilor le era mereu teamă de stații lungi și de înălțimi, nu ajungeau niciodată să pună piciorul pe Lună. A fost nevoie de visători, de oameni care s-au sacrificat, de „nebuni”...
#pebarbata.înseamnă până la urmă să te autocucerești și apoi să-i ajuți și pe alții să facă asta!


În această vară, Philips lansează provocarea „Fii pe barba ta!”, prin gama de produse Click & Style, două modele de aparate de îngrijire versatile, pentru orice stil. Mai multe detalii găsiţi pe site şi pe Facebook.



sâmbătă, 2 august 2014

Să fii bun nu este imposibil...

Citind de curând o carte-interviu a Papei Francisc, am descoperit acolo la un moment dat o idee foarte interesantă ce, recunosc, nu o puneam în practică. Și iată ce spune Papa la un moment dat: „Când vin să se spovedească, îi întreb pe credincioși dacă dau de pomană. În general, ei răspund că da, și atunci îi întreb dacă se uită în ochii persoanelor care o primesc. Răspunsul cel mai curent este «nu știu». Continui să-i întreb: «Și atingeți mâna celui căruia îi dați de pomană?» Atunci se înroșesc la față, nu răspund. Pomana este un act de profundă generozitate omenească atunci când o dai pentru aproapele tău; acesta este sensul pomenii. Niciodată nu înseamnă a cumpăra”[1]. Am încercat acest mod de a vedea lucrurile și trebuie să spun că este ceva inedit. Știu că astăzi lumea se ferește de oamenii străzii, dar nu ar trebui ocoliți, unii dintre ei au o poveste extraordinară de viață care merită ascultată. Iar atunci când dăruiești ceva și primești un zâmbet, acela valorează infinit...
Provocarea de a scrie acest articol, vine de la Constantin!
Urmărește filmulețul următor...


Vezi și site-ul www.constantins.org




[1] Jorge Bergolio & Abraham Skorka, Despre cer și pământ, Ed. Curtea veche, București, 2014, pp. 46-47 (110).

vineri, 1 august 2014

Foisor lemn, Schitul Carbunari, Blaj


Pe scurt, lucrurile ar sta asa: in vara fierbinte a lui 2012, un vechi prieten, calugarul francez Jean Baptiste Robin, ne-a contactat pentru realizarea unui foisor de lemn la Schitul Carbunari. Echipa noastra de muncitori a dus lucrarea la bun sfarsit in patru zile, pro bono. Insa, suntem de parere ca merita sa mai zabovim putin, chiar si la modul virtual, asupra acestui loc pe care l-am vizitat de curand.

Calugarul Jean Baptiste a venit in Romania in 2001, dupa ce a trait in singurate in Muntii Pirinei, dar si dupa ce picioarele sale neobosite au calcat pamanturile Africii. Pictor de icoane, calagurul Jean Baptiste si-a dorit sa cunoasca cultura bizantului si astfel a ajuns in Romania, inspirat si de vizita Papei Ioan Paul al Doilea. Dupa ce a colindat multe locuri, s-a stabilit pana la urma la Blaj, propunandu-i- se sa ia in grija acest spatiu aparte, pierdut in padurile ce marginesc “Mica Roma”. Pe atunci, in acest loc exista doar o biserica, construita in perioada interbelica de un calugar belgian, dupa modelul bisericii din Banneux, unde in anul 1933 se spune ca a aparut Sfanta Fecioara Maria. Constructia de lemn a fost ridicata in 2004, pentru a-i adaposti pe credinciosii veniti in pelerinaj. Ei trebuie sa treaca pe “Drumul Crucii”, un scurt si pitoresc parcurs forestier, pe marginea caruia regasim paisprezece cruci, simbolizand cele paisprezece opriri ale lui Iisus Cristos, intrate in traditia bisericii.
Dar care este rostul foisorului? Calugarul Jean Baptise s-a ingrijit de realizarea unui bazin de recuperare a apei de ploaie, cu o suprafata de 16 metri patrati, amplasat in fata constructiei din lemn. Foisorul este construit deasupra acestui bazin si adaposteste o copie a statuii Fecioarei Maria de la Banneux, intregul ansamblu urmand a fi completat cu o fantana din piatra, la care pelerinii isi pot astampara setea. Suntem convinsi ca “dantelaria” din lemn a foisorului pe care am placerea sa il realizam va bucura privirile drumetilor.
 Un om binecuvantat ce ne-a adus binecuvantare!

O zi de naștere tristă...

PAX!