O tanara a dat anunt: "Vreau sa-mi gasesc un sot cu multi bani. Ce sfaturi imi dati?". Raspunsul genial primit de la un bancher a facut inconjurul lumii

O tanara a publicat un mesaj pe un forum de dating si le-a cerut barbatilor un sfat legat de cum isi poate gasi un sot cu foarte multi bani.

Fata a inceput prin a-si prezenta calitatile si a stabili standardele financiare pe care le cauta intr-un potential partener. "Domnisoara draguta", asa cum s-a semnat chiar ea, a vrut sa afle locurile in care merg bogatii si modul in care ar putea sa le atraga atentia pentru ca in final acestia sa o ceara de nevasta.

"O sa fiu sincera. Am aproape 25 de ani, sunt foarte frumoasa, stilata si am gusturi alese. Vreau sa ma casatoresc cu un barbat care castiga cel putin 500.000 de dolari pe an. Ati putea crede ca sunt lacoma, dar un venit de 1 milion de dolari anual te incadreaza doar in clasa mijlocie din New York.

Cel mai bogat barbat cu care am avut o relatie castiga doar 250.000 de dolari pe an. Nu cred ca cer mult. Este cineva pe acest forum care castiga peste 500.000? Sunteti cu totii insurati? Voiam sa va pun o intrebare: ce ar trebui sa fac sa ma marit cu un barbat atat de bogat?

Mai am cateva intrebari: 

a) In ce locuri ies in oras barbatii cu multi bani? 

b) Ce grupa de varsta ar trebui sa ma intereseze?

c) De ce majoritatea nevestelor de bogati nu arata foarte bine? Am cunoscut cateva fete care nici nu aratau bine, nici nu erau interesante si m-am intrebat cum au reusit sa puna mana pe un barbat cu bani.

d) Cum decide un barbat cu cine sa se insoare?"

Tanara a primit un raspuns chiar din partea CEO-ului bancii J.P Morgan, insa, cel mai probabil,  nu era ceea ce s-ar fi asteptat domnisoara sa auda:

"Draga domnisoara draguta,

Ti-am citit postarea cu mare interes si o sa-ti raspuns ca un investitor profesionist care castiga peste 500.000 de dolari anual. 

Din punctul de vedere al unui om de afaceri, ar fi o decizie proasta sa te iau de nevasta. Raspunsul e foarte simplu: tu oferi frumusete in schimbul banilor. Cu toate acestea, exista aici o mare problema: frumusetea ta e trecatoare, dar banii mei nu. Probabilitatea ca venitul meu sa creasca in timp este chiar foarte mare, insa tu nu te vei face mai frumoasa pe masura ce trec anii.

Economic vorbind, eu sunt un bun care se apreciaza, tu unul care se depreciaza, iar daca frumusetea este singurul tau atu, atunci valoarea ta peste 10 ani va fi aproape zero.

Oricine castiga atat de multi bani nu e prost. Poate o sa avem o relatie cu tine, dar nu ne-am insura niciodata cu o fata ca tine. Te sfatuiesc sa renunti la cautare sau, mai bine, sa gasesti o cale prin care sa castigi tu insati atat de multi bani. Asa nu ai mai fi nevoita sa gasesti un fraier cu bani. Sper ca ti-am fost de ajutor".

Sursa

Prețul păcatului (AUDIO)

Meditație pentru Duminica a XI-a după Rusalii (a datornicului nemilostiv) Ev Mt 18,23-35
Duminica trecută, în evanghelia vindecării lunaticului, am văzut cum atotputernicia lui Dumnezeu, prin credință, este pusă în mâinile noastre: “totul este cu putință celui ce crede”. În evanghelia de astăzi contemplăm felul în care îndurarea lui Dumnezeu ne este încredințată. Rămâne la latitudinea noastră opțiunea de a intra sau a ieși dintr-o perspectivă a îndurării. Servul numit “viclean” sau “nemilostiv”, experimentează consecutiv dreptatea sau justiția, apoi îndurarea și din nou dreptatea. Este exclusiv opțiunea lui. Dumnezeu îi dăruiește îndurarea ca și regulă de viată, dar el o refuză. Stăpânul nu poate decât să constate alegerea lui și să i-o respecte, acționând în consecința.

Un lucru e de remarcat: cel iertat nu înțelege cu adevărat ce i se întâmplă. Însăși maniera de a răspunde în fața stăpânului o dovedește: “îngăduiește-mă și-ți voi plăti tot”. Suma pe care o datorează nu poate fi rambursată într-o viață de om. Deci este evident că a cere timp este total lipsit de sens. Servul nostru nu reușește să intre într-o logică de îndurare. Nu știe ce înseamnă a spune de exemplu: “Doamne, iartă-mă pentru ce am făcut”. Primind iertare, este foarte probabil convins că prin abilitățile lui a reușit să rezolve situația. O demonstrează atunci când se întâlnește cu cel care-i datorează 100 de dinari. Exegeții ne spun că ar reprezenta, această sumă, plata unui muncitor pe o lună de zile. Acesta într-adevăr, cu puțin timp acordat, ar reuși să-și plătească datoria. Dar, din păcate, nu are ocazia, fiindcă cel ce puțin mai devreme s-a învrednicit de îndurarea stăpânului nu pare dispus să aștepte...

Cât de mult ne privește și pe noi acest pasaj evanghelic! Avem impresia că putem, într-un fel sau altul, repară răul făcut. Și nu demonstrăm astfel nimic altceva decât că nu am priceput nici noi nimic din îndurarea lui Dumnezeu. Răul făcut de noi, păcatul este ceva imposibil de reparat. Putem să cerem timp, putem să ne punem toată buna voință la bătaie: degeaba! Prețul păcatului nostru îl vedem atunci când contemplăm crucea Mântuitorului. A fost nevoie ca Fiul lui Dumnezeu să se facă om și să se jertfească în locul nostru, să ia “datoriile” noastre asupra lui, pentru a “repara” cu adevărat răul pe care noi oamenii l-am făcut. Avem o urgentă nevoie să înțelegem că singura noastră șansă este iertarea și îndurarea lui Dumnezeu, iar nu capacitățile și abilitățile noastre de a ne “descurca”.

A avea o astfel de percepție, adică aceea că nu putem face absolut nimic pentru a răscumpăra greșelile noastre și că avem de aceea o radicală nevoie de iertare, înseamnă a ne deschide în fața îndurării lui Dumnezeu și implicit în fața îndurării față de ceilalți semeni ai noștri, aflați în aceeași situație cu noi.

Următoarea dată când vă vine să îl strângeți de gât pe aproapele vostru din pricina răului făcut, închideți ochii pentru câteva clipe și revedeți Golgota Mântuitorului: cuiele, cununa de spini, rănile și sângele ce se scurge dimpreună cu viața lui Isus, sunt prețul pentru cei 10 000 de talanți ai fiecăruia dintre noi... Reușim oare să primim o astfel de îndurare a lui Dumnezeu sau preferăm logica dreptății și a justiției, atât pentru aproapele nostru cât și pentru noi? 

PS Claudiu
Episcopul Curiei

Ev Mt 18,23-35

Asemănatu-s-a împărăţia cerurilor omului împărat care a voit să se socotească cu slugile sale. Şi, începând să se socotească cu ele, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanţi. Dar neavând el cu ce să plătească, stăpânul său a poruncit să fie vândut el şi femeia şi copii şi pe toate câte le are, ca să se plătească. Deci, căzându-i în genunchi, sluga aceea i se închina, zicând: Doamne, îngăduieşte-mă şi-ţi voi plăti ţie tot. Iar stăpânul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul şi i-a iertat şi datoria. Dar, ieşind, sluga aceea a găsit pe unul dintre cei ce slujeau cu el şi care-i datora o sută de dinari. Şi punând mâna pe el, îl sugruma zicând: Plăteşte-mi ce eşti dator. Deci, căzând cel ce era slugă ca şi el, îl ruga zicând: Îngăduieşte-mă şi îţi voi plăti. Iar el nu voia, ci, mergând, l-a aruncat în închisoare, până ce va plăti datoria. Iar celelalte slugi, văzând deci cele petrecute, s-au întristat foarte şi, venind, au spus stăpânului toate cele întâmplate. Atunci, chemându-l stăpânul său îi zise: Slugă vicleană, toată datoria aceea ţi-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat. Nu se cădea, oare, ca şi tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum şi eu am avut milă de tine? Şi mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor, până ce-i va plăti toată datoria. Tot aşa şi Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, dacă nu veţi ierta - fiecare fratelui său - din inimile voastre.

Sursa

Preotul: Pescarul de oameni

Apostolii, înainte să fie aleşi şi chemaţi de Cristos, au fost simpli pescari. Cristos, chemându-i, i-a transformat în pescari de oameni.

Această transformare implică trei elemente fundamentale: o nouă identitate, o nouă misiune, un nou mod de a pescui.

- o nouă identitate, deoarece preotul este un Alter Christus – un alt Cristos;

- o nouă misiune, pentru că preotul trebuie să-L predice prin cuvânt şi faptă pe Cel cu care s-a identificat;

- un nou mod de a pescui. Dacă pescarul obişnuit ucide prada în mreje, scoţându-o din mediul ei natural, pescarul de oameni, adică preotul, pescuieşte „prada” tocmai pentru a-i da viaţă. O prinde şi o învăluie în mrejele vieţii pentru a o duce la viaţa cea adevărată, la viaţa cu şi în Cristos. Prin urmare este o pescuire înspre renaştere şi nu înspre stricăciune.

Pentru a putea beneficia de o pescuire abundentă este nevoie de dăruire şi responsabilitate, deoarece preotul ţine în mâini pe Cel ce este de necuprins şi îl împarte pe Cel ce niciodată nu se sfârşeşte. Acest aspect al responsabilităţii este foarte bine evidenţiat în ritualul de hirotonire al preotului, mai exact la cuminecare, când episcopul pune în palma preotului nou hirotonit Trupul lui Cristos spunând: „Primeşte acest Odor şi-L păstrează până la a doua venire a Domnului nostru Isus Cristos, când are să-L ceară de la tine” (Arhieraticon, Hirotonirea preotului); cu alte cuvinte, primeşte-l pe Cristos şi misiunea lui, iar la sfârşit vei da socoteală de felul în care ai chivernisit acest dar.

Prin urmare, este foarte importantă, benefică şi de mare ajutor rugăciunea credincioşilor pentru păstorul lor, pentru preoţi în general şi pentru episcopi pentru ca fiecare să poată să-şi ducă misiunea lui la bun sfârşit cu vrednicie.

Pr. Aurel Rus

Sursa

:)

:)

Reinveantează-te!

Dacă nu am căuta mereu să ne autodepășim starea prezentă, înseamnă că am răposat...

Așa că, deși nu pare ușor sau o joacă, mereu trebuie să facem ceva nou pentru a descoperi noutăți. Este adevărat că uneori am putea avea rezultate neașteptate: negative, sau peste măsură de bune, dar asta numai și numai pentru vă VREM!

Și pentru că trebuie să vorbesc despre ce „înseamnă să te reinventezi în antreprenoriat”, asta mă duce cu gândul la câteva decizii ce ar trebui luate:

1. Să ai această dorință

2. Să cauți mereu idei noi

3. Să renunți la clișee (Cei care au reușit au ajuns la un rezultat OK deoarece au fost inventivi și au adus noutăți)

4. Să te înconjuri de oameni capabili și idei inovative

5. Să ai mereu la tine un carnețel în care să notezi ideile ce îți vin pe moment (Ține minte că acele momente sunt „revelatoare”, dacă le-ai ratat, ele nu mai revin!)

6. Canalizează-ți toate energiile pozitive înspre gândul reușitei

7. Chiar dacă nu ești sigur la început că ceva va funcționa, nu înceta să crezi și să creezi!

Așa că nu te vei „reinventa” decât dacă ai această dorință, te decizi să te autodepășești, gândești mereu pozitiv și ai în minte numai reușita!

În perioada 14-20 septembrie, la Pensiunea Speranţa din Predeal, Akcees organizează Start Me Up, singura şcoală de antreprenoriat din România în cadrul căreia vei forma echipe, vei genera idei de afaceri şi vei dezvolta ulterior concepte viabile de business lucrând alături de un trainer internaţional, antreprenori şi investitori consacraţi din România.

Vezi și http://startmeup.ro/

Plângere penală împotriva unui episcop care predică învățătura Bisericii

Juanjo Romero de la Infocatolica anunță că "gaystapo", cum spune el, din nou, l-au denunțat pe Episcopul spaniol Juan Antonio Reig Pla pentru apropouri interzise. Acestea ar fi fost rostite în predica sa din timpul emisiunii televizate de pe 3 august a. c., pe al doilea canal național de televiziune din Spania. Prin urmare, împotriva episcopului s-a făcut o plângere penală deoarece a îndrăznit să spună că "există o diferență sexuală între bărbați și femei."

Prin astfel de acțiuni se încearcă să fie reduși la tăcere toți cei care nu se închină în fața unei gândiri “politic-corecte", a comentat Romero.

Episcopul de Alcala de Henares a îndrăznit să spună: "Tu ești fiul lui Dumnezeu. Ai fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, ai fost creat bărbat și femeie. Acest fapt este acum ascuns în Spania. Multe legi nu mai țin cont de aceasta!

Multe legi din Spania, recent promulgate, (...) uită de diferența sexuală care există între bărbați și femei."

Episcopul Reig Pla deși a obținut acum trei luni o hotărâre judecătorească prin care se recunoaște dreptul de a predica ceea ce învață Biserica despre homosexualitate, asociațiile de homosexuali încearcă din nou să-l atace și să-l reducă la tăcere.

Dea această dată, este acuzat de "promovarea unui discurs anti-gay ca și când aceștia ar fi neutri": fapt catalogat de aceștia ca o "încălcare a drepturilor omului"! Discursul său este un "pericol pentru existența" LGBT; este o instigare la "ură, agresivitate și chiar crimă". Difuzarea unui astfel de mesaj la televiziunea publică este considerată de reclamanți drept o circumstanță agravantă: ar trebui ca și televiziunea să primească un avertisment.

Nu știu câți dintre creștinii care citesc acest articol realizează în ce mare pericol suntem. La ce să ne așteptăm pe viitor din partea Lobby-ului LGBT?

Jurnalistul Juanjo Romero, își încheie articolul mulțumindu-i episcopului Juan Antonio Reig Pla pentru curajul său. 

Traducere: ACC

Sursa:www.riposte-catholique.fr

Să ne oprim și să ne dăm seama la ce nivel de cruzime am ajuns

Papa Francisc a revenit la Roma, luni, 18 august, în jurul orei 18, după călătoria apostolică în Republica Coreea, începută pe 13 august. Imediat după sosire a mers la bazilica papală Santa Maria Maggiore pentru a depune la icoana Maicii Domnului un buchet de flori.

În avion, Pontiful a vorbit cu jurnaliștii despre momentele cele mai importante ale acestei călătorii, despre emoțiile trăite cu ocazia diferitelor întâlniri, dar și despre actualitatea internațională, de la Irak la Orientul Mijlociu.

Dialogul dintre Papă și jurnaliști s-a conturat grație răspunsurilor la cele 16 întrebări pe care ziariști din întreaga lume, care au luat parte la călătoria apostolică în Coreea, le-au adresat Sfântului Părinte. Întrebările au acoperit un amplu evantai de realități, de la Irak, cu aprobarea sau nu a unei intervenții americane, până la o posibilă vizită a Papei în această țară.

"Sunt dispus să merg", a spus Pontiful, "dar în acest moment nu este cel mai bun lucru de făcut", insistând încă o dată asupra faptului că "este licită oprirea agresorului injust", "oprirea" - a subliniat "nu spun bombardarea", a clarificat Pontiful, accentuând necesitatea "evaluării mijloacelor prin care trebuie intervenit".

"Este legitimă oprirea agresorului injust. Însă, trebuie să ne amintim totodată de situațiile în care, cu scuza de a opri agresorul nedrept, au existat potențe care au luat în stăpânire popoare, ducând un adevărat război de cucerire! O singură națiune nu poate evalua cum se poate opri un agresor injust".

Întrebat dacă a fost inutilă rugăciunea din luna iunie, din Vatican, cu Mahmoud Abbas și Shimon Peres, Pontiful a răspuns că acea inițiativă "venită de la oameni care cred în Dumnezeu", "nu a fost deloc un faliment", explicând că fără rugăciune nu există nici negociere și nici dialog, inițiativa de rugăciune fiind de aceea "un pas fundamental de comportament uman". "Cred că poarta este deschisă", a spus Pontiful, explicând:

"Acum fumul bombelor, al războaielor, nu permit vederea porții, dar poarta a rămas deschisă din acel moment. Eu cred în Dumnezeu, cred că Domnul privește poarta aceea și pe toți cei care se roagă și-I cer să ne ajute".

Emoțiile pe care le-a trăit întâlnind în Coreea numeroși mărturisitori ai suferinței au reprezentat pentru Papa o ocazie de a vorbi despre efectele războiului. Îmbrățișând bătrânele femei supraviețuitoare ale deportării în Japonia, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Papa a mărturisit că a perceput durerea întregului popor coreean divizat, umilit, invadat, și totuși plin de demnitate. Pornind de la aceste sentimente, Pontiful a atras atenția printr-un îndemn: "trebuie să ne oprim și să ne gândim puțin la ce nivel de cruzime am ajuns", folosind apoi cuvinte tari în privința torturii, folosită - a spus - "în procesele judiciare și a serviciilor secrete".

"Tortura este un păcat împotriva umanității, este un delict împotriva umanității, iar catolicilor le spun: Torturarea unei persoane este un păcat mortal, este un păcat grav. Și, mai mult decât atât, "este un păcat împotriva umanității".

Solicitat de jurnaliști, gândul Papei s-a îndreptat și spre disponibilitatea dialogului cu poporul chinez, definit "frumos, nobil și înțelept". "Sfântul Scaun menține contactele deschise", a spus Pontiful, exprimându-și dorința de a face chiar și imediat o călătorie în China.

O întrebare s-a referit la procesul de beatificare a mons. Oscar Arnulfo Romero, proces despre care Papa a spus că este "deblocat", exprimându-și speranța ca, de acum înainte, în privința "acestui om al lui Dumnezeu" totul "să se clarifice și să decurgă repede".

Nu au lipsit desigur întrebările legate de viitoarele călătorii prevăzute pentru 2015, fiind prezentată ca sigură călătoria la Philadelphia, pentru întâlnirea mondială a familiilor, la care s-ar putea adăuga New York și Washington. Sunt de asemenea probabile călătoriile în Mexic și Spania.

Jurnaliștii care au călătorit în Republica Coreea împreună cu Papa s-au arătat curioși în legătură cu "normalitatea" vieții duse la casa Sfânta Marta, cu vacanțele puse sub semnul "unui ritm de viață diferit", cu mai multe lecturi, odihnă și muzică și, în sfârșit, curiozitatea privind legătura cu Benedict al XVI-lea, descris ca fiind un raport "fratern", constituit dintr-un continuu schimb de opinii. Alegerea care a făcut să avem azi un Papă emerit a deschis "o poartă ce este instituțională, nu excepțională", a spus Benedict al XVI-lea.

"Căci viața noastră se prelungește iar la o anumită vârstă nu se mai are capacitatea de a guverna bine, pentru că trupul este obosit… chiar dacă sănătatea poate că este bună, ar putea să nu mai existe forța de a duce înainte toate problemele unei conduceri, precum cea a Bisericii. Și eu cred că Papa Benedict a făcut acest gest de deschidere față de posibilitatea Papilor emeriți. Repet; poate că vreun teolog îmi va spune că nu este așa. Eu, însă, așa văd lucrurile. Iar secolele viitoare ne vor spune dacă este sau nu astfel. Vom vedea. Mi-ați putea spune, însă: Și dacă într-o zi nu vă veți mai simți în măsură să continuați?, aș spune că aș face la fel. Aș face la fel. M-aș ruga mult, dar aș face la fel".

La o întrebare despre consecințele nefaste și despre suferința de nedescris lăsată în urmă de cel de-al Doilea Război Mondial, printre care se numără și așa-numitele femei de reconfortare, folosite de armata japoneză, Papa Francisc a spus:

"Revenind la realitatea martiriului și a suferinței, printre care se află și aceste femei, iată care sunt roadele războiului! Iar în prezent suntem într-o lume în război, peste tot! Cineva îmi spunea: Părinte, știți că suntem în al Treilea Război Mondial, însă distribuit în loturi? Înțelegeți? Este o lume în război, în care se săvârșesc aceste acte de cruzime. Aș vrea să mă opresc asupra a două cuvinte: primul este "cruzimea". În prezent, copiii nu mai contează pe timp de război. Odinioară se vorbea despre un război convențional care azi nu mai contează. Nu spun că războaiele convenționale ar fi bune, nu! Însă azi bombele sunt lansate încât ucid laolaltă pe cei nevinovați cu cei vinovați, îi ucid pe toți: copii, femei, mame. Trebuie însă să ne oprim și să ne dăm seama la ce nivel de cruzime am ajuns și lucrul acesta trebuie să ne înspăimânte…"

Sursa:ro.radiovaticana.va