Interviu spectaculos cu exorcistul Babolin
Cum se învinge Diavolul? Autorul cărţii “Exorcismul. Ministerul mângâierii”, părintele Sante Babolin, exorcist la Padova, a acordat un interviu de un interes considerabil în care a tratat tema răului, evitând explicaţiile senzaţionaliste, pe care le întâlnim de multe ori în presă, şi care profită de temă pentru a aduce mai multă curiozitate decât înţelegere. În schimb, prezenţa diavolului este tratată de către părintele Babolin cu multă acurateţe, cu multă măsură şi, mai ales, cu o profundă judecată. Exorcistul, pe lângă treizeci de ani de experienţă de predare la Universitatea Gregoriana, posedă şi o cunoaştere directă a “materiei”, urmând în ultimii şapte ani “peste 1300 de persoane cu obstacole sufleteşti mai mult sau mai puţin grave. Este vorba despre bărbaţi şi femei din Dieceză, deoarece am decis, de comun acord cu superiorii, să nu primesc cererile care vin din afara ei. Am luat această decizie pe de-o parte din cauza multor solicitări la care nu pot face faţă, iar pe de altă parte vreau ca episcopii să conştientizeze caracterul urgent al problemei şi să nu neglijeze numirea de exorcişti”.
Raţiunea. Punctul numărul 1: utilizarea corectă a raţiunii. Dimpotrivă “sfinţenia raţiunii”, aşa cum zice părintele Babolin, citându-l pe filosoful Maurice Blondel. “Acesta este argumentul decisiv. Când eram profesor, scopul meu era acela de a uni catedra (raţiunea) cu altarul (rugăciunea), fără a le suprapune, şi am considerat predarea ca un minister. Acum, când sunt ancorat la altar, ştiu că trebuie să continui să utilizez raţiunea, singurul instrument pe care omul il posedă pentru a-şi exercita indispensabilul discernământ”. Un discernământ pe care cultura modernă îl contrastează printr-un “risc serios de a rămâne mereu la suprafaţă. “Se apreciază senzaţiile, se fac colecţii de experienţe frumoase... Dar nu există nici un raţionament. Timpul pentru discernământ este redus la minim. Şi aceast lucru reprezintă o problemă gravă”.
Libertatea. Punctul numărul 2: libertatea. Părintele Babolin o leagă în mod strâns de problema raţiunii. Trăind într-o lume care face din spontaneitate modalitatea de abordare a tuturor problemelor, exorcistul notează că, în acest fel “libertatea dispare, deoarece rădăcina libertăţii stă în raţiune. Libertatea este raţiunea gândirii, aşa cum susţine şi Blondel, influenţat de “De Consideratione”, a Sfântului Bernard, care vede în libertatea omului, imaginea lui Dumnezeu. Prin urmare, reducerea raţiunii înseamnă reducerea libertăţii, care ne face să devenim iresponsabili de realitatea în care trăim, în voia imediatului, a “simţului”. Aceasta este marea înşelăciune, care a devenit pivotul în jurul căruia se învârte noul concept de educaţie. Tinerii şi din ce în ce mai mulţi adulţi, notează Babolin, spun: “Dacă simt o să fac”. Dar nu pe “dacă simt” se fondează legea, libera societate civilă. Atunci când există vreun angajament nu trebuie să aştept pentru “a simţi”.
Demnitatea. Punctul numărul 3: demnitatea. Totul este legat - explică exorcistul – raţiunea, libertatea şi demnitatea. “Demnitatea mea de fiinţă umană se exercită în utilizarea raţiunii, a discernământului, în conştientizarea faptului de a fi ceea ce sunt: o sinteză perfectă de materie şi de spirit. Sfinţenia este echivalentă cu semnătura: mă recunosc ca şi fiinţă sacră”.
Confuzie şi instinct. Unde stă diavolul? În confuzie, explică exorcistul. “Este tipic diavolului să ne ţină departe de plinătatea identităţii noastre de fiinţe umane. Arma sa cea mai subtilă este confuzia, astfel încât nu se mai ştie care este dreapta şi care este stânga, asemeni oamenilor din Ninive, la care este trimis Iona. Am învăţat că, atunci când există confuzie, întotdeauna este prezent şi răul care operează”. Ce arme foloseşte? Seducţia. “Atracţia pentru imediat, pentru uşorul care se întâlneşte, pentru tot deodată şi fără efort”, sunt promisiunile false ale diavolului. “Nu putem fi liberi dacă suntem dominaţi de simţuri şi de instincte”, spune Babolin. Cu alte cuvinte, diavolul profită de acţiunea noastră când nu gândim, când nu utilizăm raţiunea. “Instinctul este ceea ce avem în comun cu animalele. Dar omul este chemat să gestioneze lucrurile în conformitate cu raţiunea. Nu este sclavul instinctului. Este liber să dea în fiecare zi un răspuns la iubirea lui Dumnezeu, care se revarsă peste el... De fapt, adevărata libertate se realizează iubind. Eşti liber pentru a iubi, nu eşti liber pentru a fi liber.
Iubire, iertare şi sfinţenie. Iată, iubirea. Răspunsul dat de părintele Babolin este acesta: “Pe diavol îl deranjează iubirea umană. Într-un exorcism, diavolul mi-a spus furios: “Nu suport că se iubesc!” Se referea la un cuplu căsătorit. Acest lucru m-a făcut să reflectez mult asupra rolului fundamental al căsătoriei. Există două arme în posesia noastră, împotriva diavolului: rugăciunea, care este relaţia de iubire cu Dumnezeu Tatăl şi iubirea aproapelui. Căsătoria este taina iubirii. Acesta este motivul pentru care diavolul vrea să o distrugă. Multe probleme se depăşesc printr-un act de iertare, care este mai mult de iubire, şi care îl face pe diavol “ko”. Iubirea este iubire pentru adevăr: “Este iubirea pentru adevăr şi în ataşamentul faţă de Cristos, unicul exorcist; pentru aceasta unicul exorcism este Crucea, care a învins definitiv răul. Cristos este noul Adam, precursorul noii umanităţi, împreună cu Mama Sa, Fecioara Maria, noua Evă, într-o relaţie de iubire autentică”.
Traducere: Liviu Ursu
Cum se învinge Diavolul? Autorul cărţii “Exorcismul. Ministerul mângâierii”, părintele Sante Babolin, exorcist la Padova, a acordat un interviu de un interes considerabil în care a tratat tema răului, evitând explicaţiile senzaţionaliste, pe care le întâlnim de multe ori în presă, şi care profită de temă pentru a aduce mai multă curiozitate decât înţelegere. În schimb, prezenţa diavolului este tratată de către părintele Babolin cu multă acurateţe, cu multă măsură şi, mai ales, cu o profundă judecată. Exorcistul, pe lângă treizeci de ani de experienţă de predare la Universitatea Gregoriana, posedă şi o cunoaştere directă a “materiei”, urmând în ultimii şapte ani “peste 1300 de persoane cu obstacole sufleteşti mai mult sau mai puţin grave. Este vorba despre bărbaţi şi femei din Dieceză, deoarece am decis, de comun acord cu superiorii, să nu primesc cererile care vin din afara ei. Am luat această decizie pe de-o parte din cauza multor solicitări la care nu pot face faţă, iar pe de altă parte vreau ca episcopii să conştientizeze caracterul urgent al problemei şi să nu neglijeze numirea de exorcişti”.
Raţiunea. Punctul numărul 1: utilizarea corectă a raţiunii. Dimpotrivă “sfinţenia raţiunii”, aşa cum zice părintele Babolin, citându-l pe filosoful Maurice Blondel. “Acesta este argumentul decisiv. Când eram profesor, scopul meu era acela de a uni catedra (raţiunea) cu altarul (rugăciunea), fără a le suprapune, şi am considerat predarea ca un minister. Acum, când sunt ancorat la altar, ştiu că trebuie să continui să utilizez raţiunea, singurul instrument pe care omul il posedă pentru a-şi exercita indispensabilul discernământ”. Un discernământ pe care cultura modernă îl contrastează printr-un “risc serios de a rămâne mereu la suprafaţă. “Se apreciază senzaţiile, se fac colecţii de experienţe frumoase... Dar nu există nici un raţionament. Timpul pentru discernământ este redus la minim. Şi aceast lucru reprezintă o problemă gravă”.
Libertatea. Punctul numărul 2: libertatea. Părintele Babolin o leagă în mod strâns de problema raţiunii. Trăind într-o lume care face din spontaneitate modalitatea de abordare a tuturor problemelor, exorcistul notează că, în acest fel “libertatea dispare, deoarece rădăcina libertăţii stă în raţiune. Libertatea este raţiunea gândirii, aşa cum susţine şi Blondel, influenţat de “De Consideratione”, a Sfântului Bernard, care vede în libertatea omului, imaginea lui Dumnezeu. Prin urmare, reducerea raţiunii înseamnă reducerea libertăţii, care ne face să devenim iresponsabili de realitatea în care trăim, în voia imediatului, a “simţului”. Aceasta este marea înşelăciune, care a devenit pivotul în jurul căruia se învârte noul concept de educaţie. Tinerii şi din ce în ce mai mulţi adulţi, notează Babolin, spun: “Dacă simt o să fac”. Dar nu pe “dacă simt” se fondează legea, libera societate civilă. Atunci când există vreun angajament nu trebuie să aştept pentru “a simţi”.
Demnitatea. Punctul numărul 3: demnitatea. Totul este legat - explică exorcistul – raţiunea, libertatea şi demnitatea. “Demnitatea mea de fiinţă umană se exercită în utilizarea raţiunii, a discernământului, în conştientizarea faptului de a fi ceea ce sunt: o sinteză perfectă de materie şi de spirit. Sfinţenia este echivalentă cu semnătura: mă recunosc ca şi fiinţă sacră”.
Confuzie şi instinct. Unde stă diavolul? În confuzie, explică exorcistul. “Este tipic diavolului să ne ţină departe de plinătatea identităţii noastre de fiinţe umane. Arma sa cea mai subtilă este confuzia, astfel încât nu se mai ştie care este dreapta şi care este stânga, asemeni oamenilor din Ninive, la care este trimis Iona. Am învăţat că, atunci când există confuzie, întotdeauna este prezent şi răul care operează”. Ce arme foloseşte? Seducţia. “Atracţia pentru imediat, pentru uşorul care se întâlneşte, pentru tot deodată şi fără efort”, sunt promisiunile false ale diavolului. “Nu putem fi liberi dacă suntem dominaţi de simţuri şi de instincte”, spune Babolin. Cu alte cuvinte, diavolul profită de acţiunea noastră când nu gândim, când nu utilizăm raţiunea. “Instinctul este ceea ce avem în comun cu animalele. Dar omul este chemat să gestioneze lucrurile în conformitate cu raţiunea. Nu este sclavul instinctului. Este liber să dea în fiecare zi un răspuns la iubirea lui Dumnezeu, care se revarsă peste el... De fapt, adevărata libertate se realizează iubind. Eşti liber pentru a iubi, nu eşti liber pentru a fi liber.
Iubire, iertare şi sfinţenie. Iată, iubirea. Răspunsul dat de părintele Babolin este acesta: “Pe diavol îl deranjează iubirea umană. Într-un exorcism, diavolul mi-a spus furios: “Nu suport că se iubesc!” Se referea la un cuplu căsătorit. Acest lucru m-a făcut să reflectez mult asupra rolului fundamental al căsătoriei. Există două arme în posesia noastră, împotriva diavolului: rugăciunea, care este relaţia de iubire cu Dumnezeu Tatăl şi iubirea aproapelui. Căsătoria este taina iubirii. Acesta este motivul pentru care diavolul vrea să o distrugă. Multe probleme se depăşesc printr-un act de iertare, care este mai mult de iubire, şi care îl face pe diavol “ko”. Iubirea este iubire pentru adevăr: “Este iubirea pentru adevăr şi în ataşamentul faţă de Cristos, unicul exorcist; pentru aceasta unicul exorcism este Crucea, care a învins definitiv răul. Cristos este noul Adam, precursorul noii umanităţi, împreună cu Mama Sa, Fecioara Maria, noua Evă, într-o relaţie de iubire autentică”.
Traducere: Liviu Ursu
Sursa:www.tempi.it
..400x400..n.jpg)