vineri, 12 septembrie 2014
joi, 11 septembrie 2014
Credinţa istorisită de filmul „Ţinutul Mariei”
La mijlocul lunii septembrie, în premieră, va fi proiectat în Italia “Ţinutul Mariei” (Mary’s Land), noul film al lui Juan Manuel Cotelo, regizorul care, cu documentarul “L’ultima cima”, s-a bucurat de un succes incredibil în Spania şi în lumea întregă. Acest documentar a fost prezentat în mai multe centre culturale şi parohiale din Italia, în 2010, în onoarea preotului spaniol Pablo Dominguez (1966-2009), reuşind să impresioneze mii de persoane.
Acea “culme” a părintelui Pablo Dominguez
Părintele Pablo (Prieto), de care Cotelo a fost literalmente “lovit”, asistând la o conferinţă cu puţin timp înainte de tragica sa dispariţie, este de 5 ani una dintre cele mai iubite figuri catolice din ţara sa şi, cu siguranţă, în Biserica din Madrid. Prieteniei şi apropierii apostolice a marelui filozof, teolog şi predicator, se datorează numeroase convertiri. De fapt, părintele Pablo, pe lângă faptul că a fost o persoană de o umanitate şi o sensibilitate creştină ieşită din comun, a fost şi un om de ştiinţă. În 2008, Arhiepiscopul de Madrid, Cardinalul Antonio Maria Rouco Varela, l-a ales ca şi reprezentant al său în cadrul Facultăţii de Teologie din Madrid, datorită competenţei sale recunoscute în special în câmpul logicii şi al filozofiei ştiinţei.
După lansarea filmului dedicat lui şi după ulterioara difuzare la nivel internaţional, “faima de sfinţenie” a părintelui Prieto este de aşa natură, încât, ne duce cu gândul la o instructorie a cauzei sale de canonizare.
Alpinist, nu doar “de suflete”
Titlul documentarului “L’ultima cima” (Ultima culme), se datorează unui fapt extraordinar şi “profetic”, care încheie cu demnitate viaţa pământească a preotului madrilen. Părintele Prieto, care era şi un bun alpinist, cu câteva minute înainte să moară, a comunicat prin telefon familiei sale ceea ce el considera ca şi ultimă, iminentă, umană şi spirituală cucerire (după cum veţi vedea!). În procesul de cucerire a culmii muntelui spaniol Moncayo, de peste 2.300 de metri, preotul îşi împărtăşise de fapt, acum, ultimul testament spiritual: “Am ajuns la culme”! În acest sens, a fost publicată de către editura San Paolo cartea “Până la culme – Testament spiritual” (Fino alla cima – Testamento spirituale), care documentează în acest sens, povestea şi mărturia părintelui Pablo Dominguez.
“Ţinutul Mariei”
Revenind la noul film al lui Juan Manuel Cotelo, şi în acest caz putem spune că succesul depinde în primul rând de implicarea acelor mulţi “voluntari ai cinematografelor creştine”, care, încă o dată, suplinesc lipsa de promovare şi de susţinere din partea marilor societăţi de distribuţie cinematografică la nivel mondial. Pelicula, care a fost lansată în Spania, în luna decembrie a anului trecut, a fost dublată în limba şi italiană, graţie unei mici case de producţie cinematografică.
Premiera în Italia este programată pe 12 septembrie, la Sanctuarul Sfintei Fecioare a Lacrimilor din Siracusa, unde la 29 august 1953, într-o modestă casă siciliană, un tablou care reprezenta Inima Neprihănită a Fecioarei Maria a început să lăcrimeze.
Premiera mondială a filmului va avea loc în data de 16 septembrie la Cinema Odeon din Florenţa, în prezenţa regizorului, care va organiza şi o conferinţă de presă înaintea proiecţiei. Pe site-ul oficial http://www.terradimaria.it/ puteţi găsi detalii despre cinematografele în care va fi proiectat filmul la sfârşitul lunii septembrie.
Filmul - între ficţiune şi realitate
Acest film se află la jumătatea distanţei dintre ficţiune şi documentar-interviu. Protagonistul este un agent secret, care face parte dintre aşa-numiţii “creştini nepracticanţi”, şi care investighează vieţile convertiţilor de astăzi care, după întâlnirea cu Maria din Nazaret, au decis să-şi dedice vieţile în totalitate lui Dumnezeu. Există o întrebare care îl ghidează pe protagonist: Fericirea regăsită de către acei oameni, care înainte erau “sătui şi disperaţi” şi acum sunt conştienţi şi liniştiţi este adevărată sau reprezintă doar o consolare a minţii? Din acest motiv subtitlul filmului este în intriganta întrebare: Realitate sau ficţiune?
Printre persoanele reale intervievate de către agentul secret este un medic avortist, a cărui viaţă s-a schimbat în totalitate la Guadalupe (Mexic), şi o asistentă medicală din Guadalupe, care după programul de muncă, merge în periferia oraşului printre prostituate şi travestiţi pentru a vesti Evanghelia.
Miracolul Gospa
Filmul prezintă şi o mărturie a “fenomenului Medjugorje”, un sat din Bosnia-Herţegovina, care a devenit un loc de apariţii mariane şi un loc de pelerinaj zilnic pentru zeci de mii de oameni. Pentru a investiga acest eveniment supranatural, Papa Benedict al XVI-lea a constituit o comisie internaţională de investigaţie, prezidată de Cardinalul Camillo Ruini. Rezultatele acestei investigaţii au fost înmânate în luna februarie Papei Francisc. Dosarul, care este strict secret, este depus la Congregaţia pentru Doctrina Credinţei şi, în continuare se aşteaptă răspunsul Bisericii.
În “Ţinutul Mariei” este prezentată povestea unei fete care nu credea în miracole, dar, după ce a asistat la o apariţie la Medjugorje, s-a vindecat imediat de tetraplegie şi s-a ridicat din scaunul cu rotile spre uimirea celor prezenţi. Trebuie spus că Juan Manuel Cotelo nu încheie filmul dând o demonstraţie de veridicitate a tuturor faptelor povestite, pentru că însăşi metoda de investigaţie este a mărturisi că fericirea pe care creştinismul o asigură tuturor celor intervievaţi ar fi pur şi simplu inexplicabilă dacă nimic din tot ceea ce au văzut ar fi fost adevărat.
Cu acelaşi ritm alert şi captivant din filmul “Ultima Culme”, şi cu o fotografie fantastică, noua lucrare semnată de Cotelo, poartă un mare mesaj de speranţă din punct de vedere uman şi supranatural, de mare valoare într-un climat de incertitudine şi de pesimism ca şi cel în care trăim.
Traducere: Liviu Ursu
Acea “culme” a părintelui Pablo Dominguez
Părintele Pablo (Prieto), de care Cotelo a fost literalmente “lovit”, asistând la o conferinţă cu puţin timp înainte de tragica sa dispariţie, este de 5 ani una dintre cele mai iubite figuri catolice din ţara sa şi, cu siguranţă, în Biserica din Madrid. Prieteniei şi apropierii apostolice a marelui filozof, teolog şi predicator, se datorează numeroase convertiri. De fapt, părintele Pablo, pe lângă faptul că a fost o persoană de o umanitate şi o sensibilitate creştină ieşită din comun, a fost şi un om de ştiinţă. În 2008, Arhiepiscopul de Madrid, Cardinalul Antonio Maria Rouco Varela, l-a ales ca şi reprezentant al său în cadrul Facultăţii de Teologie din Madrid, datorită competenţei sale recunoscute în special în câmpul logicii şi al filozofiei ştiinţei.
După lansarea filmului dedicat lui şi după ulterioara difuzare la nivel internaţional, “faima de sfinţenie” a părintelui Prieto este de aşa natură, încât, ne duce cu gândul la o instructorie a cauzei sale de canonizare.
Alpinist, nu doar “de suflete”
Titlul documentarului “L’ultima cima” (Ultima culme), se datorează unui fapt extraordinar şi “profetic”, care încheie cu demnitate viaţa pământească a preotului madrilen. Părintele Prieto, care era şi un bun alpinist, cu câteva minute înainte să moară, a comunicat prin telefon familiei sale ceea ce el considera ca şi ultimă, iminentă, umană şi spirituală cucerire (după cum veţi vedea!). În procesul de cucerire a culmii muntelui spaniol Moncayo, de peste 2.300 de metri, preotul îşi împărtăşise de fapt, acum, ultimul testament spiritual: “Am ajuns la culme”! În acest sens, a fost publicată de către editura San Paolo cartea “Până la culme – Testament spiritual” (Fino alla cima – Testamento spirituale), care documentează în acest sens, povestea şi mărturia părintelui Pablo Dominguez.
“Ţinutul Mariei”
Revenind la noul film al lui Juan Manuel Cotelo, şi în acest caz putem spune că succesul depinde în primul rând de implicarea acelor mulţi “voluntari ai cinematografelor creştine”, care, încă o dată, suplinesc lipsa de promovare şi de susţinere din partea marilor societăţi de distribuţie cinematografică la nivel mondial. Pelicula, care a fost lansată în Spania, în luna decembrie a anului trecut, a fost dublată în limba şi italiană, graţie unei mici case de producţie cinematografică.
Premiera în Italia este programată pe 12 septembrie, la Sanctuarul Sfintei Fecioare a Lacrimilor din Siracusa, unde la 29 august 1953, într-o modestă casă siciliană, un tablou care reprezenta Inima Neprihănită a Fecioarei Maria a început să lăcrimeze.
Premiera mondială a filmului va avea loc în data de 16 septembrie la Cinema Odeon din Florenţa, în prezenţa regizorului, care va organiza şi o conferinţă de presă înaintea proiecţiei. Pe site-ul oficial http://www.terradimaria.it/ puteţi găsi detalii despre cinematografele în care va fi proiectat filmul la sfârşitul lunii septembrie.
Filmul - între ficţiune şi realitate
Acest film se află la jumătatea distanţei dintre ficţiune şi documentar-interviu. Protagonistul este un agent secret, care face parte dintre aşa-numiţii “creştini nepracticanţi”, şi care investighează vieţile convertiţilor de astăzi care, după întâlnirea cu Maria din Nazaret, au decis să-şi dedice vieţile în totalitate lui Dumnezeu. Există o întrebare care îl ghidează pe protagonist: Fericirea regăsită de către acei oameni, care înainte erau “sătui şi disperaţi” şi acum sunt conştienţi şi liniştiţi este adevărată sau reprezintă doar o consolare a minţii? Din acest motiv subtitlul filmului este în intriganta întrebare: Realitate sau ficţiune?
Printre persoanele reale intervievate de către agentul secret este un medic avortist, a cărui viaţă s-a schimbat în totalitate la Guadalupe (Mexic), şi o asistentă medicală din Guadalupe, care după programul de muncă, merge în periferia oraşului printre prostituate şi travestiţi pentru a vesti Evanghelia.
Miracolul Gospa
Filmul prezintă şi o mărturie a “fenomenului Medjugorje”, un sat din Bosnia-Herţegovina, care a devenit un loc de apariţii mariane şi un loc de pelerinaj zilnic pentru zeci de mii de oameni. Pentru a investiga acest eveniment supranatural, Papa Benedict al XVI-lea a constituit o comisie internaţională de investigaţie, prezidată de Cardinalul Camillo Ruini. Rezultatele acestei investigaţii au fost înmânate în luna februarie Papei Francisc. Dosarul, care este strict secret, este depus la Congregaţia pentru Doctrina Credinţei şi, în continuare se aşteaptă răspunsul Bisericii.
În “Ţinutul Mariei” este prezentată povestea unei fete care nu credea în miracole, dar, după ce a asistat la o apariţie la Medjugorje, s-a vindecat imediat de tetraplegie şi s-a ridicat din scaunul cu rotile spre uimirea celor prezenţi. Trebuie spus că Juan Manuel Cotelo nu încheie filmul dând o demonstraţie de veridicitate a tuturor faptelor povestite, pentru că însăşi metoda de investigaţie este a mărturisi că fericirea pe care creştinismul o asigură tuturor celor intervievaţi ar fi pur şi simplu inexplicabilă dacă nimic din tot ceea ce au văzut ar fi fost adevărat.
Cu acelaşi ritm alert şi captivant din filmul “Ultima Culme”, şi cu o fotografie fantastică, noua lucrare semnată de Cotelo, poartă un mare mesaj de speranţă din punct de vedere uman şi supranatural, de mare valoare într-un climat de incertitudine şi de pesimism ca şi cel în care trăim.
Traducere: Liviu Ursu
Sursa:rassegnastampa-totustuus.it
miercuri, 10 septembrie 2014
Reîntoarcerea la vestea cea bună
Vă facem cunoscut apariția volumului Reîntoarcerea la vestea cea bună. Mici răsfrângeri ale unei mari lumini(Meditaţii la Evangheliile duminicilor, publicate pe site-ul e-communio.ro) a Preasfinţiei Sale Claudiu Lucian Pop, Episcopul Curiei Arhiepiscopiei Majore a Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică.În prefața cărții, semnată de Preasfinţia Sa Mihai Frăţilă, descoperim o descriere a cărții:
"Reunind meditaţii la Evangheliile duminicilor, publicate pe pagina web a Curiei arhiepiscopale greco-catolice de la Blaj (e-communio.ro), cartea Preasfinţiei Sale Episcopul Claudiu ne aminteşte că Evanghelia este Bună Vestire doar pentru cine învaţă să descopere că are nevoie de ea. Şi, de aceea, este o preţioasă mărturie. Sunt pagini care vorbesc, în primul rând, de prietenia interioară cu Isus, spunând cât de mare e dragostea lui Dumnezeu pentru om, amintind, iarăşi şi iarăşi, că viaţa creştină nu este o existenţă apretată de formalităţi.
Într-o epocă de persecuţie pentru spiritul creştin ca aceasta pe care o trăim astăzi, într-un timp presărat cu asperităţi şi disensiuni chiar şi în sânul Bisericii universale, ne descoperim adesea lipsiţi de simţul sobrietăţii şi al datoriei. În acest sens, paginile prezentei cărţi ne ajută să ne simţim mai liberi şi mai deschişi faţă de speranţa în puterea dragostei şi iertării lui Hristos şi, prin urmare, faţă de... viitor. Cu atât mai mult cu cât trebuie să reînvăţăm a ne bucura pentru darurile care vin de la Părintele luminilor şi să fim recunoscători că atitudinea creştină începe de la prezentul „veşnic” în care Dumnezeu ne vorbeşte, pentru a ne pregăti la întâlnirea faţă la faţă cu El.
Mulţumesc Preasfinţiei Sale pentru faptul de a fi pus sub egida comunităţii greco-catolice din Bucureşti un cuvânt de speranţă şi bun simţ, adresat cititorului „de bună voire” de pretutindeni."
Preasfinţitul Claudiu Lucian POP este episcopul Curiei Arhiepiscopiei Majore a Bisericii Greco-Catolice de la Blaj (8 decembrie 2011).
Este doctor în teologie al Universităţii "Gregoriana" din Roma (2006).
Hirotonit preot în 23 iulie 1995.
Între anii 1997-1999 este preot-vicar la parohia bisericii greco-catolice din Roma "Preasfântul Mîntuitor" (Coppelle).
Între 1999 şi 2001 a fost vice-rector al Misiunii Greco-Catolice din Paris, iar din 2001 până în 2007, rectorul aceleiaşi instituţii.
Între 2007 şi 2011 a fost rector al Colegiului Pontifical "Pio Romeno" din Roma.
marți, 9 septembrie 2014
Sfinții şi Drepţii părinţi Ioachim şi Ana
Astăzi, Biserica îi sărbătorește pe Sfinții şi Drepţii părinţi Ioachim şi Ana, părinţii Maicii Domnului.
A relata cu precizie istorică viaţa bunicilor lui Isus este imposibil, deoarece cărţile sacre nu ne spun nimic despre ei. Dacă voim să satisfacem puţin curiozitatea noastră, trebuie să ne mulţumim cu un text apocrif din secolul al II-lea, Protoevanghelia lui Iacob, numită şi Istoria naşterii Mariei.
Deşi nu-i putem atribui acestei scrieri inspiraţie divină, totuşi, astăzi ea este studiată mai profund pentru a putea obţine unele informaţii.
Aducem aici câteva fraze, chiar şi pentru a ne bucura de candoarea lor. Ioachim era un păstor destul de bogat şi locuia aproape de Ierusalim, în împrejurimile celebrului izvor numit Piscina Probatica, şi, în fiecare an, oferea daruri bogate pentru sacrificiu în templu. Într-un an, preotul nu a voit să le primească, spunându-i: “Tu nu eşti demn să oferi din darurile tale, deoarece nu i-ai dat încă Domnului rodul primului născut al lui Israel”.
Ioachim şi Ana se iubeau mult, dar nu aveau fii, şi de acum înainte nici nu mai puteau spera acest lucru. Asupra lor, conform mentalităţii ebraice a timpului, se putea observa blestemul divin: erau sterili. Ce ar fi trebuit să facă bătrânul păstor? Să-şi găsească o altă femeie pentru a avea un fiu? Nu, nu ar fi făcut niciodată acest lucru.
În acea zi, nu a avut curajul să se întoarcă acasă şi s-a ascuns într-un ţinut muntos şi, timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, în lacrimi şi rugăciuni, a postit şi a cerut ajutorul lui Dumnezeu.
Ana, înştiinţată de cele petrecute, şi-a amintit cele întâmplate cu Abraham şi cu Sara şi a implorat minunea. L-a determinat pe soţul ei să se întoarcă acasă şi i-a zis că a fost vizitată de un mesager divin care i-a anunţat că el, Ioachim, îi va da un fiu.
Aşa s-a născut Maria. Au numit-o aşa pentru că acest nume înseamnă “Iubită de Dumnezeu”. Ioachim s-a dus din nou la templu cu copila şi cu darurile sale: zece miei, doisprezece viţei şi o sută de capre fără meteahnă, şi, după un an, i-a invitat acasă pe toţi prietenii săi, împreună cu capii poporului şi cu preoţii. Ei şi-au întins mâinile deasupra copilei şi s-au rugat aşa: “Dumnezeul părinţilor noştri să binecuvânteze această copilă şi să facă cunoscut numele ei tuturor generaţiilor”. Şi poporul a răspuns în cor: “Amin!”
Mai târziu, Maria a fost dusă la templu pentru a fi educată în legea sfântă a lui Moise, pentru ca apoi să se întoarcă acasă spre a-i fi dată de soţie lui Iosif.
Deja din timpuri vechi, când mortalitatea infantilă şi a mamelor care năşteau era mare, sfânta Ana a devenit protectoarea mamelor însărcinate, căreia i se adresau pentru a implora de la Dumnezeu trei mari favoruri: o naştere fericită, un fiu sănătos şi lapte suficient pentru a-l putea alăpta.
A relata cu precizie istorică viaţa bunicilor lui Isus este imposibil, deoarece cărţile sacre nu ne spun nimic despre ei. Dacă voim să satisfacem puţin curiozitatea noastră, trebuie să ne mulţumim cu un text apocrif din secolul al II-lea, Protoevanghelia lui Iacob, numită şi Istoria naşterii Mariei.
Deşi nu-i putem atribui acestei scrieri inspiraţie divină, totuşi, astăzi ea este studiată mai profund pentru a putea obţine unele informaţii.
Aducem aici câteva fraze, chiar şi pentru a ne bucura de candoarea lor. Ioachim era un păstor destul de bogat şi locuia aproape de Ierusalim, în împrejurimile celebrului izvor numit Piscina Probatica, şi, în fiecare an, oferea daruri bogate pentru sacrificiu în templu. Într-un an, preotul nu a voit să le primească, spunându-i: “Tu nu eşti demn să oferi din darurile tale, deoarece nu i-ai dat încă Domnului rodul primului născut al lui Israel”.
Ioachim şi Ana se iubeau mult, dar nu aveau fii, şi de acum înainte nici nu mai puteau spera acest lucru. Asupra lor, conform mentalităţii ebraice a timpului, se putea observa blestemul divin: erau sterili. Ce ar fi trebuit să facă bătrânul păstor? Să-şi găsească o altă femeie pentru a avea un fiu? Nu, nu ar fi făcut niciodată acest lucru.
În acea zi, nu a avut curajul să se întoarcă acasă şi s-a ascuns într-un ţinut muntos şi, timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, în lacrimi şi rugăciuni, a postit şi a cerut ajutorul lui Dumnezeu.
Ana, înştiinţată de cele petrecute, şi-a amintit cele întâmplate cu Abraham şi cu Sara şi a implorat minunea. L-a determinat pe soţul ei să se întoarcă acasă şi i-a zis că a fost vizitată de un mesager divin care i-a anunţat că el, Ioachim, îi va da un fiu.
Aşa s-a născut Maria. Au numit-o aşa pentru că acest nume înseamnă “Iubită de Dumnezeu”. Ioachim s-a dus din nou la templu cu copila şi cu darurile sale: zece miei, doisprezece viţei şi o sută de capre fără meteahnă, şi, după un an, i-a invitat acasă pe toţi prietenii săi, împreună cu capii poporului şi cu preoţii. Ei şi-au întins mâinile deasupra copilei şi s-au rugat aşa: “Dumnezeul părinţilor noştri să binecuvânteze această copilă şi să facă cunoscut numele ei tuturor generaţiilor”. Şi poporul a răspuns în cor: “Amin!”
Mai târziu, Maria a fost dusă la templu pentru a fi educată în legea sfântă a lui Moise, pentru ca apoi să se întoarcă acasă spre a-i fi dată de soţie lui Iosif.
Deja din timpuri vechi, când mortalitatea infantilă şi a mamelor care năşteau era mare, sfânta Ana a devenit protectoarea mamelor însărcinate, căreia i se adresau pentru a implora de la Dumnezeu trei mari favoruri: o naştere fericită, un fiu sănătos şi lapte suficient pentru a-l putea alăpta.
Sursa:www.calendarcatolic.ro
Abonați-vă la:
Postări (Atom)