A salvat viata a peste doua milioane de bebelusi. La cei 77 de ani ai sai este numit erou in toate colturile lumii

James Harrison, in varsta de 77 de ani, din Australia, cunoscut drept "barbatul cu mana de aur", este un erou pe drept cuvant. Timp de 57 de ani a salvat viata a peste doua milioane de bebelusi.

La varsta de 14 ani, Harrison a suferit a interventie chirurgicala, iar atunci a avut nevoie de peste 10 litri de sange. Si-a dat seama ca sangele primit a fost cel care i-a salvat viata, asa ca si-a propus ca atunci cand va implini varsta de 18 sa doneze si el la randului lui sange pentru cei care au nevoie.

Harrison a inceput sa doneze sange din anul 1954 si dupa cateva intalniri cu medicii a descoperit sa sangele lui contine un anticorp destul de neobisnuit care poate vindeca boala Rhesus, sau boala hemolitica a noului-nascut. Aceasta apare in cazul unei incompatibilitati imunologice intre mamica si sarcina ei, incompatibilitate derivata fie din neconcordanta grupelor de sange ABO, fie a Rh-ului. Boala este diagnostica la nasterea bebelusului, intrucat se iveste in cazurile in care femeile insarcinate nu fac analize de sange pentru determinarea grupei sanguine si a Rh-ului aferent. 

Faptul ca s-a descoperit acest lucru i-a determinat pe cei care se ocupau de Harrison sa ii faca o asigurare de viata in valoare de un milion de dolari. James era omul care putea sa salveze viata a milioane de bebelusi, asa ca sangele lui a ajuns la peste un milion de gravide.

(P) Orice solutie de creditare BCR alegi, premii culegi! Alege-o pe cea care ti se potriveste!

In anul 2011, Harrison a donat o data de la trei saptamani si niciodata nu a lipsit. Chiar daca se afla in vacanta, se asigura ca se poate opri la un punct de donare pentru ca lucrurile sa decurga normal.

"Este nevoie de sange din ce in ce mai mult. O ora din viata voastra inseamna o viata pentru altcineva", a marturisit barbatul.

SURSA

Când ești mic este ușor. Când ești mare, greu. Sau?!?

Mereu ne lovim de situații deosebite când vine vorba de a-i ajuta pe cei mici să crească. Dar uneori trebuie să ne gândim și la faptul că poate chiar noi avem nevoie de ajutor pentru a dărui apoi ceva eficient. Și, pentru că nu suntem a toate știutori, câțiva oameni inimoși s-au gândit să-i ajute pe părinți și copii să se înțeleagă, unii pe alții și pe cei din jur. Ediția întâi a festivalului Naţional de Parenting, ce va avea loc în perioada 26-28 septembrie, la Sala Palatului din Bucureşti, îi va ajuta pe toți doritorii să descopere lucruri inedite.

Cu această ocazie vor participa cel puțin 47 de vorbitori atât români cât și străini ce ne vor invita la 10 ateliere adresate părinților dar și copiilor!

Poate că ți-am captat atenția și chiar te-ar interesa participarea la un astfel de eveniment. Ei, am o veste bună pentru tine, poți avea și tu șansa de a participa la workshopurile din cadrul festivalului.
Pentru mai multe informații despre ce se va întâmpla în zilele festivalului, vezi următoarele link-uri: site şi pagina de Facebook.

MERGI PE http://festivalparenting.ro

Sfântul Padre Pio din Pietrelcina (1887 - 1968)

Astăzi, 23 septembrie, întreaga Biserică Catolică îl sărbătorește pe Sfântul Padre Pio din Pietrelcina (1887 - 1968). Moştenitor spiritual al Sfântului Francisc de Assisi, Padre Pio din Pietrelcina a fost primul preot care a purtat întipărite în trup semnele răstignirii. Deja cunoscut lumii ca „Fratele stigmatizat”, Padre Pio, căruia Domnul îi dăduse carisme deosebite, s-a străduit cu toate puterile pentru mântuirea sufletelor. Numeroasele mărturii directe ale „sfinţeniei” Fratelui, ajung până în zilele noastre, însoţite de sentimente de recunoştinţă. Mijlocirea lui providenţială la Dumnezeu a fost pentru mulţi oameni cauză de vindecare a trupului şi de renaştere în Spirit.

Padre Pio din Pietrelcina, numit Francisc Forgione înainte de intrarea în mănăstire, s-a născut în Pietrelcina, la 25 mai 1887. A venit pe lume în casa unor oameni săraci în care tatăl, Grazio Forgione, şi mama, Maria Giuseppa di Nunzio, primiseră deja alţi copii. Încă de la o vârstă fragedă Francisc experimenta în sine dorinţa de a se consacra total lui Dumnezeu şi această dorinţă îl deosebea de ceilalţi copii de vârsta lui. Această „diferenţă” a fost observată de părinţii săi şi de prietenii săi. Povestea mama, Peppa, - „nu făcea nici o greşeală, nu era capricios, asculta mereu de mine şi de tatăl lui, în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară se ducea la biserică să îi viziteze pe Isus şi pe Sfânta Fecioară. În timpul zilei nu ieşea niciodată cu tovarăşii. Uneori îi spuneam: Franci, ieşi puţin să te joci. El refuza spunând: nu vreau să merg pentru că ei înjură”.

Din jurnalul părintelui Augustin da San Marco in Lamis, care a fost unul dintre directorii spirituali ai Părintelui Pio, aflăm că Padre Pio, încă din 1892, când avea doar cinci ani, trăia deja propriile lui experienţe carismatice. Extaze şi apariţii erau atât de frecvente încât copilul le considera absolut normale.

Cu trecerea timpului s-a putut realiza ceea ce Francisc visa cel mai mult: să îşi consacre viaţa Domnului. La 6 ianuarie 1903, la şaisprezece ani, a devenit cleric în Ordinul Capucinilor şi a fost sfinţit preot în Domul din Bnevento, la 10 august 1910. Aşa a început viaţa lui preoţească pe care, din cauza stării precare a sănătăţii, o va desfăşura mai întâi în diferite convente din Benevento, unde fratele Pio a fost trimis de superiorii săi pentru a-i favoriza vindecarea. Apoi, începând din 4 septembrie 1916, în conventul San Giovanni Rotondo, pe Gargano, unde, cu excepţia unor puţine şi scurte întreruperi, a rămas până la 23 septembrie 1968, ziua naşterii lui pentru cer.

În această perioadă lungă, când evenimente de o deosebită importanţă nu modificau liniştea conventului, Padre Pio îşi începea ziua trezindu-se foarte devreme, cu mult înaintea zorilor, începând cu rugăciunea de pregătire pentru Sfânta Liturghie. Apoi cobora în biserică pentru celebrarea Euharistiei căreia îi urmau îndelungata mulţumire şi rugăciunea pe genuflexor în faţa lui Isus din Sfântul Sacrament. În sfârşit, numeroasele ore de spovezi.

Unul dintre evenimentele care au marcat profund viaţa Părintelui a fost cel din dimineaţa de 20 septembrie 1918 când, rugându-se în faţa Crucifixului din corul vechii bisericuţe, a primit darul stigmatelor, vizibile, care au rămas deschise, proaspete şi sângerânde, timp de jumatate de secol. Acest fenomen extraordinar a catalizat asupra Părintelui Pio atenţia medicilor, a cercetătorilor, a ziariştilor, dar mai ales a oamenilor obişnuiţi care, în decursul a câteva decenii au trecut prin San Giovanni Rotondo pentru a-l întâlni pe „sfântul” frate.

Într-o scrisoare adresată Părintelui Benedict, datată la 22 octombrie 1918, însuşi Padre Pio povesteşte despre „răstignirea” lui: „... ce să vă spun despre ceea ce mă întrebaţi cum s-a întâmplat răstignirea mea? Dumnezeul meu, ce confuzie şi ce umilire simt trebuind să manifest ceea ce Tu ai făcut în această meschină creatură a ta! Era în dimineaţa zilei de 20 a lunii trecute (septembrie) în cor, după celebrarea Sfintei Liturghii, când am fost surprins de odihnă, asemenea unui dulce somn. Toate simţurile interne şi externe, precum şi facultăţile sufletului se aflau într-o linişte de nedescris. În aceasta stare s-a făcut o linişte totală în jurul meu şi în mine; a intrat imediat o mare pace şi abandon totalei lipsiri de toate. Şi în timp ce toate acestea se făceau am văzut în faţa mea un personaj misterios, asemănător cu cel pe care l-am văzut în seara de 5 august, care se deosebea de acela doar prin faptul că acesta avea mâinile şi picioarele şi coasta din care ieşea sânge. Vederea lui m-a înspăimântat; ce simţeam în acel moment în mine nu aş putea să vă spun. Simţeam că mor şi aş fi murit dacă Domnul nu ar fi intervenit să îmi susţină inima, care simţeam că îmi iese din piept. Vederea personajului a dispărut şi eu am constatat că mâinile, picioarele şi coasta erau găurite şi că ieşea sânge din ele. Imaginaţi-vă sfâşierea pe care am experimentat-o atunci şi pe care continui să o experimentez aproape în fiecare zi. Rana din inimă lasă asiduu să iasă sânge, mai ales de joi seara până sâmbătă. Părinte al meu, mor de durere datorită sfâşierii şi a confuziei pe care o provoacă în adâncul sufletului meu. Mă tem că voi muri de atâta pierdere de sânge dacă Domnul nu ascultă gemetele sărmanei mele inimi şi nu îmi retrage această operaţie...”.

Timp de mulţi ani, deci, din toate părţile lumii credincioşii s-au dus la acest preot stigmatizat, pentru a obţine puternica lui mijlocire la Dumnezeu. Cincizeci de ani trăiţi în rugăciune, în umilinţă, în suferinţă şi în jertfă în care, pentru a pune în practică iubirea sa, Padre Pio a realizat două iniţiative în două direcţii: una verticală, spre Dumnezeu, prin înfiinţarea „Grupurilor de rugăciune”, cealaltă orizontală, spre fraţi, prin construirea unui spital modern: „Casa de Uşurare a Suferinţei”.

În septembrie 1968 mii de devoţi şi fii spirituali ai Părintelui s-au adunat în San Giovanni Rotodno pentru a comemora împreună a 50-a aniversare a stigmatelor şi a celebra a patra întâlnire internaţională a Grupurilor de Rugăciune. Nimeni nu şi-ar fi imaginat însă că la orele 2.30 din 23 septembrie 1968 se va termina viaţa pământească a Părintelui Pio din Pietrelcina.

Cei care doresc să afle mai mult despre minuni, vindecări și în general despre Padre Pio, pot accesa  site-ul următor: www.padrepio.catholicwebservices.com

 RUGĂCIUNE CĂTRE PREASFÂNTA INIMĂ A LUI ISUS (indicată de Padre Pio)

1. O Isuse al meu, care ai spus: "Adevăr vă spun, cereţi şi veţi primi, căutaţi şi veţi găsi, bateţi şi vi se va deschide!", iată că eu bat, eu caut, eu cer harul.....
* Se recită: un Tatăl Nostru, Bucură-te Marie şi Slavă Tatălui
* La sfârşit:Preasfântă Inimă a lui Isus, mă încred şi sper în Tine.

 2. O Isuse al meu, care ai spus: "Adevăr vă spun, orice lucru veţi cere Tatălui în numele meu, El îl va da!", iată că Tatălui tău, în numele tău, eu cer harul . . . . .
* Se recită: un Tatăl Nostru, Bucură-te Marie şi Slavă Tatălui
* La sfârşit:Preasfântă Inimă a lui Isus, mă încred şi sper în Tine.

 3. O Isuse al meu, care ai spus: "Adevăr vă spun, cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece niciodată!", iată că încredinţat de infailibilitatea cuvintelor tale, eu cer harul...
* Se recită: un Tatăl Nostru, Bucură-te Marie şi Slavă Tatălui
* La sfârşit:Preasfântă Inimă a lui Isus, mă încred şi sper în Tine.

O Preasfântă Inimă a lui Isus, căreia îi este imposibil să nu aibă milă de cei nefericiţi, ai milă de noi, sărmani păcătoşi, şi dă-ne harurile pe care ţi le cerem prin mijlocirea Inimii Neprihănite a Mariei, blânda Mamă a Ta şi a noastră.
* Sfinte Iosife, tată purtător de grijă a Preasfintei Inimi a lui Isus, roagă-te pentru noi.

 Se recită Bucură-te Regină.

Sursa:padrepio.catholicwebservices.com

si aici 

Cum ar fi lumea dacă s-ar elimina răul?

Cum ar fi lumea dacă omul ar reuşi să înlăture orice diferență? Ce s-ar întâmpla în cazul în care suferința ar fi în cele din urmă eliminată, împreună cu răul și războiul? Ce s-ar întâmpla dacă, cu prețul de a-şi a pierde libertatea, omul ar ajunge la unele dintre cele mai mari aspirațiile ale sale?

Eradicarea răului. Filmul The Giver, ecranizare a romanului lui Lois Lowry din 1993, răspunde la aceste întrebări. În centrul dramei sunt locuitorii unei "comunități" menite să fie perfectă, în care apare paradoxul unei utopii: pentru a eradica răul se ajunge la violentarea educaţională a omului, controlândul prin doze zilnice de anestezic al dorinței, astfel încât să nu se piardă, și lipsindu-l de memorie, să nu fie nostalgic după măreția trecutului.

Eliminarea libertăţii. "Oamenii sunt slabi. Când oamenii au libertatea de a alege, fac alegeri greșite." Astfel, șeful Consiliului Bătrânilor (Meryl Streep) justifică modul în care acesta conduce Comunitatea, eliminând diferenţele dintre bogați și săraci, forțând fiecare cetățean de a efectua anumite sarcini. Consiliul a convins oamenii că orice normă sau lege adoptată de către cei aflați la putere este în mod inerent corectă. Pentru a evita ca oamenii să greșească, familiile sunt alcătuite dintr-un bărbat și o femeie asexuaţi, nuclee în care este imposibil de a se certa dar în care iubirea lipsește, trăind doar un respect formal. Copiii aflaţi în grija lor, produşi şi selectaţi de geneticieni, sunt foarte sănătoşi, prietenoşi, în imposibilitatea de a încălca reguli, dar, de asemenea, incapabili să pună întrebările cele mai simple.

Moartea programată. În această comunitate este liniște și nu există nici un semn de bătrânețe sau de boală, pentru că atunci când acestea apar este activat procesul despărţirii, a moarţii programate de către Consiliu. Evident, nici un locuitor nu poate aspira la o schimbare, nevăzând și fiind domesticiţi de a trăi existența clasei de mijloc garantată de către bătrâni, care au avut grijă să le elimine amintirile sau rănile ce ar putea trezi în ei strigăte și dorințe ale omului.

Antidotul sistemului. Ar părea imposibilă ieşirea din această situaţie care privează omul de gustul pentru viață. În schimb, chiar și în cadrul Comunității, există un punct slab: The Giver (Jeff Bridges), care are memoria istoriei necesară sistemului pentru a se ridica și pentru a nu face greșelile din trecut și care trebuie să predea cunoștințele sale unei persoane anume aleasă. Cel care primeşte această misiune este tânărul Jones (Brenton Thwaites), care înţelegând pentru prima dată ceea ce sunt binele și dragostea, devine imediat conștient de cât de groaznică este societatea aparent ideală în care a crescut. Jones, deși speriat de durerea necunoscută până atunci și tulburat de conflictele isoriei, decide să accepte umanitatea aşa cum este, în întregime, descoperind necesitatea sacrificiului pentru a experimenta frumusețea, importanța durerii pentru a aspira la bine sau boala  pentru afla mai multe despre caritate și ospitalitate.

Rebeliunea. Când Jones face cunoscută iubirea prietenilor săi, încep şi aceştia să tânjească după libertatea de a se opune impostorului. Rebeliunea protagonistului este împotriva unei lumi aparent confortabile, dar care este anesteziată. Poate că multe școli americane care au interzis romanul, considerat prea violent, împiedicând citirea lui în școli, ar trebui să se gândească din nou.

Traducere: ACC

Sursa:www.tempi.it

Te-ai săturat?

Te-ai săturat să nu îți mai înțelegi copilul sau să te înțeleagă?

Crezi că l-ai scăpat de sub control și nu mai poți face nimic?

Crezi că nimeni nu te mai poate ajuta?

Nu te mai aștepți la o întoarcere din partea lui?

Te frământă viitorul lui?

Etc.!

Iată numai câteva întrebări ce îi pot face unui părinte creierii pane și nopțile de coșmar. Însă acum ai ocazia să rezolvi aceste situații și chiar să le găsești o rezolvare. Unde și cum? La ediția a festivalului Naţional de Parenting, ce se ţine între 26 şi 28 septembrie, la Sala Palatului din Bucureşti. Cu această ocazie, întreaga familie poate participa, cei mici fiind primiți în spații potrivite pentru ei unde vor fi prezentate programe pregătite special pentru ei!

Poate că ți-am captat atenția și chiar te-ar interesa participarea la un astfel de eveniment. Ei, am o veste bună pentru tine, poți avea și tu șansa de a participa la workshopurile din cadrul festivalului.
Pentru mai multe informații despre ce se va întâmpla în zilele festivalului, vezi următoarele link-uri: site şi pagina de Facebook.

MERGI PE http://festivalparenting.ro

Un nou împărat, un nou popor, o nouă împărăție

Meditație pentru Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci, Ev Mc 8, 34-9,1.
“Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie”. Duminica de astăzi, de după Înălțarea Sfintei Cruci, completează sensul sărbătorii din 14 septembrie, pregătită la rândul ei de evanghelia din Duminica de dinaintea Înălțării Sfintei Cruci.

Seria celor trei duminici începe prin a face o paralelă misterioasă între șarpele înălțat de Moise și crucea Mântuitorului. Ceea ce transpare în mod clar este faptul că un nou popor se naște, format din cei ce se încred cu tărie în cuvântul și promisiunea lui Dumnezeu: cei ce stau la picioarele Crucii și privesc înspre Cel răstignit cu credință.

Evanghelia sărbătorii ne vorbește de un nou Împărat, pentru un nou popor și ne descrie un nou fel de a împărății. Tronul este crucea, iar în loc să primească daruri, noul Împărat dăruiește totul. Își dăruiește hainele soldaților, își dăruiește Mama ucenicilor, își dăruiește Spiritul, iar în final își deschide inima pentru a revărsa peste noi apa și sângele dătătoare de viață, sub forma tainelor Botezului și a Euharistiei.

În evanghelia de astăzi vedem lupta continuă între două Împărății: cea care se naște la picioarele Crucii și Împărăția acestei lumi. Două împărății aflate într-o continuă confruntare și în sufletele noastre. Înțelegem logica celei de-a doua, contemplând figura lui Pilat. Acesta face câteva încercări de a-l salva pe Isus, dar nu are forța necesară de a se împotrivi răului, tocmai fiindcă sensul crucii și al sacrificiului este absent. De aceea împărăția acestei lumi, oricât de frumoasă și de seducătoare ar părea, nu posedă vitalitatea salvifică a Împărăției cerurilor și este sursă continuă de ambiguități și de compromisuri. Dacă vrea cineva să-l urmeze pe Isus, trebuie să se lepede de ea.

Prezența crucii în viața noastră ne aduce aminte de Maica Sfântă, cea pe care sub cruce am primit-o de Mamă. Despre Ioan, ne spune evanghelia că a luat-o din acea clipă în casa sa. Orice creștin trebuie să o primească și să o păstreze pe Maria în casa sufletului său. Este darul Mântuitorului în momentul de maximă suferință. 

Cele trei duminici menționate ne amintesc astfel două criterii esențiale pentru adevărata credință: Sfânta Cruce și Maica Domnului. Vom știi dacă suntem cu adevărat creștini, atunci când acestea marchează viața noastră de zi cu zi.

PS Claudiu
Episcopul Curiei


Ev Mc 8, 34-9,1.
”În vremea aceea chemând Isus la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa. Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său? Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru mărirea Tatălui său cu sfinţii îngeri. Şi le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu, venind întru putere.”

Sursa

A fi părinte înseamnă o bucurie în plus

Pentru că, din păcate, atunci când vin pe lume copilașii, nu vin cu un prospect sau o carte de instrucțiuni, acestea trebuie descoperite treptat. Dacă este prea târziu, uneori poate fi fatal. Însă, este bună și experiența... mai ales pentru următorii copilași. Și pentru că este nevoie să fim la curent cu cele mai noi tehnici, pentru părinți, în zilele următoare, mai precis 26 şi 28 septembrie, la București în cadrul Sălii Palatului, va avea loc un festival, respectiv Festivalul Naţional de Parenting.

Știu că mulți se întreabă de ce ar participa la un astfel de eveniment, iată și zece motive, venite din partea organizatorilor:

·         Vei intelege de ce metodele "de pe vremea mea" au nevoie sa fie inlocuite astazi;

·         Iti vei face viata mai usoara intelegand cum sa actionezi constient si nu sa reactionezi furios, mai mereu;

·         Vei afla ca pentru a putea creste frumos copii , ai nevoie de infornare corecta;

·         Vei renunta la autosuficienta educarii "la intamplare", aruncand niste seminte "sa vedem ce iese";

·         Vei primi in "trusa pentru acasa" multe instrumente practice pe care le poti folosi la nevoie;

·         Iti vei da seama ca si atunci cand nu vorbesti de fapt spui ceva si copilul "te citeste", chiar daca tu nu esti constient de acest lucru;

·         Vei face singur diferenta intre educatie si dresaj, descoperind astfel o serie de beneficii;

·         Iti vei dezvolta curiozitatea pentru a cauta solutii functionale si eficiente pe termen lung fara cearta si scandal;

·         Vei invata cum sa ai o relatie armonioasa cu copiii tai, asa cum poate ti-ai dorit-o si tu cand erai de varsta lor;

·         Iti vei creste increderea in tine si in acest fel vei fi un model demn de urmat pentru copiii tai.

Poate că ți-am captat atenția și chiar te-ar interesa participarea la un astfel de eveniment. Ei, am o veste bună pentru tine, poți avea și tu șansa de a participa la workshopurile din cadrul festivalului.
Pentru mai multe informații despre ce se va întâmpla în zilele festivalului, vezi următoarele link-uri: site şi pagina de Facebook.

MERGI PE http://festivalparenting.ro