Chemarea din abis

Meditație pentru Duminica a XVIII-a după Rusalii (a Pescuirii minunate) Ev Lc 5,1-11
Există un înainte și un după în experiența de astăzi a lui Petru. Iar ceea ce se schimbă este diferența de percepție.

Simon îl ia în barcă pe Isus. Dar ei nu sunt cu adevărat "în aceeași barcă" așa cum crede Principele Apostolilor întru început. Cristos nu e un Rabbi ca oricare altul, căruia să-i dai lecții de pescuit, cu o oarecare condescendență. Când Petru descoperă acest lucru, văzând mulțimea de pești ce la cuvântul lui Isus aproape îi afundă barca, descoperă de fapt abisul ce-l desparte de Mântuitor: el, un sărman păcătos, iar ce-l ce-i stă în față, Fiul lui Dumnezeu! În momentul în care această percepție capătă vigoare în sufletul său, începe cu adevărat convertirea.

E la fel și pentru noi. Până nu percem cu adevărat, până nu trăim pe pielea noastră, în adâncul sufletului, în concretul vieții de zi cu zi, convingerea că suntem, așa cum spunea Padre Pio, viermi ai pământului  în fața lui Dumnezeu, până atunci suntem în "stand-by".

Avem o  viață pe care o  cunoaștem mai bine decât oricare altul. Avem un nume și o identitate în fața lumii. Dar în adâncul sufletului nostru Dumnezeu a sădit o perlă și o sămânță gata să încolțească și să ne reveleze adevărata identitate, adevărata misiune și adevăratul nume. Și asta e valabil nu doar pentru apostoli sau pentru sfinții din sinaxar. Ci pentru fiecare dintre noi, deoarece cu toții suntem chemați la sfințenie.

Fără doar și poate, știm regulile vieții noastre: ne cunoaștem slăbiciunile, păcatele și felurile în care reacționăm. Am putea oricând și oricare dintre noi să-i spunem lui Isus: "toată "ziua", zi de zi, am încercat și încerc să mă schimb. În apa în care "mă scald" nu prea sunt șanse..." 

Evanghelia de astăzi  ne scoate din această logică atât de umană și ne dă curaj: nu contează atât de mult cât suntem de experți, cât de multe sau de puține calități avem. Ceea ce schimbă cu adevărat  identitatea, numele și misiunea  noastră este un singur lucru: prezența lui Isus în barca noastră. El stă pe țărm și așteptă să urce... dacă ego-ul nostru îi va face spațiu.

PS Claudiu
Episcopul Curiei


Ev Lc 5,1-11
Pe când mulţimea Îl îmbulzea, ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu, şi Isus şedea lângă lacul Ghenizaret, a văzut două corăbii oprite lângă ţărm, iar pescarii, coborând din ele, spălau mrejele. Şi urcându-Se într-una din corăbii care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puţin de la uscat. Şi şezând în corabie, învăţa, din ea, mulţimile. Iar când a încetat de a vorbi, i-a zis lui Simon: Mână la adânc, şi lăsaţi în jos mrejele voastre, ca să pescuiţi. Şi, răspunzând, Simon a zis: Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic nu am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele. Şi făcând ei aceasta, au prins mulţime mare de peşte, că li se rupeau mrejele. Şi au făcut semn celor care erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Şi au venit şi au umplut amândouă corăbiile, încât erau gata să se afunde. Iar Simon Petru, văzând aceasta, a căzut la genunchii lui Iisus, zicând: Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om păcătos. Căci spaima îl cuprinsese pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, pentru pescuitul peştilor pe care îi prinseseră. Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau împreună cu Simon. Şi a zis Iisus către Simon: Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni. Şi trăgând corăbiile la ţărm, au lăsat totul şi au mers după El.

Sursa

A pus un pian in mijlocul strazii. Ce s-a intamplat cand un batran a inceput sa cante. Oamenii si-au stapanit cu greu lacrimile

Katriona Dean, o tanara din Canada a vrut sa faca un gest frumos pentru trecatorii de pe strada, asa ca si-a pus pianul pe trotuar, lasandu-i pe oameni sa incerce sa cante.

In momentul in care un batran s-a asezat in fata pianului si a inceput sa cante melodia "Say Something", a celor de la A great big world, trecatorii s-au oprit fascinati sa-l asculte.

Surprinsa in mod placut de pasiunea cu care batranul canta, Katriona a inceput sa-l filmeze, iar clipul publicat pe YouTube a devenit viral. 

Pianul din strada a fost pictat de catre Katriona si face parte dintr-o initiativa a tinerei de a aduce arta mai aproape de oameni.

SURSA

Sunt cei mai buni dansatori din toate timpurile. Ce au facut ei pe scena i-a lasat pe toti cu gura cascata

Charlie Womble si Jackie McGee au inceput sa formeze o pereche pe ringul de dans si sa invete impreuna tehnici din anul 1981.

In ciuda varstei inaintate, cei doi sunt cea buna pereche de dansatori pe care am vazut-o vreodata, iar de aici si cele mai bune premii la competitiile la care au participat.

Au mers impreuna la peste 300 de concursuri si au castigat numeroase premii. Au petrecut mai mult de 12 ani impreuna pentru a realiza astfel de rezultate, iar acum au ajuns la performanta de a strange curiosi in jurul lor de fiecare data cand se apuca sa danseze.

Miscarile de dans, chimia dintre ei, dar si felul in care reusesc sa se mentina pentru varsta pe care o au sunt lucruri demne de admirat, iar materialul video cu ei a strans aproape 3.000.000 de vizualizari pe youtube.

SURSA

Povestea lor de viata te va impresiona pana la lacrimi. Nunta dintre o asistenta si un bolnav de scleroza a facut inconjurul lumii

Cand Adam a intalnit-o pe Hollie, in timpul in care ea era asistenta la un spital din Thousand Oaks, California, loc in care el era supus unui tratament pentru boala lyme, petreceau cateva ore pe saptamana impreuna si tot atunci au ajuns sa se indragosteasca unul de celalalt.

Dupa ce a invins aceasta boala, Adam a inceput sa petreaca din ce in ce mai mult timp alaturi de Hollie si fiul ei, Joshua. Au decis sa isi duca relatia la un alt nivel si sa se mute impreuna, dar tragedia s-a intamplat din nou: Adam a fost diagnosticat cu ALS, scleroza laterala amiotrofica.

Chiar daca inca de cand a fost diagnosticat cu aceasta boala, Adam a dus o lupta continua, iar trupul a inceput sa nu il mai ajute putin cate putin, Hollie a marturisit ca nimic nu s-a intamplat in relatia lor, iar dragostea dintre ei a ramas neatinsa.

"Imi spunea ca vrea sa isi petreaca restul vietii alaturi de mine, iar in ultimele lui zile de viata nu vrea decat sa imi vada fata, sa imi sarute buzele si sa doarma alaturi de mine. Mi-a spus ca daca vreau sa raman alaturi de el, lucrul pe care si-l doreste cel mai mult este sa ne casatorim", a marturisit Hollie.

Tanara a spus "Da", si desi Adam a fost condamnat la o viata in scaun cu rotile, cei doi si-au planuit o nunta perfecta. Desi nu a uitat nici macar atunci de boala de care sufera Adam, Hollie a spus ca isi aminteste de acea zi ca fiind perfecta.

Dansul mirilor a fost facut pe piesa celor de la Beatles, "In My Life", iar Hollie a stat in bratele lui, in timp ce Adam se rotea cu scaunul lui. Dupa ceremonie, verisorul lui Adam le-a facut o surpriza celor doi si le-a daruit un carton pe care statea scris de mana "Just Married", "Proaspat casatoriti", semn pe care l-au agatat de scaunul barbatului.

In luna octombrie a anului 2013, Adam a murit, dar Hollie nu a ramas cu niciun regret si isi aduce aminte de el drept un om puternic si cu sentimente extrem de puternice.

Sursa

A salvat viata a peste doua milioane de bebelusi. La cei 77 de ani ai sai este numit erou in toate colturile lumii

James Harrison, in varsta de 77 de ani, din Australia, cunoscut drept "barbatul cu mana de aur", este un erou pe drept cuvant. Timp de 57 de ani a salvat viata a peste doua milioane de bebelusi.

La varsta de 14 ani, Harrison a suferit a interventie chirurgicala, iar atunci a avut nevoie de peste 10 litri de sange. Si-a dat seama ca sangele primit a fost cel care i-a salvat viata, asa ca si-a propus ca atunci cand va implini varsta de 18 sa doneze si el la randului lui sange pentru cei care au nevoie.

Harrison a inceput sa doneze sange din anul 1954 si dupa cateva intalniri cu medicii a descoperit sa sangele lui contine un anticorp destul de neobisnuit care poate vindeca boala Rhesus, sau boala hemolitica a noului-nascut. Aceasta apare in cazul unei incompatibilitati imunologice intre mamica si sarcina ei, incompatibilitate derivata fie din neconcordanta grupelor de sange ABO, fie a Rh-ului. Boala este diagnostica la nasterea bebelusului, intrucat se iveste in cazurile in care femeile insarcinate nu fac analize de sange pentru determinarea grupei sanguine si a Rh-ului aferent. 

Faptul ca s-a descoperit acest lucru i-a determinat pe cei care se ocupau de Harrison sa ii faca o asigurare de viata in valoare de un milion de dolari. James era omul care putea sa salveze viata a milioane de bebelusi, asa ca sangele lui a ajuns la peste un milion de gravide.

(P) Orice solutie de creditare BCR alegi, premii culegi! Alege-o pe cea care ti se potriveste!

In anul 2011, Harrison a donat o data de la trei saptamani si niciodata nu a lipsit. Chiar daca se afla in vacanta, se asigura ca se poate opri la un punct de donare pentru ca lucrurile sa decurga normal.

"Este nevoie de sange din ce in ce mai mult. O ora din viata voastra inseamna o viata pentru altcineva", a marturisit barbatul.

SURSA

Când ești mic este ușor. Când ești mare, greu. Sau?!?

Mereu ne lovim de situații deosebite când vine vorba de a-i ajuta pe cei mici să crească. Dar uneori trebuie să ne gândim și la faptul că poate chiar noi avem nevoie de ajutor pentru a dărui apoi ceva eficient. Și, pentru că nu suntem a toate știutori, câțiva oameni inimoși s-au gândit să-i ajute pe părinți și copii să se înțeleagă, unii pe alții și pe cei din jur. Ediția întâi a festivalului Naţional de Parenting, ce va avea loc în perioada 26-28 septembrie, la Sala Palatului din Bucureşti, îi va ajuta pe toți doritorii să descopere lucruri inedite.

Cu această ocazie vor participa cel puțin 47 de vorbitori atât români cât și străini ce ne vor invita la 10 ateliere adresate părinților dar și copiilor!

Poate că ți-am captat atenția și chiar te-ar interesa participarea la un astfel de eveniment. Ei, am o veste bună pentru tine, poți avea și tu șansa de a participa la workshopurile din cadrul festivalului.
Pentru mai multe informații despre ce se va întâmpla în zilele festivalului, vezi următoarele link-uri: site şi pagina de Facebook.

MERGI PE http://festivalparenting.ro

Sfântul Padre Pio din Pietrelcina (1887 - 1968)

Astăzi, 23 septembrie, întreaga Biserică Catolică îl sărbătorește pe Sfântul Padre Pio din Pietrelcina (1887 - 1968). Moştenitor spiritual al Sfântului Francisc de Assisi, Padre Pio din Pietrelcina a fost primul preot care a purtat întipărite în trup semnele răstignirii. Deja cunoscut lumii ca „Fratele stigmatizat”, Padre Pio, căruia Domnul îi dăduse carisme deosebite, s-a străduit cu toate puterile pentru mântuirea sufletelor. Numeroasele mărturii directe ale „sfinţeniei” Fratelui, ajung până în zilele noastre, însoţite de sentimente de recunoştinţă. Mijlocirea lui providenţială la Dumnezeu a fost pentru mulţi oameni cauză de vindecare a trupului şi de renaştere în Spirit.

Padre Pio din Pietrelcina, numit Francisc Forgione înainte de intrarea în mănăstire, s-a născut în Pietrelcina, la 25 mai 1887. A venit pe lume în casa unor oameni săraci în care tatăl, Grazio Forgione, şi mama, Maria Giuseppa di Nunzio, primiseră deja alţi copii. Încă de la o vârstă fragedă Francisc experimenta în sine dorinţa de a se consacra total lui Dumnezeu şi această dorinţă îl deosebea de ceilalţi copii de vârsta lui. Această „diferenţă” a fost observată de părinţii săi şi de prietenii săi. Povestea mama, Peppa, - „nu făcea nici o greşeală, nu era capricios, asculta mereu de mine şi de tatăl lui, în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară se ducea la biserică să îi viziteze pe Isus şi pe Sfânta Fecioară. În timpul zilei nu ieşea niciodată cu tovarăşii. Uneori îi spuneam: Franci, ieşi puţin să te joci. El refuza spunând: nu vreau să merg pentru că ei înjură”.

Din jurnalul părintelui Augustin da San Marco in Lamis, care a fost unul dintre directorii spirituali ai Părintelui Pio, aflăm că Padre Pio, încă din 1892, când avea doar cinci ani, trăia deja propriile lui experienţe carismatice. Extaze şi apariţii erau atât de frecvente încât copilul le considera absolut normale.

Cu trecerea timpului s-a putut realiza ceea ce Francisc visa cel mai mult: să îşi consacre viaţa Domnului. La 6 ianuarie 1903, la şaisprezece ani, a devenit cleric în Ordinul Capucinilor şi a fost sfinţit preot în Domul din Bnevento, la 10 august 1910. Aşa a început viaţa lui preoţească pe care, din cauza stării precare a sănătăţii, o va desfăşura mai întâi în diferite convente din Benevento, unde fratele Pio a fost trimis de superiorii săi pentru a-i favoriza vindecarea. Apoi, începând din 4 septembrie 1916, în conventul San Giovanni Rotondo, pe Gargano, unde, cu excepţia unor puţine şi scurte întreruperi, a rămas până la 23 septembrie 1968, ziua naşterii lui pentru cer.

În această perioadă lungă, când evenimente de o deosebită importanţă nu modificau liniştea conventului, Padre Pio îşi începea ziua trezindu-se foarte devreme, cu mult înaintea zorilor, începând cu rugăciunea de pregătire pentru Sfânta Liturghie. Apoi cobora în biserică pentru celebrarea Euharistiei căreia îi urmau îndelungata mulţumire şi rugăciunea pe genuflexor în faţa lui Isus din Sfântul Sacrament. În sfârşit, numeroasele ore de spovezi.

Unul dintre evenimentele care au marcat profund viaţa Părintelui a fost cel din dimineaţa de 20 septembrie 1918 când, rugându-se în faţa Crucifixului din corul vechii bisericuţe, a primit darul stigmatelor, vizibile, care au rămas deschise, proaspete şi sângerânde, timp de jumatate de secol. Acest fenomen extraordinar a catalizat asupra Părintelui Pio atenţia medicilor, a cercetătorilor, a ziariştilor, dar mai ales a oamenilor obişnuiţi care, în decursul a câteva decenii au trecut prin San Giovanni Rotondo pentru a-l întâlni pe „sfântul” frate.

Într-o scrisoare adresată Părintelui Benedict, datată la 22 octombrie 1918, însuşi Padre Pio povesteşte despre „răstignirea” lui: „... ce să vă spun despre ceea ce mă întrebaţi cum s-a întâmplat răstignirea mea? Dumnezeul meu, ce confuzie şi ce umilire simt trebuind să manifest ceea ce Tu ai făcut în această meschină creatură a ta! Era în dimineaţa zilei de 20 a lunii trecute (septembrie) în cor, după celebrarea Sfintei Liturghii, când am fost surprins de odihnă, asemenea unui dulce somn. Toate simţurile interne şi externe, precum şi facultăţile sufletului se aflau într-o linişte de nedescris. În aceasta stare s-a făcut o linişte totală în jurul meu şi în mine; a intrat imediat o mare pace şi abandon totalei lipsiri de toate. Şi în timp ce toate acestea se făceau am văzut în faţa mea un personaj misterios, asemănător cu cel pe care l-am văzut în seara de 5 august, care se deosebea de acela doar prin faptul că acesta avea mâinile şi picioarele şi coasta din care ieşea sânge. Vederea lui m-a înspăimântat; ce simţeam în acel moment în mine nu aş putea să vă spun. Simţeam că mor şi aş fi murit dacă Domnul nu ar fi intervenit să îmi susţină inima, care simţeam că îmi iese din piept. Vederea personajului a dispărut şi eu am constatat că mâinile, picioarele şi coasta erau găurite şi că ieşea sânge din ele. Imaginaţi-vă sfâşierea pe care am experimentat-o atunci şi pe care continui să o experimentez aproape în fiecare zi. Rana din inimă lasă asiduu să iasă sânge, mai ales de joi seara până sâmbătă. Părinte al meu, mor de durere datorită sfâşierii şi a confuziei pe care o provoacă în adâncul sufletului meu. Mă tem că voi muri de atâta pierdere de sânge dacă Domnul nu ascultă gemetele sărmanei mele inimi şi nu îmi retrage această operaţie...”.

Timp de mulţi ani, deci, din toate părţile lumii credincioşii s-au dus la acest preot stigmatizat, pentru a obţine puternica lui mijlocire la Dumnezeu. Cincizeci de ani trăiţi în rugăciune, în umilinţă, în suferinţă şi în jertfă în care, pentru a pune în practică iubirea sa, Padre Pio a realizat două iniţiative în două direcţii: una verticală, spre Dumnezeu, prin înfiinţarea „Grupurilor de rugăciune”, cealaltă orizontală, spre fraţi, prin construirea unui spital modern: „Casa de Uşurare a Suferinţei”.

În septembrie 1968 mii de devoţi şi fii spirituali ai Părintelui s-au adunat în San Giovanni Rotodno pentru a comemora împreună a 50-a aniversare a stigmatelor şi a celebra a patra întâlnire internaţională a Grupurilor de Rugăciune. Nimeni nu şi-ar fi imaginat însă că la orele 2.30 din 23 septembrie 1968 se va termina viaţa pământească a Părintelui Pio din Pietrelcina.

Cei care doresc să afle mai mult despre minuni, vindecări și în general despre Padre Pio, pot accesa  site-ul următor: www.padrepio.catholicwebservices.com

 RUGĂCIUNE CĂTRE PREASFÂNTA INIMĂ A LUI ISUS (indicată de Padre Pio)

1. O Isuse al meu, care ai spus: "Adevăr vă spun, cereţi şi veţi primi, căutaţi şi veţi găsi, bateţi şi vi se va deschide!", iată că eu bat, eu caut, eu cer harul.....
* Se recită: un Tatăl Nostru, Bucură-te Marie şi Slavă Tatălui
* La sfârşit:Preasfântă Inimă a lui Isus, mă încred şi sper în Tine.

 2. O Isuse al meu, care ai spus: "Adevăr vă spun, orice lucru veţi cere Tatălui în numele meu, El îl va da!", iată că Tatălui tău, în numele tău, eu cer harul . . . . .
* Se recită: un Tatăl Nostru, Bucură-te Marie şi Slavă Tatălui
* La sfârşit:Preasfântă Inimă a lui Isus, mă încred şi sper în Tine.

 3. O Isuse al meu, care ai spus: "Adevăr vă spun, cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece niciodată!", iată că încredinţat de infailibilitatea cuvintelor tale, eu cer harul...
* Se recită: un Tatăl Nostru, Bucură-te Marie şi Slavă Tatălui
* La sfârşit:Preasfântă Inimă a lui Isus, mă încred şi sper în Tine.

O Preasfântă Inimă a lui Isus, căreia îi este imposibil să nu aibă milă de cei nefericiţi, ai milă de noi, sărmani păcătoşi, şi dă-ne harurile pe care ţi le cerem prin mijlocirea Inimii Neprihănite a Mariei, blânda Mamă a Ta şi a noastră.
* Sfinte Iosife, tată purtător de grijă a Preasfintei Inimi a lui Isus, roagă-te pentru noi.

 Se recită Bucură-te Regină.

Sursa:padrepio.catholicwebservices.com

si aici