marți, 7 octombrie 2014

Cuvântul Papei Francisc în deschiderea primei congregaţii generale


Sfântul Părinte s-a adresat părinților sinodali printr-un salut, luni, 6 octombrie, în cursul dimineții, la prima reuniune de lucru din cadrul celei de-a Treia Adunări Extraordinare a Sinodului Episcopilor. Vă oferim în continuare textul integral al Cuvântului Papei Francisc:

Eminențe, Preafericiți, Excelențe, frați și surori

Vă spun un cordial bun venit la această întâlnire și vă mulțumesc din inimă pentru atenta și calificata voastră prezență și asistență.

În numele vostru, aș dori să exprim mulțumirile mele vii și sincere tuturor persoanelor care au muncit cu dăruire, cu răbdare și competență, timp de luni de zile, citind, evaluând și elaborând temele, textele și lucrările acestei Adunări Generale Extraordinare.

Permiteți-mi să adresez deosebite și cordiale mulțumiri cardinalului Lorenzo Baldisseri, secretarul general al Sinodului; mons. Fabio Fabene sub-secretar și tuturor acelor referenți, redactori, consilieri, traducătorilor și întregului personal al Secretariatului Sinodului Episcopilor. Au lucrat neobosit și continuă să lucreze pentru buna reușită a prezentului Sinod: sincere mulțumiri și Domnul să vă răsplătească!

Mulțumesc de asemenea consiliului post-sinodal, referentului și Secretarului General; Conferințelor Episcopale care au lucrat foarte mult și, totodată, le mulțumesc președinților delegați …

De asemenea vă mulțumesc vouă, dragi cardinali, patriarhi, episcopi, preoți, călugări, călugărițe, laici și laice pentru prezența și participarea voastră care îmbogățește lucrările și spiritul de colegialitate și de solidaritate pentru binele Bisericii și al familiilor! De acest spirit al sinodalității am dorit să țin cont în alegerea referentului, a secretarului general și a președinților delegați. Primii doi au fost aleși direct de Consiliul post-sinodal, ales la rândul său de participanții la ultimul Sinod. În schimb, dat fiind că președinții delegați trebuie să fie aleși de Papă, am cerut tot Consiliului post-sinodal să propună nume și i-am numit pe cei care mi-au fost propuși de Consiliu.

Voi sunteți purtători ai vocii Bisericilor particulare, reunite la nivel de Biserici locale prin Conferințele Episcopale. Biserica Universală și Bisericile particulare sunt de drept divin; Bisericile locale – înțelese astfel – sunt de drept uman. Voi sunteți purtătorii acestei voci în cadrul sinodalității. Este o mare responsabilitate: a aduce realitățile și problematicele Bisericilor pentru a le ajuta să pășească pe calea Evangheliei familiei.

O condiție generală de bază este aceasta: să se vorbească în mod clar. Nimeni să nu spună: "Aceasta nu se poate spune, căci vor gândi despre mine așa, și așa…". Trebuie spus tot ceea ce se simte cu franchețe. După ultimul Consistoriu (februarie 2014), în care s-a vorbit despre familie, un cardinal mi-a scris spunându-mi: păcat că unii cardinali nu au avut curajul să spună anumite lucruri din respect față de Papa, considerând poate că Papa gândea în mod diferit. Acest lucru nu este bun, căci nu reprezintă sinodalitatea, pentru că trebuie spus tot ceea ce se simte ca fiind necesar de spus în Domnul: fără rezerve, fără timiditate. Și, în același timp, trebuie să se asculte cu umilință și să se primească cu inimă deschisă tot ceea ce spun frații. Sinodalitatea se exercită prin aceste două atitudini.

De aceea vă cer, vă rog, să aveți aceste două atitudini de frați în Domnul: vorbirea cu franchețe și ascultarea cu umilință.

Și faceți aceasta cu liniște și pace, căci sinodul se desfășoară întotdeauna "cum Petro et sub Petro" (Cu Petru și sub Petru), iar prezența Papei este garanție pentru toți și custodie a credinței.

Dragi frați, să colaborăm cu toții pentru a se afirma cu caritate dinamica sinodalității. Mulțumesc!


Sursa:ro.radiovaticana.va

luni, 6 octombrie 2014

Si-a fotografiat baietelul din prima zi de viata pana la varsta de patru ani. Cum a reactionat baietelul cand tatal lui nu a mai facut asta

Cand in viata unei familii apare un bebelus, acest lucru este un motiv de bucurie pentru toti, iar momentul este imortalizat in diferite feluri de catre cei mai apropiati prieteni ai familiei.

Bebelusii se dezvolta extrem de rapid, cresc incredibil de repede, asa ca tatal unui baietel a decis sa ii faca cate o poza micutului sau in fiecare zi. Pana la varsta de patru ani baietelul a fost fotografiat, iar la final tatal lui a pus toate imaginile intr-un filmulet.
"El inca crede ca este un lucru normal sa iti faci o poza in fiecare zi", a marturisit tatal lui.
Timpul trece repede, iar tatal a vrut ca micutul lui sa aiba parte de cele mai frumoase amintiri inca din prima zi de viata. Filmuletul a fost realizat din cele mai simpatice imagini cu Ray, iar cei care l-au urmarit au vazut de fapt patru ani din viata unui om in numai cateva minute.

Sănătatea e mai bună decât toate!

Fiecare este predispus bolii. Astăzi, deși parcă ar trebui să fim mai protejați, dimpotrivă, ne îmbolnăvim mult mai des. Se pare că trăim într-o lume în plină mișcare, ceea ce duce ca inclusiv virușii să fie călători. Așa că nu va fi tocmai minunat ca, mergând într-o călătorie să te întorci cu un „prieten”... de care apoi scapi foarte greu :)
Viața este minunată, mai toți spun, când ești sănătos și te poți bucura de un organism funcțional din toate punctele de vedere.
Am rămas plăcut surprins, și de aceea țin să precizez aici, ca mulțumire, că cei de la Himalaya s-au gândit la starea mea de bine și a familiei mele, acum la împlinirea a 20 de ani de când sunt prezenți cu produsele lor miraculoase în România.
Așadar, este simplu de înțeles, dacă vrei să îți pîstrezi tonusul, atunci îți recomand produsele  Himalaya, și mă gândesc, spre exemplu, la Septilin, despre care mai jos dau câteva date:
Preventiv si ca tratament in:

• Infectii respiratorii bacteriene
• Gripa si alte viroze respiratorii
• Infectii ORL
• Afectiuni alergice

AVANTAJE:
• Intensifica apararea imunitara
• Reduce inflamatia si alergia
• Asigura o recuperare mai rapida
• Previne recurentele
• Se poate administra atat la copii, cat si la adulti



Să te bucuri de sănătatea ta dar în același timp să previi îmbolnăvirile, mai ales acum în sezonul rece. Mai mult, dacă vei lăsa un comentariu la întrebarea mea, s-ar putea să câștigi un voucher de 50 de Euro cu care-ți poți cumpăra produse de pe http://www.hboutique.ro/.

ÎNTREBARE:
Dacă ai cumpărat produse de la Himalaya, cum ţi s-au părut acestea?
Iar dacă nu ai cumpărat, dacă ai fi bolnav, ai vrea să le încerci? De ce?


duminică, 5 octombrie 2014

Un punct de sprijin pentru a ridica pământul


Meditație pentru Duminica a XIX-a după Rusalii (a Predicii de pe câmpie) Ev Lc 6,31-36
“Fiţi desăvârşiţi” sau “fiţi milostivi” sunt expresiile prin care evangheliştii ne cheamă la convertire şi prin care, în acelaşi timp, crează o legătură şi o comuniune cu Dumnezeu greu de cuprins cu mintea omenească, deoarece continuă spunându-ne: “precum şi Tatăl vostru este desăvârşit” sau “milostiv”. Cum poate oare Sfânta Scriptură, să ne ceară să fim precum Dumnezeu? Şi cine dintre noi ar îndrăzni să tindă cu mintea măcar, fără teama de a păcătui, la perfecţiunea lui Dumnezeu?

Citind aceste cuvinte, începem să înţelegem poate mai bine ce a însemnat pentru noi sacrificiul lui Isus şi felul în care, prin jertfa de pe cruce verticalitatea dumnezeiască şi orizontalitatea umană au fost îngemănate. E ca şi cum Cristos ar fi prins cu o mână cerul, pentru a-l aduce pe pământ, iar cu cealaltă pământul, pentru a-l ridica. Arhimede spunea: “daţi-mi un punct de sprijin şi voi ridica pământul”. În plan spiritual, Crucea Mântuitorului reprezintă adevăratul scripete prin care ne putem ridica înspre cer.

Fiul lui Dumnezeu, în evanghelia de astăzi, nu ne cere doar un efort de voinţă. Ne cere să ne schimbăm cu totul modul de a vedea lucrurile: atunci când trebuie să iertăm pe cineva, să ne aducem aminte de felul în care Mântuitorul ne-a iertat şi a murit pe cruce pentru noi şi pentru păcatele noastre; atunci când cineva ne ia haina, să ne aducem aminte de felul în care a fost despuiat de hainele Lui pentru greşelile noastre; atunci când vrăjmaşii fac să răsară în inimile noastre răzbunarea sau ura, să ne aducem aminte de cuvintele de pe Cruce: “Tată, iartă-i că nu ştiu ce fac!” Fiul lui Dumnezeu ne-a arătat calea, fiindcă Dumnezeu ne-a iubit pe când îi eram dușmani. De aceea singurul mod de a ne iubi dușmanii şi de a-i ierta, este să-i cerem Lui acest dar.

Isus ne îndeamnă să ne rugăm pentru dușmani în primul rând pentru a ne elibera pe noi. Câtă vreme amintirea unei persoane ne poate strica ziua, e evident: suntem legați. Am putea spune că ni s-a făcut de doua ori rău: răul primit și cel ce se naște în inima noastră. Un lucru însă e cert: nu există o altă cale în afara rugăciunii. Rugati-vă pentru această persoană până veți simți că o faceți cu bucurie, cu seninătate. Fără a uita cine este și ce a făcut. Liberi însă și de el și de răul primit și de amintirea lui. Liberi și bucuroși ca adevărați fii ai lui Dumnezeu!

PS Claudiu
Episcopul Curiei

Ev Lc 6,31-36
Zis-a lor Isus: Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea; caci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteţi avea? Doar si păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei. Şi dacă faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii acelaşi lucru fac. Şi dacă daţi împrumut celor de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce mulţumire puteţi avea? Si păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai. Insa voi iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi nimic în schimb, şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulţumitori şi răi. Fiţi milostivi dar, precum şi Tatăl vostru este milostiv.

sâmbătă, 4 octombrie 2014

A fost trasa pe dreapta si a fost cel mai bun lucru care i se putea intampla. Ce a patit o soferita chiar in mijlocul autostrazii

Pentru o femeie din New York, sa fie trasa pe dreapta de politie a fost cel mai bun lucru care i se putea intampla si i-a salvat viata.

Ofiterul NYPD Gregory Zakoscielny a devenit un adevarat erou dupa ce a reusit sa-i salveze viata unei femei care se ineca in masina cu o bomboana de tuse. 
Politistul aflat la datorie a observat-o pe femeia in varsta de 49 de ani conducand in timp ce tusea si se tinea cu mana de gat, asa ca tras-o pe dreapta.
Zakoscielny a fost nevoit sa execute manevra Heimlich pentru a-i salva viata soferitei care se ineca din cauza unui drops, apoi a chemat ambulanta si a ramas alaturi de femeie pana la sosirea paramedicilor.
Toata intamplarea a fost surprinsa de camera de filmare de pe bordul masinii de politie si a fost publicata pe YouTube de catre departamentul de politie NYPD.

Doarme linistita, dar in secunda urmatoare pare complet transformata. Reactia acestei fetite a strans peste 16.000.000 de vizualizari

Melodia Gangnam Style a facut furori pe internet inca de la primele minute de cand a fost publicata pe internet si se pare ca nici bebelusii nu au ramas indiferenti fata de aceasta melodie.
Nici fetita din imagine nu face exceptie. Era in masina, pe bancheta din spate, impreuna cu surioara ei. In timp ce micuta dormea in scaunelul ei, la radio a inceput melodia Gangnam Style, iar lucrurile au luat o cu totul alta intorsatura.
Somnul linistit a disparut, iar micuta a inceput sa dea din maini si din picioare, lucru care nu a facut decat sa starneasca rasul parintilor si surioarei ei.




vineri, 3 octombrie 2014

Kasper: a spune din nou tinerilor adevărul căsătoriei


De Gianni Cardinale

Chestiunea accesului la euharistie a divorţaţilor recăsătoriţi este importantă, dar este o "nebunie" a reduce apropiatul Sinod despre familie la o discuţie despre această temă. Şi oricum la sfârşitul drumului sinodal şi cu privire la această temă se va ajunge la un amplu consens. Asta susţine cardinalul Walter Kasper, părinte sinodal şi raportor unic la Consistoriul despre familie din februarie, în acest interviu acordat ziarului Avvenire.

Eminenţă, discuţia despre apropiatul Sinod pare focalizată numai pe chestiunea accesului la sacramente a divorţaţilor recăsătoriţi...

Nu-mi place această focalizare. Tema Sinodului sunt provocările pastorale ale familiei. Şi aceea a divorţaţilor recăsătoriţi este una dintre acestea. Dar nu este desigur unica şi trebuie încadrată într-un cadru mai amplu. Ce anume este familia, aceasta este principala problemă. De fapt, astăzi există multe concepţii de familie care nu corespund viziunii creştine. Apoi există provocările legate de imigraţie, de persecuţii, de mizerie şi de sărăcie.

Nu vă simţiţi un pic responsabil de această focalizare pentru că aţi aruncat piatra în baltă cu intervenţia dumneavoastră la Consistoriu?

Discursul meu era structurat în cinci capitole şi numai ultimul era dedicat temei. Şi făceam asta punând întrebări, nu afirmând teze. Eu îl întrebasem pe Papa dacă puteam să pun acele întrebări şi el m-a încurajat să fac asta, altminteri nu le-aş fi pronunţat. Această problemă este foarte simţită mai ales în lumea occidentală, dar în mod clar nu era singura semnalată în discursul meu.

Şi totuşi a monopolizat atenţia mediatică şi chiar dezbaterea eclezială...

Este adevărat, şi mi-a părut rău.

Alte teme care au avut amplu ecou mediatic cu privire la Sinod sunt cele referitoare la procesele de nulitatea matrimonială şi chestiunea unirilor homosexuale. Ce părere aveţi în această privinţă?

Este desigur important a face, acolo unde este posibilă, mai vioaie cauzele matrimoniale. Dar nu se poate pretinde să se rezolve totul în acel mod. Nu are sens a declara că nu a existat niciodată, de exemplu, o căsătorie care a durat zece ani şi în care s-au născut copii. Apoi unirile homosexuale nu sunt echivalabile cu căsătoria. Dacă sunt trăit în mod stabil şi responsabil trebuie respectate, dar sunt o altă realitate faţă de familie.

Unele comunităţi protestante, chiar şi în Italia, au ajuns să dea o binecuvântare eclezială acestor relaţii. Consideraţi că este pentru Biserica catolică o perspectivă care poate fi parcursă?
Nu cred. Trebuie respectate dacă sunt trăite în mod responsabil după conştiinţa lor. Dar nu sunt o familie după planul lui Dumnezeu.

Să ne întoarcem la chestiunea împărtăşaniei date divorţaţilor recăsătoriţi. Dar dacă la sfârşitul parcursului sinodal ar fi o deschidere cu privire la accesul la Euharistie, n-ar fi o ruptură cu magisteriul exprimat de Familiaris consortio?

Magisteriul obligatoriu este cel care se referă la sacramentalitatea căsătoriei dintre creştini şi la indisolubilitatea sa. În schimb, în acest caz ar fi vorba despre o dezvoltare a disciplinei. Principiile nu pot să fie schimbate, dar aplicarea lor în situaţii concrete şi contingente, disciplina, poate fi schimbată. Această distincţie este foarte importantă. Nu există o dogmă cu privire la acest punct. Există o disciplină importantă, dar care în sine nu se poate considera imutabilă.

Dar nu există riscul ca deschizând o breşă în această disciplină să poată fi un efect domino cu rupturi ulterioare?

Mulţi au această teamă. Dar concep credinţa în mod ideologic, ca un castel de cărţi, astfel, dacă este schimbată una, totul se prăbuşeşte. Însă Biserica nu este o realitate statică şi există o dezvoltare în înţelegerea credinţei.

Pe de altă parte în terenul catolic există şi unii care consideră că legătura matrimonială poate să înceteze nu numai prin moartea fizică a soţului ci şi prin "moartea morală" a căsătoriei însăşi...

În discursul meu la Consistoriu n-am atins acest punct. Personal nu sunt de această opinie. Căsătoria sacramentală este indisolubilă, chiar cu excepţiile care derivă din Noul Testament. Mă gândesc la privilegiul paulin şi la cel petrin.

Şi disciplina ortodoxă, care admite posibilitatea unei a doua sau a treia căsătorii deşi nu sacramentale, este într-un fel "importabilă" în Biserica catolică?


Se poate studia această disciplină şi se poate învăţa ceva de la ea. Dar nu cred că poate să fie transferată ca atare în Biserica catolică, şi pentru că în ea există elemente care derivă din dreptul imperial bizantin şi nu din Scripturi.

Care sunt temele care dumneavoastră speraţi să fie aprofundate în Sinod?

Îndeosebi ar trebui să vorbim cum să-i ajutăm pe tineri să realizeze căsătoria trăită ca plan al lui Dumnezeu. Cum să ajutăm familiile să fie realmente biserici familiale. Cum să promovăm frumuseţea şi sfinţenia familiei.

Eminenţă, o ultimă întrebare. Cu privire la Sinod şi chiar la alte chestiuni, capătă cu adevărat importanţă o opoziţie ecleziastică cu programul de a opune rezistenţă spiritului reformator al pontificatului?

Se aude vorbind despre asta. Eu nu spun asta pentru că nu suntem un sistem totalitar. Există libertate şi papa Francisc vrea o dezbatere deschisă. Fiecare are dreptul să exprime opinia sa fără ca să fie considerat un complotist. Am avut o situaţie asemănătoare înainte şi în timpul Conciliului al II-lea din Vatican când erau episcopi şi cardinali care aveau o linie diferită de cea a lui Ioan al XXIII-lea şi Paul al VI-lea. Dar la sfârşit s-a ajuns mereu la un larg consens. Sunt convins că şi de data aceasta va fi aşa.

(După Avvenire, 2 octombrie 2014)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu 

Sursa:www.ercis.ro