Un nou-născut abandonat într-o biserică va purta numele Papei Francisc

Un bebeluş a fost abandonat pe treptele Bisericii Maria Santissima dell`Arco Frignano din provincia Caserta, înfășurat într-o pătură, alături de el având o sticlă de lapte cald și câteva borcane mici cu hrană pentru copii. Copilaşul de patru luni, redenumit Francisc, este sănătos şi a fost găsit pe data de 9 noiembrie. Preotul care l-a găsit i-a dat numele de Francisc, în onoarea Papei, şi a făcut apel către părinți: "Sper ca părinții să-și reconsidere alegerea, noi suntem gata să-i ajutăm."

Dacă nu, cel puțin i-au lăsat șansa de a trăi.

Traducere: ACC

Sursa:lesalonbeige.blogs.com

Aș vrea să-l întâlnesc pe Jim Carrey

Cred că fiecare dintre noi are (măcar) un actor sau o actriță preferată și, poate cea mai mare bucurie, ar fi de a o întâlni pe această persoană și astfel să primești un autograf, o fotografie împreună și poate chiar și o cină împreună pentru a afla mai multe omul din spatele actorului. Da, scena este doar o parte din lumea lui, fiindcă el are și o viață normală, la fel ca a oricărui muritor. Dar darul cu care a fost dăruit, l-a făcut să iasă din șabloanele obișnuite și să cucerească lumea, să-i „înrobească” și să le devină conducător.

Dacă aș a avea o astfel de șansă, aș dori să-l întâlnesc pe geniul filmelor de comedie, Jim Carrey, care

joacă impecabil orice rol primit și, mai mult, cu o originalitate greu de concurat. Până și site-ul personal te duce în lumea lui și îți arată cât poate fi de creativ.

Mai trebuie să știți că în perioada 14-16 noiembrie, la București, are loc ICE COMIC CON, unul dintre cele mai interesante evenimente dedicate pasionaților de benzi desenate, filme, seriale și jocuri. La acest eveniment participă nume mari ca Miltos Yerolemou, IAN McELHINNEY şi James Cosmo, toţi trei actori în Game of Thrones. Vin la Bucureşti ca să facă poze şi să ofere autografe fanilor serialului! Mai multe info, aici.

Haideți și pe

http://comic-con.ro/ice/

Padre Pio și sufletele din Purgator

Luna noiembrie, luna sufletelor din Purgator.

Într-o seară Padre Pio se odihnea într-o cameră, la parterul mănăstirii, cu vedere spre pădure.Era singur şi de puţin timp se aşezase pe pat, când, dintr-o dată îi apare un om îmbrăcat într-o capă neagră.Padre Pio, surprins, ridicându-se, l-a întrebat cine e şi ce vrea.Necunoscutul îi spuse că este un suflet din Purgator.”Sunt Pietro de Mauro.Am murit într-un incendiu, la 18 septembrie 1908, în această mănăstire, după exproprierea bunurilor mănăstireşti, la un ospiciu pentru bătrâni.Am murit în flăcări, în salteaua mea, fiind surprins în somn, chiar în această cameră.Vin din Purgator:Domnul a acceptat ca să vin să vă rog ca Liturghia de mâine să o faceţi pentru mine.Mulţumită acestei Liturghii voi putea intra în Paradis”.Padre Pio l-a asigurat că va face pentru el Sfânta Liturghie… şi îi spuse:”Am vrut să-l însoţesc până la poarta mănăstirii.Mi-am dat seama că vorbisem cu un mort numai atunci când ieşiţi în curtea mănăstirii, omul care îmi era alături, dispăru dintr-o dată”.Am reintrat în mănăstire puţin speriat.Părintelui Paolino de Casacalendo, Superiorul mănăstirii, căruia nu-i era străină agitaţia mea, i-am cerut permisiunea să celebrez Sfânta Liturghie în folosul acelui suflet, apoi, desigur, i-am explicat despre ce e vorba”.Câteva zile după aceea, Părintele Paolino, curios, a vrut să verifice.Ducându-se la registrul de stare civilă al orăşelului San Giovanni Rotondo, a cerut şi a obţinut permisiunea de a consulta registrul celor decedaţi în anul 1908.Povestirea lui Padre Pio se adeverii.În registrul celor decedaţi în luna septembrie, părintele Paolino a găsit numele, prenumele şi cauza morţii:”În ziua de 18 septembrie 1908, în incendiul de la azil a pierit Pietro de Mauro zis Nicola”.

Acest episod este povestit de Padre Pio părintelui Anastasio. “Într-o seară, în timp ce eram în biserică şi mă rugam, am simţit foşnetul unei haine şi văd un tânăr frate în altar care schimba lumânările şi care aranja florile în altar”.Convins că în altar este fratele Leone şi apoi că era ora cinei, îi spun:”Frate Leone, du-te la cină, nu e momentul să pregăteşti altarul”.Dar o voce, care nu era aceea a fratelui Leone, îmi răspunse:”Nu sunt fratele Leone”, „dar atunci cine eşti”, întreb eu.”Sunt un confrate care făcea noviciatul.Mi s-a poruncit să menţin curat şi ordonat altarul pe durata anului de probă.Din păcate, de mai multe ori l-am nesecotit pe Iisus din Sfântul Sacrament, trecând prin faţa altarului fără a-L saluta pe Cel Preasfânt din tabernacol.Din cauza acestei lipse de respect, sunt încă în Purgatoriu.Domnul, în marea sa bunătate, m-a trimis la dvs. pentru ca să stabiliţi până când voi mai sta în flăcările Purgatoriului.Mă încredinţez…”-“Eu crezând că sunt generos cu acel suflet suferind, am spus : »vei sta până mâine la Liturghia tuturor călugărilor din mănăstire ».Acel suflet strigă : »Ce crud sunteţi!Apoi scoase un ţipăt şi dispăru ».Acel strigăt de durere îmi produse o părere de rău pe care am simţit-o şi o voi simţii toată viaţa.Eu care prin voinţa divină aş fi putut să trimit acel suflet în Paradis, l-am condamnat să mai rămână încă o noapte în flăcările Purgatoriului”.

Sursa: www.padrepio.catholicwebservices.com

Sursa

Mic îndreptar de credință

O incursiune sintetică şi accesibilă în istoria, doctrina şi trăirea credinţei creştine

De Michel Kubler

Pentru a redescoperi, în viaţa tumultuoasă de astăzi, sensul existenţei şi pentru a ne reconfigura relaţiile cu ceilalţi şi cu lumea, ne întrebăm, mulţi dintre noi, ce mai înseamnă a crede, ce foloase ar putea să aducă practicarea credinţei şi, mai presus de toate, cum să ne „întoarcem la inimă”.

Părintele Michel Kubler, teolog şi jurnalist, propune aici o remarcabilă incursiune pe calea credinţei, prezentând într-un limbaj clar şi accesibil, pas cu pas, cele mai importante repere ale istoriei creştinismului, modul în care s-a elaborat doctrina creştină, articulările ei, originea şi semnificaţia sacramentelor, marile cuvinte creştine şi biblice care călăuzesc acţiunea şi implicarea creştinului, etapele unei vieţi spirituale...

„Esenţialul vieţii spirituale? Să descopăr că sunt iubit de Dumnezeu, izbăvit de către El de tot ce mă abate de la viaţa lui şi călăuzit de El pe calea ce duce la El. Să descopăr această iubire într-o bună zi, şi apoi fără încetare. Tocmai în această iubire, în această izbăvire şi în această tovărăşie pot să-mi aflu puterea de a mă converti, adică de a-mi orienta întreaga existenţă – tot ce sunt şi tot ce am, tot ce pot şi tot ce ştiu – spre El şi spre ceea ce descopăr treptat ca fiind voinţa sa în ce mă priveşte. O voinţă a cărei împlinire va fi de acum toată căutarea mea şi care va constitui toată bucuria mea.“ (Michel KUBLER)

P. MICHEL KUBLER (n. 21 ianuarie 1955, Villé, Bas-Rhin, Franţa) este preot asumpţionist (din 1989), doctor în teologie al Universităţii Catolice din Lyon, fost redactor-şef pe probleme religioase al cotidianului La Croix şi colaborator la Bayard Presse. Din 2010 până în 2014, este delegat al Superiorului provincial din Franţa pentru misiunea în Orient a congregaţiei asumpţioniste. Stabilit la Bucureşti în septembrie 2010, contribuie la reînfiinţarea comunităţii asumpţioniste, în 2011 devine rector al parohiei catolice francofone „Sacré-Coeur”, iar din 2012 ţine cursuri la Facultatea de Teologie Romano-Catolică. În prezent conduce, tot la Bucureşti, Centrul de Studii Bizantine şi Întâlniri Ecumenice „Sfinţii Petru şi Andrei”. Din 2014 a fost numit asistent al Superiorului provinciei asumpţioniste din Europa, nou înfiinţată. Printre lucrările sale, individuale sau în colaborare, se numără: Dieu, Yahweh, Allâh (împreună cu Katia Mrowiec şi Antoine Sfeir, Bayard Jeunesse, 2004), La grâce de vivre (interviuri cu Mons. Joseph Doré, Bayard, 2005), Benoît XVI, pape de Contre-Réforme? (Bayard, 2005). A participat multă vreme la emisiunea C dans l`air, la postul TV France 5.

Sursa

Recunoașterea virtuților eroice ale Marthei Robin

Papa Francisc a semnat decretul de recunoaștere a virtuților eroice ale Marthei Robin, mistică franceză și purtătoare a stigmatelor. Rămâne să se mai recunoască un miracol ca urmare a mijlocirii ei pentru a fi beatificată.

Marthe Robin s-a născut pe 13 martie 1902 la Châteauneuf-de-Galaure (Drôme). Este al șaselea și ultimul copil al lui Joseph Robin și Amélie-Célestine Chosson. În 1903 Marthe s-a îmbolnăvit de febră tifoidă. Va scăpat cu puțin de moarte și, după două luni de boală, a început să își revină, dar rămâne totuși fragilă întreaga copilărie.

Pe 1 decembrie 1918,  Marthe Robin a căzut din nou bolnavă, intrând într-o comă de patru zile. Medicii care au examinat-o s-au gândit că este vorba despre o tumoare cerebrală.  A ieșit din aceasta fază acută și și-a revenit de-a lungul a câteva săptămâni, dar boala a progresat și Marthe a rămas parțial paralizată.

Experiența bolii începută în 1918 merge în paralel cu apropierea de Dumnezeu. Marthe trece cu răbdare prin încercările vieții încercând să se facă utilă, făcând activități ce țin de croitorie pentru a-și ajuta familia. În 1925 Marthe a scris un act de abandon și de iubire către voința lui Dumnezeu, prin care își exprimă dorința să aparțină în întregime lui Iisus și începe să îndrăgească tot mai mult Euharistia.

La 25 martie 1922, după mărturia sorei sale Alice, Marthe are o viziune a Fecioarei Maria. Conform mărturiei culeasă în momentul anchetei diocezei din 1986, această viziune este urmată de alte apariții particulare. Cristos îi apare Marthei Robin în noaptea de 4 decembrie 1928. Ea mărturisește această apariție părintelui Faure, preotul parohiei ei și decide să se dăruiască în totalitate lui Dumnezeu și de a-I oferi suferința sa, unită cu a Lui într-o rugăciune a iubirii. Spiritualitatea Marthei se dezvoltă și se centrează tot mai mult în jurul patimilor lui Hristos și a Euharistiei.

Începând cu 1930 ea încetează să se mai hrănească, cu excepția ostiei consacrate, mod de a se hrăni ce durează până la moartea sa, 51 de ani mai târziu. La începutul lunii octombrie 1930, conform mărturiei părintelui Malmann, ea primește stigmatele, iar din octombrie-noiembrie 1931, conform propriei sale mărturii, ea începe să sufere patimile lui Cristos în fiecare vineri, fenomen pe care îl va trăi în continuare, în fiecare săptămână până la moartea sa în 1981 și ai cărui martori sunt toți apropiații și mulți preoți.

Datorită bolii Marthe e obligată să rămână închisă în camera ei, dar cu toate acestea nu va rămâne departe de lume. Din 1928 Marthe are un părinte spiritual, abatele Faure, preotul parohiei sale. Astfel în octombrie 1934, la inițiativa sa, o școală de fete este creată la Châteauneuf-de-Galaure, care se va dezvolta rapid. În 1936 îl întâlnește pe George Finet, un preot din Lyon, care devine și va rămâne până la moarte părintele ei spiritual. Acesta o ajută să fondeze primele Cămine ale Carității la Châteauneuf-de-Galaure. Laicii participă la viața spirituală din căminul Marthei sub supravegherea unui preot. Aici la Châteauneuf-de-Galaure se organizează reculegeri de câte cinci zile pentru toți cei care doresc, mai mult de 2000 de persoane participând la astfel de zile de reculegere și comuniune spirituală. Cei care participau la aceste retrageri spirituale puteau să ajungă să o vadă pe Marthe. În cincizeci de ani, Marthe a întâlnit astfel, în mod individual, mai bine de 100 000 de persoane, printre care și sute de preoți si episcopi.

După un articol lesalonbeige.blogs.com, ACC

Sursa

Arhiepiscopul Pierre d`Ornellas a lansat un blog dedicat chestiunilor ce privesc sfârșitul vieții

Arhiepiscopul de Rennes, Pierre d`Ornellas, împreună cu mai muți specialiști, a lansat acum câteva zile un blog dedicat chestiunilor ce privesc sfârșitul vieții. Arhiepiscopul se află la conducerea unui grup de lucru recent creat de Conferința Episcopilor din Franța în acest sens. Grupul se compune din episcopi, preoți, filosofi și cadre medicale, care  au misiunea de a "oferi hrană pentru gândire cu privire la demnitatea persoanei umane." În cel mai scurt timp, se va publica un document oficial  ce-și propune să "promoveze îngrijirea paliativă, acordând cum se cuvine importanță atât sufletului cât și actului medical", reafirmând că "eutanasia nu este un gest de îngrijire paliativă, ci  un eșec al asistenței medicale."

Totodată, grupul condus de Arhiepiscopul de Rennes va răspunde și misiunii înredințate în luna iunie de către primul-ministru Manuel Valls  deputaților Jean Leonetti (UMP) și Alain Claeys (PS), prin care le-a cerut "să asigure dezvoltarea medicinii paliative" și să "definească condițiile [...] în care pentru a limita suferințele s-ar poate ajunge la scurtarea vieții din respect pentru autonomia individului".

Construit pentru a apăra demnitatea persoanei umane, noul blog dedicat sfârșitului vieții este menit să fie un spațiu pentru dialog, care să permită o adevărată dezbatere pe această temă. Dând glas celor care sunt cei mai îngrijorați - dar care "nu sunt ascultați niciodată" – se vor publica mărturii ale pacienților, precum și păreri ale medicilor, juriștilor, filozofilor și teologilor astfel încât calcule politice să nu deturneze dezbaterea privind sfârșitul vieții și sacralitatea ei.

ACC

Sursa

"Diavolul nu-i suportă pe soții care se iubesc"

Sunt cuvintele unui exorcist, părintele Sante Babolin, care întrebându-l într-o zi pe diavolul ce o chinuia pe soția unuia dintre prietenii lui de ce face aceasta, demonul i-a răspuns: "Nu-mi place că se iubesc."

De ce această ură? Exorcistul italian, care a primit această sarcină în Dieceza de Padova în 2007, după ce treizeci de ani a predat la Universitatea Gregoriană, a explicat pentru săptămânalul Desde La Fe: "Satan urăște căsătoria pentru că este sacramentul cel mai aproape de Euharistie. Mă explic. În Taina Euharistiei, îi oferim Domnului pâinea și vinul, care, prin acțiunea Spiritului Sfânt, devin Trupul și Sângele lui Isus. În Sacramentul Căsătoriei are loc ceva similar: prin harul Spiritului Sfânt, iubirea umană devine iubire divină, astfel încât în mod real soții sfințiți prin Sacramentul Căsătoriei, săvârșesc ceea ce spune Scriptura: Dumnezeu este iubire, și cine rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne în ei." [...]
    
Preotul evocând experiența sa de exorcist, a indicat un mod puternic de a-l alunga pe diavol: invocarea Fecioarei de la Guadalupe.

"Atât în luptele directe din timpul exorcismelor, cât și în confesional unde demonul este aruncat afară - afirmă Pr. Sante Babolin - Fecioara Maria demonstrează puterea și iubirea ei de mamă care nu dorește să-și vadă copiii chinuiți". Invocându-o pe Fecioara de la Guadalupe, preotul a primit un ajutor impresionant.

Confruntându-se odată cu un tânăr posedat din Padova, exorcistul a realizat brusc că trebuie să o invoce pe Sfânta Fecioară. [...] După părerea lui, această rugăciune este foarte puternică împotriva diavolului din două motive: "În primul rând, pentru că exprimă sensibilitate mamei care construiește împărăția sa prin iubire și nu prin teroare" și apoi "deoarece imaginea ei de Mamă preamărește familia, unită prin spiritul ei matern, care oferă dragoste părinților și copiilor; același spirit matern face astfel încât toate popoarele să se unească într-o fraternitate umană. Toate acestea îl frustrează pe diavol.

Traducere: ACC

Sursa:lesalonbeige.blogs.com