Pentru că a refuzat să ardă o Biblie, un copil a fost băgat cu capul în foc

Teroriștii islamici au batjocorit un copil de numai trei ani, pe nume Hassan, numindu-l “necredincios încăpăţânat”.

Lovit cu patul unei puști Kalashnikov, călcat cu picioarele pe cap și apoi împins cu fața în foc sunt doar câteva dintre chinurile suferite de un copil în vârsta de numai trei ani pentru că a refuzat să ardă o Biblie la presiunile grupurilor de terorişti Boko Haram.

Faptele acestea au avut loc la sfârşitul lunii noiembrie, atunci când islamștii au atacat un sat de creștini din Attagara. Una din victimele acestui incident a fost un copil de trei ani pe nume Hassan și asta pentru că  în cadrul atacului intorcându-se acasă și cerându-i-se să predea Mica Biblie care o avea în mană a refuzat.

Acuzat de infidelitate copilul a fost bruscat, iar Biblia pe care o ținea strâns în mână aruncată în foc. Încercând să o recupereze a fost lovit cu patul unei mitraliere Kalashnikov şi mai apoi aruncat la rândul lui în flăcări. Toate aceste întâmplari au fost relatate de către un martor pentru BosNewsLife.

Teroriștii, definiţi de către activiști “fără inimă”, din fericire nu au ucis copilul. Astăzi, Hassan se află într-un întreg proces de recuperare și se află în afara oricărei complicații care să-i pună viața în pericol.

Boko Haram nu este la primul atac violent de acest gen, în trecut încercând să creeze un Califat Islamic în nordul Nigeriei, omorând atât creștini cât și musulmani, lucru care a făcut să fie catalogată drept cea mai violentă  grupare teroristă.

Traducere:  Orian Remus Anghel

Sursa:www.tempi.it

Trei istorioare despre natura Crăciunului

Un om povestea odată ce i s-a întâmplat în Ajunul Crăciunului pe când era băiat. Au ascultat cu toţii povestea naşterii lui Isus, iar apoi au deschis cadourile şi s-au bucurat de ele. Tatăl le-a cerut copiilor să facă linişte şi le-a spus: „Dintre toate cadourile pe care le-aţi primit, vreau să vă alegeţi fiecare câte unul care vă place cel mai mult şi să îl puneţi în faţa voastră.” După ce copiii au făcut aşa cum li s-a spus, tatăl a continuat: „Acum vreau ca fiecare dintre voi să vă gândiţi la cineva pe care îl cunoaşteţi, care este mai puţin norocos decât voi, care nu primeşte cadouri ca voi, iar mâine le vom împacheta şi le vom trimite acestora.” Omul spunea că nu poate uita Crăciunurile din copilărie. Atunci a învăţat că în centrul Crăciunului este gestul lui Dumnezeu care a dat omenirii ce avea mai bun: pe Fiul său.

***
Cu câţiva ani în urmă, în Italia, s-a petrecut următorul fapt. Într-o dimineaţă rece şi ceţoasă, tocmai în Ajunul Crăciunului, un poştaş, cu un pachet mare în braţe, sosi la uşa unui bătrân. „Intră!”, zise un glas din interior. Poştaşul intră. Era o locuinţă veche: camera era întunecoasă şi plină de praf. „Priviţi ce pachet frumos pentru Crăciun!”, zise bucuros poştaşul. „Mulţumesc, puneţi-l acolo, jos”, zise bătrânul, trist. „Dar, domnule, ar trebui să vă bucuraţi că v-a venit un astfel de pachet”. „Nu pot”, zise bătrânul cu lacrimi în ochi. Şi povesti poştaşului ce s-a întâmplat cu fata lui care se căsătorise cu un om bogat. În fiecare an îi trimitea pentru Crăciun un pachet însă niciodată un salut personal, o vizită, o invitaţie ca să meargă de Crăciun la ei. Apoi se ridică şi zise: „Veniţi şi uitaţi-vă”. Poştaşul îl urmă până în magazia plină cu pachete de Crăciun, pe care le primise în anii precedenţi. „Dar nici măcar nu le-aţi desfăcut!” exclamă poştaşul uimit. „Nu”, zise trist bătrânul, „Nu este iubire în ele”.

***
Cu puţin timp înainte de sărbătoarea Naşterii Domnului, sfântul Francisc de Assisi l-a chemat pe un om evlavios cu numele Ioan şi i-a făcut cunoscută voinţa de a-i pregăti Crăciunul la Greccio. L-a rugat să pregătească în pădure un grajd cu iesle, lângă care să fie un măgăruş şi un bou. Voia să înfăţişeze într-o formă vie scena naşterii Domnului. În noaptea sfântă s-au strâns oamenii din toate împrejurimile cu felinare şi făclii aprinse. Întreaga pădure era scăldată în lumină şi pretutindeni se auzeau cântece de bucurie. Francisc şi fraţii săi cântau laudele Domnului în jurul ieslei. Credinciosul Ioan a avut un fel de vis, o tainică arătare, l-a văzut pe pruncul divin dormind în iesle. Sfântul Francisc s-a apropiat de el şi cu multă gingăşie l-a atins şi l-a trezit din somnul adânc, ca să privească lumea cu iubire. Din acel an, obiceiul de a reprezenta scena Naşterii Domnului într-un grajd sărac, însoţit de cele două animale, s-a răspândit în lumea întreagă.

Sursa:victorostropel.blogspot.ro

Să-i cerem Domnului harul rodniciei Bisericii

"Biserica să fie mamă, nu antreprenoare", a spus Papa Francisc la Sfânta Liturghie de vineri, 19 decembrie, din Capela reședinței sale din Vatican, ultima celebrare din acest an, 2014, de la "Sfânta Marta", în prezența credincioșilor. Pontiful a pus accentul pe "noua Creație" reprezentată de nașterea lui Isus.

Sfântul Părinte și-a dezvoltat omilia pornind de la Lecturile zilei ce istorisesc despre două nașteri petrecute în mod miraculos: cea a lui Samson și cea a lui Ioan Botezătorul. În rândul poporului lui Israel, a spus, a nu avea copii era considera aproape un blestem și a amintit că în Biblie întâlnim multe femei care nu pot avea copii, pentru care "Domnul săvârșește miracolul".

Biserica, a evidențiat Pontiful, arată acest simbol de sterilitate chiar înainte de nașterea lui Isus, folosind imaginea unei femei care nu este în măsură să aibă un fiu dată fiind decizia sa de a-și păstra fecioria. Însă, a comentat Pontiful, acesta este "semnul unei umanități incapabile să facă un pas mai departe". Așadar, Biserica vrea să ne facă să reflectăm asupra umanității sterile:

Sterilitate și noua Creație

"De la sterilitate, Domnul este în măsură să înceapă o nouă descendență, o nouă viață. Acesta este mesajul de azi. Când umanitatea este epuizată, nu poate continua și astfel sosește harul, Fiul, Mântuirea. Astfel, creația slăbită lasă loc unei noi creații…"

Deschidere față de noutatea lui Dumnezeu

"Aceasta mă face să mă gândesc la maica noastră Biserica, la toate formele de sterilitate ale maicii noastre Biserica când, din cauza greutății dată de legarea de Porunci a speranței, a acelui pelagianism pe care-l purtăm cu toții în oase, devine sterilă. O astfel de Biserică se crede capabilă să dea naștere, însă nu poate. Biserica este mamă și devine mamă doar când se deschide noutății lui Dumnezeu, forței Spiritului Sfânt. Când Biserica ajunge să-și spună sieși: Până acum am făcut eu totul, dar gata, nu pot merge mai departe, atunci intervine Spiritul Sfânt.

Privind la această istorie de sterilitate, a spus Sfântul Părinte, să-i cerem Domnului harul rodniciei Bisericii, astfel încât Biserica să fie mamă, nu antreprenoare. 

Sursa:ro.radiovaticana.va

Fantoma de la... vocea României

Cristian China-Birta (un rocker bătrân), ne invită să îl susținem pe Tiberiu Albu la Vocea României și să urmărim emisiunea ce a adunat cei mai mulți români în fața TV-ului. M-a distrat tare mult afirmația chinezului când am citit confesiunea lui că atunci  „când voi pleca din această lume o să o fac în ritmuri de rock”. Aș fi curios ce piesă ar asculta în timp ce pleacă... dar să sperăm că nu prea devreme. Însă, să ne întoarcem la notele noastre și să ne gândim de ce l-am susține pe tânărul Tiberiu:

1. Pentru că are o voce deosebită de a celorlalți concurenți.

2. Pare o noutate care readuce în actualitate muzica pierdută în timp.

3. Este talentat și promite mult... mult mai mult decât crețul părului...

4. Este o voce care va atrage mulți tineri.

5. Trăiește muzica într-un mod particular

Tu ce de îl vei vota pe Tiberiu în 19 decembrie,

după 20:30 la emisiunea Vocea României???

Papa Francisc îi scrie Cardinalului Lucian

Papa Francisc a adresat o scrisoare de felicitare Preafericitului Părinte Cardinal Lucian, cu ocazia împlinirii pe 19 decembrie a 50 de ani de la hirotonirea întru preoţie. Trasmiţându-i cele mai alese urări, Suveranul Pontif îşi manifestă gratitudinea sa pentru slujirea Cardinalului începută acum 50 de ani când Biserica Greco-Catolică era încă asuprită.

„Nu au lipsit obstacolele – afirmă Papa, aducând aminte de durerea și tristețea în care se zbătea Biserica Română Unită - care au vrut să te împiedice să înaintezi spre sfântul tău țel. În schimb, sufletul tău niciodată nu s-a clătinat, ci dimpotrivă, cu îndrăzneală, ai înaintat pe calea cea dreaptă până când, cu ajutorul lui Dumnezeu, ai primit cu bucurie darul preoției pe data de 19 Decembrie anul 1964.”

Sfântul Părinte îi mulţumeşte, totodată, Preafericirii Sale pentru că în tot acest timp a continuat să se ocupe cu multă dăruire de grija spirituală a sufletelor, motiv pentru care în anul 1990, Sfântul Ioan Paul al II-lea l-a numit Întâistătător al eparhiei de Maramureș. Patru ani mai târziu, a fost numit Arhiepiscop și Mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, Biserică căreia Papa Benedict al XVI-lea i-a atribuit în anul 2005 un grad mai înalt, astfel încât Mitropolitului Lucian i s-a încredințat titlul de Arhiepiscop Major. În anul 2012, pentru meritele sale în Biserică, Arhiepiscopul Lucian Mureşan a fost creat Cardinal.

La final, Papa Francisc aduce mulţumiri lui Dumnezeu şi-i acordă binecuvântarea sa apostolică: “Cristos, Păstorul cel Veșnic, prin mijlocirea Preamăritei Pururea Fecioarei Maria, să te copleșească cu toate darurile cerești și cu toată bogăția harurilor Sale.”

În cele ce urmează, vă punem la dispoziţie traducerea din latină a scrisorii şi imagini cu textul original:

Venerabilului Nostru Frate
Lucian Cardinal Mureșan
Arhiepiscop Major
al Arhidiecezei Mitropolitane de Făgăraș și Alba Iulia - România

Întrucât celebrezi 50 de ani de când ai primit harul preoției, îți scriem cu bucurie, Venerabile Frate al Nostru, această scrisoare pentru a-ți adresa cele mai alese urări, și de asemenea să îți manifestăm spiritul nostru frățesc. Cu adevărat, cu prilejul acestui eveniment solemn din viața ta, considerăm a fi o ocazie foarte favorabilă să îți manifestăm gratitudinea noastră pentru jertfa depusă în aceste timpuri, dedicată într-un mod activ față de grija sufletelor, împletită cu slujirea Scaunului lui Petru. Fiindcă preotul urmează exemplul dat de Dumnezeiescul Învățător, Cel care „a venit în lume nu ca sa fie slujit ci ca să slujească” (Mt 20,28), tu manifești sârguința ca prin Botez să îi introduci pe oameni în Poporul lui Dumnezeu, prin Taina Spovedaniei să îi împaci pe cei păcătoși cu Dumnezeu și cu Biserica, prin Taina Euharistiei să oferi Tatălui Atotputernic pâinea cea neprihănită, așa cum Mântuitorul Nostru a poruncit la Cina cea de Taină și a transmis Apostolilor ca amintirea Sa să fie celebrată în veci. 

Într-adevăr, nu trebuie să uităm durerea și tristețea în care se zbătea Biserica fiind asuprită în patria ta, astfel încât ai fost nevoit să dai amânare studiilor sacre și preoției, lucru care aproape te-a adus la pierderea speranței. Din fericire, în anul 1960 ai fost trimis la Alba Iulia ca să îți pregătești sufletul spre primirea preoției. Nu au lipsit obstacolele care au vrut să te împiedice să înaintezi cu ușurință spre sfântul tău țel. În schimb, sufletul tău niciodată nu s-a clătinat, ci dimpotrivă cu o adevărată îndrăzneală, ai înaintat pe calea cea dreaptă până când, cu ajutorul lui Dumnezeu, ai primit cu bucurie darul preoției pe data de 19 Decembrie anul 1964. 

Mai apoi, după ce ți s-au încredințat mai multe slujiri, ai continuat să te ocupi cu multă dăruire de grija spirituală a sufletelor. În anul 1990, Sfântul Ioan Paul al II-lea te-a numit Întâistătător al diecezei Maramureșului, iar patru ani mai târziu, Arhiepiscop și Mitropolit al Bisericii de Făgăraș și Alba Iulia, Biserică căreia, Benedict al XVI-lea, Predecesorul nostru, i-a atribuit în anul 2005 un grad mai înalt, astfel încât ție ți s-a încredințat titlul de Arhiepiscop Major. Totodată, Predecesorul Nostru, în anul 2012, te-a numit în Colegiul Părinților Cardinali, pentru meritele tale în Biserică precum și pentru dragostea față de turma ta pe care ai nutrit-o în mod permanent.

Așadar, Venerabile Frate al Nostru, pe cât de memorabilă este această zi a vieții tale, pe atât este de potrivit ca multe laude să fie aduse Providenței prin aceste cuvinte: „bucura-se-va inima mea de mântuirea Ta; cânta-voi Domnului, Celui ce mi-a făcut bine şi voi cânta numele Domnului Celui Preaînalt” (Ps 13, 6). Cristos, Păstorul cel Veșnic, prin mijlocirea Preamăritei Pururea Fecioarei Maria, să te copleșească cu toate darurile cerești și cu toată bogăția harurilor Sale. Această binecuvântare pe care o dăruim ție întru Domnul, o împărtășim, Venerabile Frate al Nostru, în virtutea profundei Noastre iubiri Apostolice de mijlocire, tuturor celor care colaborează cu tine, tuturor membrilor familiei, prietenilor și celor dragi.

Emis în cetatea Vaticanului, ziua 19 Noiembrie, anul 2014, al doilea al Pontificatului nostru.

Francisc

ÎNTRU MULŢI ANI, STĂPÂNE!

Sursa