11 sfaturi pentru a crește copii bucuroși

Cum se predă o atitudine de recunoștiință

de Kathleen M. Berchelmann

Obosiți de certuri, gelozie și egoism? Copiii sunt prin natura lor egoiști și materialiști, dar vestea bună este că recunoștiința se poate învăța. Și de la recunoștiință derivă bucuria. Iată 11 sfaturi pentru a-i învăța pe copii recunoștiința și pentru a crea o familie mai fericită.

1. Surprinde-ți! Evitați multe alegeri. Suprizele îi ajută pe copii să vadă ceva ca pe un dar, nu ca pe un drept. Având prea multe opțiuni provoacă nefericire - se întreabă mereu dacă ar putea avea ceva mai bun.

2. Discutați despre partea cea mai bună a zilei: găsiți în fiecare zi puțin timp pentru a discuta despre ce vă face să fiți recunoscători - poate la cină, înainte de a merge la culcare sau în timp ce vă deplasați. Întrebați pe copiii voștri: „Care a fost cea mai bună parte a zilei voastre?”.

3. Învățați-i pe fii voștri despre trecutul lor - Care sunt istoriile voastre de familie cu dificultăți și stăruințe? Amintiți-le copiilor ce înseamnă cu adevărat o muncă grea. De mic copil, bunica mea spăla vase pentru zece cenți pe săptămână, iar acum păstrăm fotografia ei în biroul nostru, povestindu-le copiilor noștri istoria. Nu sunteți siguri de trecutul vostru? Faceți o vizită de familie la muzeul de istorie, pe un câmp de luptă sau la un alt site istoric. Vă veți întoarce acasă recunoscători.

4. Ajutați-i pe copiii voștri să servească pe cineva care nu are „nevoie” de caritate: Pentru copii este foarte bine să participe la colecții de alimente ale cercetașilor și la alte programe de caritate din comunitate. Dar cum astfel de evenimente se desfășoară de puține ori pe an, ar fi mai bine să găsiți pe cineva în viața voastră de zi cu zi, pe care copiii voștri îi pot servi în mod regulat, chiar dacă persoana respectivă nu are în mod strict nevoie de binefacere. Avem o vecină care locuiește singură și care apreciază ceea ce rămâne din meniul nostru, astfel încât nu trebuie să gătească pentru o singură persoană. Copiilor noștri le place foarte mult să mergă și să-i ducă mâncare.

5. Concentrați-vă toată ziua pe aspectele pozitive: Le spun copiilor mei de foarte multe ori pe zi: „Atitudinea este o alegere”. Alegerea averii unei atitudini pozitive este regula noastră principală în casă. Este un efort care durează întreaga zi pentru a scăpa de lamentări și de gelozii și pentru a ne concentra pe aspectele pozitive. „Mi-e sete!” trebuie să devină „Mama, poți să-mi aduci ceva de băut, te rog!”; „Unde îmi sunt pantofii?” trebuie să devină „Tata, poți te rog să mă ajuți să-mi găsesc pantofii?”.

6. Să spună „mulțumesc”: Învățați copiii să spună „mulțumesc”, ca și parte a unei fraze complete. Străduiți-vă pentru ca copiii voștri să spună „mulțumesc”, fără a fi nevoie să le amintiți. Timp de zece ani le-am amintit copiilor mei să spună „mulțumesc” atunci când erau serviți la restaurant, dar nu am reușit să-i fac să spună fără a trebui să le sugerez. Acum dacă uită să spună „mulțumesc”, trebuie să caute chelnerul care i-a servit și să-i mulțumească personal înainte de plecare.

7. Dați exemplu: De câte ori pe zi spuneți „mulțumesc”? Le-ați spus copiilor voștri pentru ce sunteți recunoscători astăzi? Copiii noștri privesc fiecare mișcare a noastră. Nu putem să le cerem lor să fie mulțumitori dacă noi nu suntem. Mergeți acasă și vorbiți despre momentele fericite ale zilei, făcând o alegere conștientă pentru a nu vă lamenta.

8. Învățați-i că „este mai bine a da decât a primi”. Chiar și cei mici pot cumpăra și pot face cadouri la alții. Provocați-i să cumpere mici cadouri altora, fără să cumpere nimic pentru ei. Este dificil!

9. Găsiți timp pentru activitățile casnice. Majoritatea copiilor au cel puțin patru ore la dispoziție din momentul în care vin acasă de la școală și până se pregătesc pentru a merge la culcare. În aceste patru ore trebuie să facă temele, să urmărească activitățile extra-școlare, să mănânce, să facă o baie și să se pregătească pentru somn. Este dificil să se găsească timp și pentru activitățile de gospodărie, dar fără acestea copiii nu pot înțelege ce înseamnă să întreții o casă - de la sine înțeles spălătoria și vasele curate. Găsiți activități pentru copii adecvate vârstei lor, chiar și pentru cinci sau zece minute pe zi. Lăsați treburile care necesită mai mult timp pentru sfârșitul săptămânii.

9. Asigurați-vă că cei mai mari au grijă de cei mai mici: Se spune că nu poți să înțelegi cu adevărat ce înseamnă să crești un copil până când nu ai copiii tăi. Poate este adevărat, dar dând copiilor mai mari responsabilitate pentru cei mai mici, îi va ajuta să aibă o atitudine de recunoștiință față de părinți. Copiii mai mari vor câștiga încredere în sine și un simț de responsabilitate, iar raportul pe care îl vor construi cu cei mici va dura o viață întreagă.

10. Faceți cadouri „experimentale”, nu obiecte: Prea multe jucării? Ce ziceți despre un abonament la muzeul copiilor, o înscriere la fotbal sau un camping? Cadourile „experimentale” construiesc relații.

11. Monitorizați mass-media la care sunt supuși copiii voștri. Copiii noștri sunt bombardați de marketing adaptat la diferite vârste și sunt prea tineri pentru a-l înțelege sau pentru a opune rezistență. Mass-media promovează materialismul. Este de datoria noastră să monitorizăm cu atenție sursele la care sunt supuși copiii, astfel încât aceștia să nu se simtă incompleți sau nerealizați.

Traducere: Liviu Ursu

Kathleen M. Bechelmann, este asistent de pediatrie Washington University School of Medicine din St. Louis și mama a cinci copii. Contribuie în mod regulat la Alteia, ChildrensMD, CatholicPediatrics și CatholicMom, la multe transmisiuni televizive și radiofonice. Site-ul ei este KathleenBerchelmannMD.com

Sursa:aleteia.org

Sfatul Bibliei pentru fiecare situaţie din viaţă

A citi Sfânta Scriptură însemnă a cere un sfat lui Cristos!

Fiind Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia nu îşi pierde niciodată împortanţa. Cristos este centrul Sfintei Scripturi. Vechiul Testament Îl prezintă precum o speranţă, în timp ce Noul Testament Îl revelează ca model viu.

Trebuie să înțelegem că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu scris pentru oameni, iar prin urmare prezintă două laturi: divină şi umană. Pentru a o putea interpreta corect este necesară recunoașterea aspectului său uman, pentru a întelege în cele din urma mesajul său divin.

În Sfintele Scripturi găsim puterea şi întelepciunea de care avem nevoie în diferitele situaţii ale vieţii noastre.

Citeşte astăzi sfatul lui Dumnezeu în caz că:

● Îţi pierzi speranţa:
-Rm 12, 12-16
12. Bucuraţi-vă în nădejde; în suferinţă fiţi răbdători; la rugăciune stăruiţi.
13. Faceţi-vă părtaşi la trebuinţele sfinţilor, iubirea de străini urmând.
14. Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc, binecuvântaţi-i şi nu-i blestemaţi.
15. Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng.
16. Cugetaţi acelaşi lucru unii pentru alţii; nu cugetaţi la cele înalte, ci lăsaţi-vă duşi de spre cele smerite. Nu vă socotiţi voi înşivă înţelepţi.

-Ps.125,6
6. Mergând mergeau şi plângeau, aruncând seminţele lor, dar venind vor veni cu bucurie, ridicând snopii lor.

● Eşti cuprins de remuşcări:
- Fil 3,13-14
13. Fraţilor, eu încă nu socotesc să o fi cucerit,
14. Dar una fac: uitând cele ce sunt în urma mea, şi tinzând către cele dinainte, alerg la ţintă, la răsplata chemării de sus, a lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus.

● Suferi clipe de umilinţă:
- Sir 2,2-4
2. Încordează inima ta şi fii tare şi să nu te tulburi în timpul încercării.
3. Lipeşte-te de Domnul şi nu te depărta, ca să fii înălţat la sfârşitul vieţii.
4. Tot ce ţi se va întâmpla, primeşte cu plăcere şi în necazurile tale fii îndelung-răbdător.
-1 Pt 5,5-6
5. Tot aşa şi voi, fiilor duhovniceşti, supuneţi-vă preoţilor; şi toţi, unii faţă de alţii, îmbrăcaţi-vă întru smerenie, pentru că Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har.
6. Deci, smeriţi-vă sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, ca El să vă înalţe la timpul cuvenit.

● Te simți învins de către duşmani:
- Mt. 5,38-39, 44
38. Aţi auzit că s-a zis: "Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte"
39. Eu însă vă spun vouă: Nu vă împotriviţi celui rău; iar cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.
44. Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc.

● Simţi nevoia că trebuie să ierţi pe cineva:
- Mt 18, 21-22
21. Atunci Petru, apropiindu-se de El, I-a zis: Doamne, de câte ori va greşi faţă de mine fratele meu şi-i voi ierta lui? Oare până de şapte ori?
22. Zis-a lui Isus: Nu zic ţie până de şapte ori, ci până de şaptezeci de ori câte şapte.

● Te simţi descurajat:
-Fil 4,13
13. Toate le pot întru Hristos, Cel care mă întăreşte.

● Simţi credinţa slăbită:
- Rm 1,17
17. Căci dreptatea lui Dumnezeu se descoperă în ea din credinţă spre credinţă, precum este scris: "Iar dreptul din credinţă va fi viu".

● Te simţi slab şi abătut:
-2Cor 12,9-10;
9. Şi mi-a zis: Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune. Deci, foarte bucuros, mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile mele, ca să locuiască în mine puterea lui Hristos.
10. De aceea mă bucur în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare.

- Mc 9,23
23. Iar Iisus i-a zis: De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede.

● Treci printr-o perioadă de dubiu:
-In 11,20;
20. Deci Marta, când a auzit că vine Iisus, a ieşit în întâmpinarea Lui, iar Maria şedea în casă.

-Ps 16,4
4. Să nu grăiască gura mea lucruri omeneşti, pentru cuvintele buzelor Tale eu am păzit căi aspre.

- Ps 36,3-7

3. Nădăjduieşte în Domnul şi fă bunătate şi locuieşte pământul şi hrăneşte-te cu bogăţia lui.
4. Desfătează-te în Domnul şi îţi va împlini ţie cererile inimii tale.
5. Descoperă Domnului calea ta şi nădăjduieşte în El şi El va împlini.
6. Şi va scoate ca lumina dreptatea ta şi judecata ca lumina de amiază.
7. Supune-te Domnului şi roagă-L pe El; nu râvni după cel ce sporeşte în calea sa, după omul care face nelegiuirea.

● Te simţi afectat de probleme:
-Mt. 11,28-30
28. Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi.
29. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre.
30. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară.

● Traieşti o mare suferinţă:
-Lc.9,23;
23. Şi zicea către toţi: Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie;

- Rm 8,18

18. Căci socotesc că pătimirile vremii de acum nu sunt vrednice de mărirea care ni se va descoperi.

● Atunci când permiţi ca invidia să cucerească inima ta:
-Rm 12,14
14. Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc, binecuvântaţi-i şi nu-i blestemaţi.

-Ef 4,26

26. Mâniaţi-vă şi nu greşiţi; soarele să nu apună peste mânia voastră.

● Te laşi dominat de frică:
- Lc 8,50
50. Dar Iisus, auzind, i-a răspuns: Nu te teme; crede numai şi se va izbăvi.

- Rm 8,31
31. Ce vom zice deci la acestea? Dacă Dumnezeu e pentru noi, cine este împotriva noastră?

- Ps 26,1

1. Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme?

● Te simţi sufocat de preocupările cotidiane:
- 1Pt. 5,7
7. Lăsaţi-I Lui toată grija voastră, căci El are grijă de voi.

- Mt 6.30-31

30. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?
31. Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca?

● Lupţi împotriva ispitei:
-1 Cor 10,13
13. Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească. Dar credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui ca să fiţi ispitiţi mai mult decât puteţi, ci odată cu ispita va aduce şi scăparea din ea, ca să puteţi răbda.

● Te simţi contestat în credinţă:
- 1 Pt. 4,12
12. Iubiţilor, nu vă miraţi de focul aprins între voi spre ispitire, ca şi cum vi s-ar întâmpla ceva străin.

- Sir.2,5

5. Că în foc se lămureşte aurul, iar oamenii cei plăcuţi Domnului, în cuptorul smereniei.

● Eşti trist:
-  Fil 4,4
4. Mai departe, fraţilor, câte sunt adevărate, câte sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt vrednice de iubit, câte sunt cu nume bun, orice virtute şi orice laudă, la acestea să vă fie gândul.

- Sir 30,22-25
22. Veselia inimii este viaţa omului şi bucuria este îndelungarea zilelor lui.
23. Iubeşte-ţi sufletul tău şi-ţi mângâie inima ta şi departe de la tine goneşte întristarea,
24. Că pe mulţi i-a omorât întristarea şi nu este folos întru ea.
25. Pizma şi mânia împuţinează zilele şi grija aduce bătrâneţile mai înainte de vreme.

● Te simţi recunoscător:
- 1 Tes 5,16
16. Bucuraţi-vă pururea.


Traducere: Orian Remus Anghel

Sursa:aleteia.org

Îndatorirea creștinilor este să răspândească pretutindeni...

”Îndatorirea creștinilor este să răspândească pretutindeni puterea mântuitoare a Evangheliei, devenind misionari și vestitori ai Cuvântului lui Dumnezeu”: a spus papa Francisc duminică, 1 februarie 2015, la rugăciunea ”Îngerul Domnului”, recitată împreună cu credincioșii în Piața Sfântul Petru. Pontiful a anunțat cu aceeași ocazie că la 6 iunie 2015 va efectua o vizită apostolică la Sarajevo, în Bosnia și Herțegovina, pentru încurajarea credincioșilor catolici și consolidarea fraternității și a păcii.

Redăm mai jos alocuțiunea papei Francisc de la rugăciunea ”Angelus”.

”Dragi frați și surori, pagina Evangheliei din această duminică (cf Marcu 1,21-28) îl prezintă pe Isus care, împreună cu mica sa comunitate de discipoli, intră în Cafarnaum, orașul în care trăia Petru și care în vremea aceea era cel mai mare oraș din Galileea. Evanghelistul Marcu relatează că Isus, fiind sâmbătă în ziua aceea, a mers imediat la sinagogă și a început să învețe (v. 21). Aceasta ne face să ne gândim la primatul Cuvântului lui Dumnezeu, Cuvânt de ascultat, de primit și de vestit. Sosind la Cafarnaum, Isus nu amână vestirea Evangheliei, nu se gândește mai întâi la acomodarea logistică – desigur, necesară – a micii sale comunități, nu zăbovește în cele organizatorice. Preocuparea sa principală este comunicarea Cuvântului lui Dumnezeu prin puterea Duhului Sfânt. Iar lumea din sinagogă rămâne uimită pentru că Isus ”îi învăța ca unul care are autoritate și nu în felul cărturarilor” (v. 22).

Ce înseamnă «cu autoritate»? Înseamnă că în cuvintele omenești ale lui Isus se simțea toată puterea Cuvântului lui Dumnezeu, se simțea credibilitatea însăși a lui Dumnezeu, inspiratorul Sfintelor Scripturi. Una din trăsăturile Cuvântului lui Dumnezeu este că face ceea ce spune. Cuvântul lui Dumnezeu corespunde voinței sale. Noi, în schimb, de multe ori, spunem cuvinte goale, fără rădăcină sau cuvinte superflue, cuvinte care nu corespund adevărului. În schimb, Cuvântul lui Dumnezeu corespunde adevărului, este unit la voința sa și face ceea ce spune. Într-adevăr, după ce a predicat, Isus își arată imediat autoritatea sa eliberându-l pe un om, prezent în sinagogă, care era stăpânit de diavol (cf vv.23-26). Tocmai autoritatea dumnezeiască a lui Cristos a trezit reacția satanei, ascuns în acel om; la rândul său, Isus a recunoscut imediat vocea celui rău și i-a poruncit cu asprime: «Taci și ieși din el!» (v. 25). Cu singura putere a cuvântului său, Isus eliberează persoana de cel rău. Și încă o dată cei care erau de față au rămas uimiți: «El poruncește până și duhurilor necurate și ele i se supun» (v. 27).

Evanghelia este cuvânt de viață: nu asuprește persoanele, dimpotrivă, îi eliberează pe cei care sunt sclavi ai multelor duhuri necurate din această lume: vanitatea, alipirea de bani, mândria, senzualitatea… Evanghelia schimbă inima, schimbă viața, transformă înclinațiile spre rău în propuneri de bine. De aceea, îndatorirea creștinilor este să-i răspândească pretutindeni puterea mântuitoare, devenind misionari și vestitori ai Cuvântului lui Dumnezeu. Ne sugerează aceasta însăși pagina Evangheliei de astăzi care se încheie cu o perspectivă misionară: «Și îndată i s-a dus faima pretutindeni în toată împrejurimea Galileei» (v. 28). Noua învățătură învățată de Isus cu autoritate este cea pe care Biserica o duce în lume, împreună cu semnele eficace ale prezenței sale: învățătura de autoritate și lucrarea eliberatoare a Fiului lui Dumnezeu devin cuvinte de mântuire și gesturi de iubire ale Bisericii misionare.

Amintiți-vă întotdeauna că Evanghelia are puterea de a schimba viața. Nu uitați de acest lucru. Ea este Vestea cea bună, care ne transformă numai când ne lăsăm transformați de ea. Iată de ce vă cer mereu să aveți un contact zilnic cu Evanghelia, să o citiți în fiecare zi, o pericopă, un text, să o meditați și să o aveți mereu la voi, în buzunar, în geantă. Să vă hrăniți zi de zi din acest izvor inepuizabil de mântuire. Nu uitați: citiți un text din Evanghelie în fiecare zi! Este puterea care ne schimbă, ne transformă, schimbă viața, schimbă inima.

Să invocăm mijlocirea de mamă a Fecioarei Maria, Cea care a primit Cuvântul și l-a născut pentru lume, pentru toți oamenii. Ea să ne învețe să fim ascultători statornici și vestitori credibili ai Evangheliei lui Isus”.

La saluturile finale, papa Francisc a menționat grupurile de pelerini din Italia, Liban, Egipt și Spania. Totodată, Pontiful a încurajat ”Ziua pentru viață” care se celebrează duminică în Biserica din Italia pe tema ”Solidari pentru viață”, solicitând în această privință ”o reînnoită recunoaștere a persoanei umane și o grijă mai adecvată a vieții, de la concepere până la sfârșitul ei natural”. ”Când ne deschidem vieții și slujim viața – a mai spus papa Francisc – simțim puterea revoluționară a iubirii și blândeții, inaugurând un nou umanism: umanismul solidarității”.

Primiți și Binecuvântarea Apostolică invocată de papa Francisc duminică la rugăciunea ”Angelus”, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.

Sursa:ro.radiovaticana.va

Răbdare faţă de cusururile celorlalţi

Cartea I, Îndrumări de folos pentru viaţa sufletului, Capitolul XVI (Imitația lui Cristos, de Thomas de Kempis)


            1. Se cade ca omul să rabde cu resemnare ceea ce nu poate fi îndreptat - în sine şi la ceilalţi -, până ce Dumnezeu va binevoi să rânduiască lucrurile altfel. Nu uita niciodată că aceasta prieşte cel mai mult sufletului, călindu-i răbdarea, fără de care vredniciile noastre n-au cum să preţuiască mare lucru. Dar nu înceta să te rogi fierbinte, cerând ajutorul lui Dumnezeu, spre a putea să porţi în duhul blândeţii povara.

            2. Nu te sfădi cu cel care - o dată sau de două ori povăţuit -, rămâne îndărătnic, ci încredinţează totul în mâinile lui Dumnezeu, ca, în faptele tuturor slujitorilor săi, voia şi cinstea lui să strălucească, El care ştie să întoarcă în bine tot răul. Dă-ţi silinţa să fii răbdător şi îngăduitor faţă de cusururile şi metehnele celorlalţi, oricare ar fi ele, căci nu eşti nici pe departe scutit de multe altele, pe care cei dimprejurul tău sunt nevoiţi şi ei să le rabde de la tine. Când tu însuţi nu te dovedeşti în stare de a-ţi îndrepta purtările aşa cum îţi propui, de unde cutezanţa de a cere ca altul să şi le îndrepte pe ale lui, după voia bunului tău plac? N-am zice nu ca ceilalţi să fie fără cusur, dar de îndreptarea metehnelor noastre ne sinchisim prea puţin.

            3. Am vrea să-i vedem pe ceilalţi mustraţi cu asprime; cât despre noi, nici nu vrem să auzim de dojană. Îngăduinţa arătată altora ne displace, deşi nu suferim să fim respinşi atunci când cerem pentru noi înşine scutire ori îngăduinţă. Pe ceilalţi i-am dori ţinuţi din scurt, potrivit tuturor rânduielilor; noi înşine nu suferim să fim, întru nimic, restrânşi de asprimile legii. Astfel se adevereşte cât de rar cântărim cu aceeaşi măsură pe aproapele nostru şi pe noi înşine. Dacă toţi oamenii ar fi desăvârşiţi, ce ne-ar mai rămâne de îndurat de la ceilalţi din dragoste pentru Dumnezeu?

            4. Adevărul este că Dumnezeu însuşi a rânduit să ne purtăm unii altora sarcinile (Gal 6, 2), căci nimeni nu-i fără cusur, nimeni fără jug şi povară, nimeni de ajuns sieşi, nimeni îndeajuns de cuminte şi înţelept; se cade, tocmai de aceea, să fim îngăduitori unii cu alţii, să ne îmbărbătăm unii pe ceilalţi, să ne dăm, după caz, unii altora o mână de ajutor, să schimbăm între noi îndemnuri şi poveţe. La necaz se arată, fără greş, virtutea fiecăruia. Iată că nu prilejurile îl fac pe om şubred, ci doar arată cât este de slab.

Sursa

DACĂ DRAGOSTE NU AM… : Meditația PS Claudiu pentru Duminica

Nici o acțiune a noastră nu este auto-referențială, ci își dezvăluie bogăția sau sărăcia de conținut atunci când o punem în legătură cu restul vieții creștine. Luați de exemplu sacrificiile sau mortificările pe care cineva le-ar putea face. În sine sunt un lucru bun, însă ceea ce contează cu adevărat este să discernem ce stă la baza lor, care este motivația lor. Dacă nu e iubirea, de Dumnezeu sau de aproapele, devin sursă de mărire deșartă, iar viața noastră spirituală și însuși Dumnezeu reprezintă doar o oglindă a vanității în care să ne contemplăm narcisistic. Este exact ceea ce se întâmplă cu fariseul din evanghelie.

Cel puțin două lucruri ies în evidență din rugăciunea lui: orgoliul față de Dumnezeu și disprețul față de aproapele. Orgoliu, fiindcă Dumnezeu este redus la un simplu spectator, căruia fariseul îi expune înălțimea și complexitatea trăirii lui. Nu-i cere nimic, nici ajutorul, nici îndurarea, fiindcă nu are nevoie de ele. Numele lui Dumnezeu pentru el nu poate fi Isus, adică Dumnezeu-mântuiește, fiindcă nu are nevoie de mântuire. Face totul de unul singur. Seamănă enorm de mult cu bogatul ce își construiește hambare peste hambare, o variantă personală a Împărăției. Esențiala diferență însă este că acolo el e singur-cuc, deoarece e numai și numai pentru el. Acolo nu are loc nici Dumnezeu și nici aproapele. Dacă de Dumnezeu nu are nevoie, pe aproapele lui îl disprețuiește: “eu nu sunt ca acest vameș”. Deoarece nu le cere de la Dumnezeu, ajutorul  sau îndurarea sunt cuvinte pe care nu le cunoaște. Și deci nu le oferă celorlalți.

Cât de trist este pentru un om care își face un scop în viață din împlinirea Legii, să fie atât de orb încât să nu vadă că merge exact în direcția opusă. Dacă plinirea Legii constă în iubirea de Dumnezeu și de aproapele, el trăiește un eșec lamentabil exact în aceste lucruri esențiale. Și continuă ca și cum totul ar decurge perfect, să-și plătească taxele la Templu, să postească, s.a.m.d.

Cuvintele Sfântului Pavel extrem de dure, ne readuc la realitate: “De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.”

Credeți că fariseii existau doar pe vremea lui Isus? Nici vorbă, există și astăzi! Cineva vorbea despre un domn respectabil, ce nu lipsea o dată de la biserică și de la rugăciune, însă asistând odată la înmormântarea unei femei ușoare a răbufnit: “păcat că îi dau voie să fie îngropată într-un cimitir creștinesc. Ar trebui să fie înmormântată cu animalele!” Oare nu e o formă de a spune: “Doamne îți mulțumesc că nu sunt ca ea”. Gurile misticilor spun că și-ar ispăși și acum Purgatoriul din cauza acestei judecăți…

Așadar, mergeți la biserică? Țineți posturile? Vă rugați? Foarte bun lucru faceți! Pentru o ultimă verificare însă, puneți-vă în genunchi la fel ca vameșul din evanghelie și oricât de perfecți sau în  regulă cu Dumnezeu v-ați simți, bateți-vă pieptul din cauza păcatelor și ascultați cu atenție: să nu se audă nici cel mai mic sunet metalic, de chimval răsunător… Suntem cu toții datori să verificăm zi de zi, clipă de clipă autenticitatea trăirii noastre de creștin; datori să discernem dacă o mai mare iubire de Dumnezeu și de aproapele este rodul rugăciunilor și posturilor noastre. Dacă ne putem uita la oricare dintre cei din jurul nostru și să spunem: “eu sunt un și mai mare păcătos, fiindcă am primit mai multe daruri…” Doar atunci vom fi cu adevărat îndreptățiți, adică făcuți drepți de către Dumnezeu, de către iubirea și îndurarea Lui, iar nu de către bietele noastre acțiuni.

Papa Benedict al XVI-lea spunea la Liturghia de deschidere a celei de-a XI-a Adunare Generală a Sinodului Episcopilor: "Judecata anunțată de către Domnul Isus ( în Apocalipsă) se referă în primul rând la distrugerea Ierusalimului în anul 70. Dar amenințarea judecății privește de asemenea Biserica din Europa, Europa și Occidentul în general… Domnul strigă în urechile noastre cuvintele pe care le-a spus Bisericii din Efes: "Dacă nu te schimbi, voi veni la tine și voi lua sfeșnicul tău din locul lui" (2,5). Și nouă ne poate fi luată lumina, și de aceea am face bine să lăsăm acest avertisment să răsune în sufletul nostru în toată gravitatea lui, strigând în același timp către Domnul: "Ajută-ne să ne convertim. Dăruiește-ne harul unei adevărate reînnoiri! Nu lăsa să se stingă lumina ta printre noi! Întărește credința noastră, speranța noastră și dragostea noastră,  ca să putem face roade vrednice!”

PS Claudiu

Episcopul Curiei

Ev Lc 18,10-14.

Doi oameni s-au suit la templu, ca să se roage: unul fariseu şi celălalt vameş. Fariseul, stând, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest vameş. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig. Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului. Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa.

Sursa

Întâlnirea Comisiilor episcopale europene pentru Cateheză

În perioada 27-29 ianuarie 2015 s-a desfăşurat la sediul Consiliului Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări  întâlnirea Comisiilor episcopale pentru Cateheză a Conferințelor Episcopale Europene. La reuniune iau parte superiorii Consiliului Pontifical, preşedinţii Comisiilor episcopale și responsabilii naţionali ai birourilor naționale de cateheză din Europa. Din România participă episcopul auxiliar Cornel Damian în numele Conferinţei Episcopilor.

Ca reprezentanţi ai Consiliului Conferințelor Episcopale Europene sunt prezenţi: monseniorul Djuro Hranić, președinte al Consiliului pentru Cateheza a Consiliului Conferințelor Episcopale Europene și Remery Michel, vice-secretar general al aceluiaşi Consiliu.

Întru-un comunicat de presă, Consiliul Pontifical pentru Noua Evanghelizare scrie că «rapoartele pe care comisiile episcopale le-au trimis Consiliului Pontifical pentru pregătirea întâlnirii, precum și confruntările care au avut loc în aceste zile arătă un mare angajament catehetic al diferitele biserici locale. Serviciul generos al atâtor cateheţi, bogăția reflecției care apare în orientările pastorale ale Consiliului şi   parcursul realizat prin Evangelii Nuntiandi, Catechesi Tradendae și Evangelii Gaudium, evidențiază relația strânsă a catehezei cu Noua Evanghelizare».

Un aspect evidenţiat de Conferințelor Episcopale din Europa (CEE) în cadrul întâlnirii este angajamentul tot mai mare în căutarea noilor modalităţi de a face cateheză, care să răspundă la întrebarea multor adulți care doresc să îmbrățișeze credința creștină. Punctul de referinţă, subliniază episcopii, este Catehismul Bisericii Catolice.

Un alt aspect identificat de CEE este «indiferența religioasă» – o consecinţă a secularismului – ce caracterizează viața Europei pentru o lungă perioadă de timp şi a condus la o criză care este trăită în Biserică.

În ciuda acestui fapt, spune mons. Rino Fisichella – preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Noua  Evanghelizare – se poate spune cu siguranță, aşa cum a amintit şi Papa Francisc că „se pot găsi tot mai greu alte domenii din viaţa Bisericii, precum cel al catehezei, care să poată avea împreună dezvoltarea doctrinei, pastorala comunității creștine și creșterea la nivel personal a credincioșilor. Aceasta, în anumite privințe, devine cu adevărat o sinteză în jurul căreia se exprimă viața Bisericii”.

Angajamentul pentru noua evanghelizare și apelul la o pastorală misionară care caracterizează învățătura Papei Francisc, continuă preşedintele dicasterului vatican „găsesc în cateheză un loc privilegiat pentru a se exprima, într-o varietate de propuneri, puternic caracterizate de tradițiile locale și de istoria Bătrânului Continent, care în ultimele decenii a suferit o transformare remarcabilă”.

Peisajul variat, încheie mons. Fisichella, este un semn al bogăției vieții Bisericii, „angajată să fie o «Biserică în ieşire», adică să-l ducă lumii pe  Isus Cristos, Mântuitorul lumii şi să anunţe milostivirea sa”.

Sursa:ro.radiovaticana.va