„Teama de Dumnezeu ar trebui să fie, înainte
de toate, teama de a-L înlocui pe Dumnezeu cu altceva”.
Monseniorul Vladimir Ghika
sâmbătă, 25 aprilie 2015
Cum să-mi examinez conştiinţa?
”Ocrotește inima” este titlul cărţii pe care Papa Francisc a dăruit-o mulţimii adunate în Piața San Pietro duminică, 22 februarie, pentru rugăciunea Angelus. Cartea este un scurt rezumat al mesajului și a învățăturilor lui Isus, conţine elemente esențiale ale credinței și ale practicilor spirituale tradiționale: citirea Cuvântului lui Dumnezeu, examinarea conștiinței care se face seara.
"Postul Mare este un drum de convertire care are inima ca centru. Inima noastră trebuie să se convertească la Domnul", aspus papa Francisc duminică, iar apoi a continuat: "păziţi-vă inima, ca să nu devină o piață de unde vin și pleacă toţi, cu excepția Domnului."
"Postul Mare este un drum de convertire care are inima ca centru. Inima noastră trebuie să se convertească la Domnul", aspus papa Francisc duminică, iar apoi a continuat: "păziţi-vă inima, ca să nu devină o piață de unde vin și pleacă toţi, cu excepția Domnului."
Mai jos, vă prezentăm indicaţiile pentru examinarea conștiinței publicate în carte, constând în întrebări referitoare la răul făcut și binele omis faţă de Dumnezeu, faţă de aproapele nostru și faţă de noi înșine.
Faţă de Dumnezeu
Mă adresez lui Dumnezeu doar în nevoie?
Particip la Liturghie duminica și în zilele de sărbătoare?
Încep și închei ziua prin rugăciune?
Am folosit în zadar numele lui Dumnezeu, a Fecioarei şi ale sfinților?
Mi-a fost rușine să mă manifest ca şi creștin?
Ce am făcut pentru a crește spiritual? Cum? Când?
M-am revoltat în faţa voinţei lui Dumnezeu?
Pretind ca El să-mi împlinească propria-mi voință?
Faţă de alții
Ştiu ierta, să fiu compătimitor şi să-i ajut pe alții?
Am mințit, am furat, am disprețuit pe cei mici și neajutoraţi?
Sunt invidios, supărăcios, părtinitor?
Îmi pasă de cei săraci și bolnavi?
Mi-e rușine cu fraţii şi surorile mele?
Sunt cinstit și corect cu toți sau alimentez "cultura de deșeurilor"?
Am instigat pe alții să facă rău?
Am observat morala conjugală și de familie învățată de Evanghelie?
Cum practic responsabilitățile educaționale faţă de copii?
Îi cinstesc şi respect pe părinții mei?
Am refuzat viața abia concepută?
Am oprit darul vieții?
Am ajutat pe alţii să o facă?
Respect mediul?
Faţă de sine
Sunt un pic al lumii și un pic credincios?
Exagerez în a mânca, a bea, a fuma, a mă distra?
Îmi pasă prea mult de aspectul fizic şi de bunurile mele?
Cum îmi folosesc timpul?
Sunt leneș?
Vreau să fiu servit?
Îmi place să-mi cultiv puritatea inimii, a gândurilor și a acțiunilor?
Mă gândesc la răzbunare, sunt ranchiunos?
Sunt blând, umil, împăciuitor?
Traducere: ACC
Sursa:www.retesicomoro.it
vineri, 24 aprilie 2015
Povestea acestei fotografii ar merita să fie cunoscută
Aceasta fotografie a fost făcută în unul din episoadele cele mai absurde și mai sângeroase din cel de-al Doilea război mondial.
”Militare est peccatum?”. Această întrebare de-a lungul secolelor a chinuit conștiințele și a interogat mințiile cele mai ascuțite. Tema este strâns legată de cea a războiului, nu mai puțin controversată, și a legitimității sale. Alături de ”să nu ucizi” al poruncii a V-a, Catehismul admite că în cazuri extreme războiul poate să fie justificat.
Considerăm totuși că nu orice pace este și dreaptă: nu este pace atunci când se încalcă demnitatea umană și se neagă drepturile persoanei. Doar într-o societate utopică orice pace – înțeleasă ca și tăcere a armelor – este apriori corectă. În același timp, este fructul unei simplificări inacceptabile a se considera că există o contradicție de nedepășit între a fi soldați și a fi creștini. Din contră, creștinul este chemat să întrupeze credința sa mai ales în împrejurările cele mai tragice și mai obscure a aventurii umane.
De altfel, această fotografie – grăitoare și frumoasă – o explică bine. A fost făcută în 1945, în unul din locurile cele mai absurde și mai sângeroase din al Doilea război mondial: cel din Pacific. Suntem pe insula japoneză Iwo Jima, în 3 martie 1945. Numai este mult timp până la capitularea țării Soarelui Răsare și totuși armata niponă luptă ca niciodată, secerând cât mai multe victime.
Din Iwo Jima e foarte cunoscută și o altă fotografie, cea care imortalizează un pluton al marinei care intenționeză să înalțe steagul Statelor Unite pe teritoriul abia eliberat de inamici. O adevărată icoană, chiar un monument care este admirat la Washington. Până și această fotografie a soldaților americani care primesc Sfânta Împărtășanie în timpul Sfintei Liturghii este semnificativă, așadar ar merita să fie mult mai cunoscută. O Sfântă Liturghie, să ne imaginăm, cântată printre bombe și zgomotul armelor, celebrată pe plaja pătată de sânge și pe fundal debarcarea întregii forțe navale de asalt a americanilor. Pare ireal, și totuși e dovada unei realități profunde și impresionante.
Oamenii, dacă vor, dacă se încredințează Cerului lăsându-se ajutați de El, sunt capabili de lucruri foarte mari chiar și în mijlocul celor mai de neînțeles ticăloșii umane.
”Militare est peccatum?”. Această întrebare de-a lungul secolelor a chinuit conștiințele și a interogat mințiile cele mai ascuțite. Tema este strâns legată de cea a războiului, nu mai puțin controversată, și a legitimității sale. Alături de ”să nu ucizi” al poruncii a V-a, Catehismul admite că în cazuri extreme războiul poate să fie justificat.
Considerăm totuși că nu orice pace este și dreaptă: nu este pace atunci când se încalcă demnitatea umană și se neagă drepturile persoanei. Doar într-o societate utopică orice pace – înțeleasă ca și tăcere a armelor – este apriori corectă. În același timp, este fructul unei simplificări inacceptabile a se considera că există o contradicție de nedepășit între a fi soldați și a fi creștini. Din contră, creștinul este chemat să întrupeze credința sa mai ales în împrejurările cele mai tragice și mai obscure a aventurii umane.
De altfel, această fotografie – grăitoare și frumoasă – o explică bine. A fost făcută în 1945, în unul din locurile cele mai absurde și mai sângeroase din al Doilea război mondial: cel din Pacific. Suntem pe insula japoneză Iwo Jima, în 3 martie 1945. Numai este mult timp până la capitularea țării Soarelui Răsare și totuși armata niponă luptă ca niciodată, secerând cât mai multe victime.
Din Iwo Jima e foarte cunoscută și o altă fotografie, cea care imortalizează un pluton al marinei care intenționeză să înalțe steagul Statelor Unite pe teritoriul abia eliberat de inamici. O adevărată icoană, chiar un monument care este admirat la Washington. Până și această fotografie a soldaților americani care primesc Sfânta Împărtășanie în timpul Sfintei Liturghii este semnificativă, așadar ar merita să fie mult mai cunoscută. O Sfântă Liturghie, să ne imaginăm, cântată printre bombe și zgomotul armelor, celebrată pe plaja pătată de sânge și pe fundal debarcarea întregii forțe navale de asalt a americanilor. Pare ireal, și totuși e dovada unei realități profunde și impresionante.
Oamenii, dacă vor, dacă se încredințează Cerului lăsându-se ajutați de El, sunt capabili de lucruri foarte mari chiar și în mijlocul celor mai de neînțeles ticăloșii umane.
Un întreg dosar Il Timone ne dezvăluie pe larg și cu inteligență, reușind să explice chiar și ceea ce aparent e de neînțeles.
Traducere: ARM
Sursa:aleteia.org
joi, 23 aprilie 2015
Web TV: Ecumenism în două minute
«120 de scunde de ecumenism», aşa se numeşte spaţiul virtual al unui post de televiziune pe internet, inaugurat în aceste zile de Centrul ecumenic Pro Unione, ai fraţilor Franciscani ai Ispăşirii. Inițiativa îşi propune să fie un moment scurt de reflecție dedicat mișcării ecumenice și dialogului între confesiunile creștine, angajate după Conciliul Vatican al II-lea în restabilirea unităţii vizibile depline a Bisericii.
Potrivit acestora, iniţiativa reprezintă o provocare a zilelor noastre pentru a revigora tema reconcilierii între cei botezați, dincolo de cercul restrâns al persoanelor implicate în acest proiect.
În primul clip de două minute realizat pentru inaugurare, părintele James Puglisi, director al centrului Pro Unione din Roma, a subliniat faptul că ecumenismul nu este important doar pentru creștini:
„Mulți oameni, spune el, cred că astăzi ecumenismul este inutil şi totuşi, în zilele noastre, construirea păcii în lume se bazează pe reconciliere, care pune de o parte datoria celuilalt. Aşadar, ecumenismul este foarte util pentru a crea o lume a păcii”.
Sub forma unor interviuri-fulger, cercetători și reprezentanți ai diferitelor tradiții creștine vor fi invitaţi în lunile următoare să revizuiască probleme, documente și perspective ecumenice, făcând aprofundări în acest domeniu.
Teresa Francesca Rossi, director asociat al Centrului Pro Unione Centro, a explicat că inițiativa ia în considerare dinamica actuală de difuzare a informației, adică într-o formă foarte scurtă şi rapidă.
„Cele 120 de secunde, continuă ea, sunt în Italia timpul de a savura o cafea bună, o cafea ecumenică. Cu toate acestea, cele 120 de secunde nu scutesc un conținut de înaltă valoare, datorat în mod special contribuției oferite de către reprezentanții de frunte ai mișcării ecumenice”.
Centrul Pro Unione – a mai spus colaboratoarea – are de fapt bucuria de a avea printre prietenii săi savanți, experți, lideri ai Bisericii angajaţi în dialogul ecumenic, fiind de foarte multe ori implicaţi direct în obiective importante ale drumului de unitatea a Bisericilor.
Formatul rubricii este disponibil în limba italiană sau engleză şi va oferi o varietate de contribuţii şi puncte de vedere. Printre experții ale căror prezență a fost anunțată, se numără mons. John A. Radano, responsabil al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor, mons. Peter Hocken, istoric al mișcării penticostale, Kenneth Howcroft, președinte al Conferinței metodiste, rabinii Burton Visotzky și Jack Bemporad.
Prin «120 de secunde de ecumenism», citim pe pagina de prezentare a canalului web, se doreşte împletirea slujirii specifice a călugărilor Franciscani ai Ispăşirii, cu educația formativă a spiritului ecumenic autentic:
„Aceştia au dorinţa de a realiza o educație care utilizează tehnologia digitală și mass-media, capabile să depășească distanța de timp și spaţiu, pentru a ajunge simultan la toţi cei care din motive de studiu, minister, interes pastoral, educativ sau personal sunt atenţi la mişcarea ecumenică sau doresc să fie parte din aceasta”.
„Ecumenismul – a încheiat părintele Puglisi – este important din două motive în principal. În primul rând la nivel uman, creștinii au obligația de a restabili în Creaţie sensul unui sentiment de bucurie pentru vestea bună adusă de Mântuitorul. Apoi, la nivel de credinţă, noi creştinii, trebuie să mărturisim generozitatea lui Dumnezeu, a realităţii sale trinitare şi a unităţii”.
Mai multe informaţii se pot găsi pe pagina de Internet a canalului web TV.
Potrivit acestora, iniţiativa reprezintă o provocare a zilelor noastre pentru a revigora tema reconcilierii între cei botezați, dincolo de cercul restrâns al persoanelor implicate în acest proiect.
În primul clip de două minute realizat pentru inaugurare, părintele James Puglisi, director al centrului Pro Unione din Roma, a subliniat faptul că ecumenismul nu este important doar pentru creștini:
„Mulți oameni, spune el, cred că astăzi ecumenismul este inutil şi totuşi, în zilele noastre, construirea păcii în lume se bazează pe reconciliere, care pune de o parte datoria celuilalt. Aşadar, ecumenismul este foarte util pentru a crea o lume a păcii”.
Sub forma unor interviuri-fulger, cercetători și reprezentanți ai diferitelor tradiții creștine vor fi invitaţi în lunile următoare să revizuiască probleme, documente și perspective ecumenice, făcând aprofundări în acest domeniu.
Teresa Francesca Rossi, director asociat al Centrului Pro Unione Centro, a explicat că inițiativa ia în considerare dinamica actuală de difuzare a informației, adică într-o formă foarte scurtă şi rapidă.
„Cele 120 de secunde, continuă ea, sunt în Italia timpul de a savura o cafea bună, o cafea ecumenică. Cu toate acestea, cele 120 de secunde nu scutesc un conținut de înaltă valoare, datorat în mod special contribuției oferite de către reprezentanții de frunte ai mișcării ecumenice”.
Centrul Pro Unione – a mai spus colaboratoarea – are de fapt bucuria de a avea printre prietenii săi savanți, experți, lideri ai Bisericii angajaţi în dialogul ecumenic, fiind de foarte multe ori implicaţi direct în obiective importante ale drumului de unitatea a Bisericilor.
Formatul rubricii este disponibil în limba italiană sau engleză şi va oferi o varietate de contribuţii şi puncte de vedere. Printre experții ale căror prezență a fost anunțată, se numără mons. John A. Radano, responsabil al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor, mons. Peter Hocken, istoric al mișcării penticostale, Kenneth Howcroft, președinte al Conferinței metodiste, rabinii Burton Visotzky și Jack Bemporad.
Prin «120 de secunde de ecumenism», citim pe pagina de prezentare a canalului web, se doreşte împletirea slujirii specifice a călugărilor Franciscani ai Ispăşirii, cu educația formativă a spiritului ecumenic autentic:
„Aceştia au dorinţa de a realiza o educație care utilizează tehnologia digitală și mass-media, capabile să depășească distanța de timp și spaţiu, pentru a ajunge simultan la toţi cei care din motive de studiu, minister, interes pastoral, educativ sau personal sunt atenţi la mişcarea ecumenică sau doresc să fie parte din aceasta”.
„Ecumenismul – a încheiat părintele Puglisi – este important din două motive în principal. În primul rând la nivel uman, creștinii au obligația de a restabili în Creaţie sensul unui sentiment de bucurie pentru vestea bună adusă de Mântuitorul. Apoi, la nivel de credinţă, noi creştinii, trebuie să mărturisim generozitatea lui Dumnezeu, a realităţii sale trinitare şi a unităţii”.
Mai multe informaţii se pot găsi pe pagina de Internet a canalului web TV.
Sursa:ro.radiovaticana.va
Abonați-vă la:
Postări (Atom)