Se întâmplă foarte des ca soția mea și cu mine să primim comentarii referitoare la căsătoria noastră, care nu de puține ori ne fac să zâmbim: "Păreți așa de fericiți", "Vă purtați ca niște tineri căsătoriți", "Nu înțelegeți problemele noastre, deoarece căsătoria voastră este excelentă".
Zâmbim nu pentru că lucrurile spuse ne fac fericiți, ci pentru că foarte puțini oameni știu adevărata noastă poveste. Așa cum toate cuplurile au o astfel de poveste, așa avem și noi.
Nu cu mult timp în urmă, Consuelo și cu mine eram pe cale să divorțăm. Lucrurile nu mergeu bine, iar căsătoria noastră era în criză. Și nu spun acest lucru ușor… Am ajuns în punctul acela în care credeam ca nu mai există întoarcere. Cuplul nostru a avut nevoie de ajutor atât din partea preoților cât și al consilierilor pe probleme matrimoniale. Acești oameni au încercat să ne ajute și să restabilească ceea ce a fost odată căsătoria noastră. Acesta etapă cu siguranță a fost una dintre cele mai dureroase momente trăite de noi.
Reflectând la acea perioadă a vieții mele, cred că, dacă aș fi înțeles pe deplin anumite lucruri atunci când m-am căsătorit aș fi putut evita criza.
Aici ai cinci dintre aceste lucruri:
1. Nu există un plan B
Căsătoria este pentru totdeauna și se termină doar cu moartea. Sună un pic "sumbru", dar este adevărat. Când am jurat să-mi iubesc soția pentru totdeauna, m-am angajat să mă asigur că mariajul nostru va fi unul armonios, indiferent de situația în care ne vom afla. În clipele grele gândul meu zbura spre opțiunile rămase. Îmi doream o cale de ieșire văzând ca nu sutem fericiți. Aproape că îmi doream o altă opțiune decât aceea de a face ceva pentru căsătoria noastră, dar în căsătorie nu există nici un plan B. A avea plan B și a ține ușa deschisă pentru a putea scăpa din acesta, te privează cu siguranță de gândul și acțiunea de a te dedica soției și implicit căsătoriei.
2. Căsătoria nu se referă doar la fericirea mea
Multe cupluri fac această greșeală. Aud acest lucru în mod constant. Așa credeam și eu în ziua 2000 a căsătoriei noastre. Mă gândeam în mine: "Consuelo este soția mea, iar datoria ei este să mă facă fericit. Asta e ceea ce fac soțiile. Și dacă ea nu mă face fericit, va trebui să găseasc pe cineva care să o facă". Adevărul este că o căsătorie urmărește mai mult decât fericirea mea. Soția nu are întreaga responsabilitate pentru fericire. Fericirea este subiectivă și relativă, iar definiția mea legată de fericire se schimbă, astfel că nu există nicio cale care se poate upgrada nevoile mele. Căsătoria este despre dragoste, respect reciproc și onorarea lui Dumnezeu prin credința noastră. Nu este strict despre fericirea mea.
3. Comunicarea este mai eficientă decât tăcerea
Sunt un introvertit. Sunt, de asemenea, un bărbat. Din acest motiv, pentru mine, să vorbesc despre sentimentele mele este ciudat și inconfortabil, asemenea unui zbor cu avionul. Automat, atunci când ceva mă deranjează sau mă face să fiu supărat, mă izolez și mă odihnesc în liniște. Vine o vreme când aceste sentimente încep să caute forme dăunătoare și să canalizeze în relația noastră furie sau depresie. Ceea ce am realizat este ca nimeni nu mă iubește, se îngrijește și mă ajută la fel ca soția mea. Și dacă toate momentele mele proaste sunt enervante pentru cei de lângă mine și singura persoana care mă acceptă și poate face ceva e soția - de ce nu vorbesc cu ea?
4. Sprijinirea ei este bună pentru mine
Vă recomandăm amandoi cartea "Cele cinci limbaje ale iubirii" tuturor celor care urmează să se căsătorească sau care sunt deja căsătoriți. Modul în care văd acum relația cu soția mea s-a schimbat. Desigur, vom încerca să-i iubim pe ceilalți așa cum ne dorim să fim și noi iubiți, dar dacă acest limbaj nu este unul comun, eforturile noastre sunt în zadar. Deși sunt nevoit sa-mi ajut soția mai este ceva ce trebuie făcut pentru a avea o căsnicie fericită și sănătoasă. Nu trebuie sa fac ceva pentru a primi altceva în schimb, dar, (și nu înțelegeți greșit acest "dar") este foarte pozitiv să se primească ceva în schimb atunci când soții se ajută între ei. Mi se pare că, atunci când ajutorul (de exemplu, spălatul vaselor), aduce soției o "cisternă de dragoste", de ce nu aș vrea să facă același lucru și ea pentru mine. Sună bine, nu?
5. Diferențele nu sunt un semn de disfuncție
În orice relație - colegială, de familie sau de prietenie - vor exista diferențe. Este normal și acceptabil. Din anumite motive, mulți dintre noi clasăm căsătoria într-o altă categorie. Credem că odată ce se schimba ceva e normal să sărim imediat și să tragem concluzia că mariajul nostru are o defecțiune sau e deteriorat în vreun fel. Și când ne gândim că mariajul nostru are o defecțiune, începem să ne gândim Plan B, iar apoi ne oprim din comunicare. Ce este greu de înțeles este faptul că în căsătorie, conflictul poate apărea. Prin faptul că ne-am dat seama că diferențele sunt lucruri normale ne ajutăm pe noi să nu contabilizăm și să penalizăm fiecare diferență. Această realizare ne-a ajutat și ne ajută să iertăm mult mai rapid și să lucrăm din greu pentru a rezolva diferențele care pot apărea.
După cum puteți ghici referitor la cele scrise la începutul și la comentariile primite în mod regulat, Consuelo și cu mine avem acum o căsătorie spectaculoasă. E mai bine decât a fost vreodată. E chiar mai bine decât ceea ce a fost în a doua zi după ce ne-am căsătorit.
În căsătoria ta cum e? Ai găsit asemănări în experiența ta de cuplu? Ce ai adăuga la această listă?
Traducere: Orian Remus Anghel
Sursa:www.aleteia.org
