FOTO: Iconostasul unic în România, apreciat de Sfântul Ioan Paul al II-lea

Catedrala Greco-Catolică ‘Sfânta Treime’ din Blaj, cel dintâi edificiu baroc din mediul românesc din Transilvania, deţine un iconostas unic în spaţiul românesc, de o rară frumuseţe, fiind considerat şi cel mai mare din ţară – transmite AGERPRES.

În vizita sa istorică din 1999 din România, Papa Ioan Paul al II-lea a făcut referire în predica sa rostită în Catedrala ‘Sfântul Iosif’ din Bucureşti la acest iconostas, numindu-l ‘splendid’.

Nicolae Iorga spunea despre iconostasul catedralei din Blaj că este ‘prin întindere şi bogăţie’ cel mai impunător ‘din toată românimea’. De altfel, Iorga este cel care a sesizat şi subliniat pentru prima oară însemnătatea şi valoarea artistică a iconostasului sculptat în secolul al XVIII-lea de către tâmplarul Aldea din Tîrgu Mureş.

Situată în centrul istoric, respectiv în Piaţa 1848, locul în care au avut loc adunările populare din 3 aprilie şi din 2/14 mai 1848, Catedrala ‘Sfânta Treime’ a fost construită în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, în stil baroc.

În 1738, episcopul Micu Klein a încheiat un contract cu arhitectul italian Martinelli, de la Curtea Imperială din Viena, pentru edificarea catedralei. Construcţia celui dintâi edificiu baroc din mediul românesc din Transilvania a început în 1738 şi a fost terminată în 1749. Slujirea în biserică a început însă doar în 1765, după finalizarea iconostasului.

La început, catedrala, o biserică de tip sală, poseda doar un singur turn pe faţadă. Ulterior, în 1837, a fost mărită şi supusă unor modificări semnificative, fiind prevăzută cu două turnuri pe faţadă şi cu o terasă cu balustradă, ce precede portalul, dobândind aspectul de astăzi.

Înalt de 14 metri şi lat de 11,5 metri, iconostasul a fost sculptat de către meşterul tâmplar Aldea din Tîrgu Mureş, între 1749 şi 1765. E posibil ca acest meşter să se fi aflat în anturajul unor artişti germani de expresie barocă.

Iconostasul este considerat cel mai mare din ţară, iar însemnătatea sa artistică şi istorică este deosebită, aflăm din volumul ‘Iconostasul Catedralei Greco-Catolice ‘Sfânta Treime’ din Blaj’ (Sec. XVIII)’, autori Cornel Tatai-Baltă şi Ioan Fărcaş.

Sculptat în lemn de tei, aurit şi policromat, iconostasul este executat în maniera barocului postbrâncovenesc. El abundă de elemente decorative vegetal-florale, zoomorfe şi antropomorfe. În repertoriul botanic extrem de variat se integrează siluete de păsări şi animale, compoziţii cu figuri umane, diverse vase şi însemne heraldice. Este fără ornamentaţie geometrică.

Deşi şi-a pus semnătura doar pe cele şase mari icoane împărăteşti, icoanele au fost realizate în cea mai mare parte de pictorul de origine macedo-română Ştefan Tenetzky, din Arad, cotat ca unul dintre cei mai valoroşi artişti din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Pictorul îmbină elemente de tradiţie bizantină cu cele de sorginte apuseană, îndeosebi din epoca barocă. El se află de asemenea sub înrâurirea icoanelor ucrainene.

‘În vara anului 2010, ca urmare a fotografierii detaliate a întregului iconostas şi a cercetării acestuia pe calculator, a ieşit la iveală, în mod cu totul surprinzător, faptul că icoanele proorocilor, dintre care una este semnată şi datată clar în 1764, cât şi pictura Crucii Răstignirii cu molenii aparţin lui Grigorie Ranite (Hranite), din Craiova’, menţionează Cornel Tatai-Baltă şi Ioan Fărcaş. Pictor de şcoală brâncovenească, Ranite era foarte cunoscut în epoca sa.

Pictorii care au restaurat iconostasul între 1995-1996 au susţinut că acesta a fost pictat nu doar de o singură persoană. ‘Pictorul Nicolae Sava a comunicat că icoanele iconostasului au fost supuse unei analize chimice în urma căreia a reieşit că o parte dintre acestea au fost realizate în tempera, în timp ce altele au fost pictate în ulei. La icoanele împărăteşti executate în ulei s-a folosit şi foiţa de aur’, precizează autorii volumului ‘Iconostasul Catedralei Greco-Catolice ‘Sfânta Treime’ din Blaj’ (Sec. XVIII)’.

Cornel Tatai-Baltă şi Ioan Fărcaş susţin că uşile împărăteşti ale iconostasului sunt unice pe plan naţional, în ceea ce priveşte sculptura şi pictura. Terminate în partea superioară sub formă de acoladă, ele sunt încadrate de stâlpi cu secţiune pătrată, ce se continuă cu colonete torsadate, spiralate, cu capiteluri compozite. Peste acestea se ridică colonete scurte, între care se desfăşoară un arc semicircular al cărui timpan este bogat împodobit.

În ansamblul său, frontonul iconostasului poate sugera un vultur cu aripile desfăcute.

Cupola din faţa iconostasului a fost pictată de Iacov din Răşinari, numele său ieşind la iveală abia cu prilejul restaurării efectuate după 1990.

Catedrala deţine şi un covor de lână, de dimensiuni mari, ţesut în 1900 de un grup de femei din Maramureş, după desenul pictorului şi graficianului Octavian Smigelschi. Covorul, care are un chenar amplu, cu motive geometrice de sorginte populară, reprezintă un vultur uriaş cu aripile întinse.

Unul dintre monumentele reprezentative ale Blajului, Catedrala ‘Sfânta Treime’ este locul în care, din 1997, se află rămăşiţele pământeşti ale ctitorului său, episcopul Inocenţiu Micu Klein, aduse de la Roma. Tot aici odihneşte şi Cardinalul Alexandru Todea, trecut la cele veşnice în primăvara lui 2002. Cel mai probabil şi osemintele primului episcop greco-catolic, cel care a pus bazele Bisericii Române Unite cu Roma, Atanasie Anghel, deshumate pe cale arheologică în 2013 din curtea unei biserici ortodoxe din Alba Iulia, vor fi înhumate tot aici.

În această catedrală şi-a rostit Simion Bărnuţiu, în 2 mai 1848, celebrul discurs devenit programul politic al românilor din Transilvania, considerat „cea mai mare operă oratorică din istoria românilor”.

Sursa text: voceatransilvaniei.ro

Foto: Th. Wallut/ACC

Sursa

Pentru comunişti, acesta era cel mai mare pericol. Au încercat să-i reducă la tăcere, să radă după suprafaţa pământului dovezile istoriei lor, însă nu au reuşit. După 25 de ani, un renumit teolog explică fenomenul pe care Nicolae Ceauşescu nu putut să-l învingă şi care, providenţial, a fost salvator pentru România.

Care a fost cea mai mare spaimă a lui Ceauşescu

Michel Kubler trăieşte de cinci ani în România şi este directorul Centrului de Studii Bizantine şi Întâlniri Ecumenice "Sfinţii Petru şi Andrei" din Bucureşti. În urmă cu 10 ani, teologul împreună cu Katia Mrowiec şi Antoine Sfeir, au răspuns la 100 de întrebări ale copiilor despre cele trei religii monoteiste - iudaică, creştină şi musulmană - şi au strâns răspunsurile în cartea „Dumnezeu, Iahve, Allah”, lansată de curând la Editura Humanitas. Cartea se adresează copiilor de peste 8 ani, dar a fost un succes şi printre adulţi.

Într-un interviu acordat gândul el vorbeşte despre cum să le vorbeşti copiilor despre Dumnezeu, cum au reuşit românii să-şi salveze credinţa în perioada comunistă şi cât de religioşi sunt românii.

Citiţi mai jos interviul acordat de Michel Kubler

Domnule Michel Kuble, de la ce vârstă să le vorbim copiilor despre Dumnezeu?

Mereu, nu contează vârsta. Eu sunt preot catolic şi nu am familie, dar am prieteni cu familii şi ei le vorbesc copiilor când încă sunt foarte mici. Într-o familie creştină e normal să le vorbeşti copiilor despre Dumnezeu chiar de când sunt foarte mici. Nu ştiu dacă există şi la copiii români, dar la copiii francezi am observat că există o vârstă mistică, pe la 6-7 ani, când majoritatea copiilor încep să-şi pună întrebări despre lume, despre locul de unde vin.

În România, religia se predă de la clasa pregătitoare. Există o dezbatere dacă să fie predată religia sau nu. Dumneavoastră, ca teolog, ce opinie aveţi în acest sens?

Eu sunt preot, religios şi credincios, şi consider că cu cât mai devreme le vorbeşti copiilor despre religie, cu atât mai bine, dar în cazul şcolilor franceze de stat, mentalitatea franceză, pe care eu o împărtăşesc, porneşte de la premisa că învăţământul trebuie să fie laic.

Sunt de acord cu asta pentru că învăţământul de stat nu ar trebui să fie partizan. Dar asta e din perspectivă franceză, nu românească. Statul, prin intermediul învăţământului public, nu ar trebui să favorizeze o religie sau alta, şi trebuie să integreze şi să fie atent şi la copiii care nu au convingeri religioase.

Acesta este motivul pentru care şcoala le asigură copiilor predarea noţiunilor culturale: istoria religiilor, tradiţiile religioase, doctorinele religioase, dar într-un mod echidistant, fără parti-pris. Aici nu vorbesc de şcolile confesionale, pentru că în Franţa sunt multe astfel de şcoli.

Învăţământul religios este altceva decât cateheza, care intră în responsabilitatea părinţilor şi a parohiilor, ei trebuie să-şi asume educaţia religioasă a copiilor.

În şcolile din România, manualele copiilor cuprind exemple cu pedepse, dacă nu faci asta te pedepseşte Dumnezeu.

Asta ţine mai mult de morală. N-o să mă apuc să judec cultura română. Dar pot să spun că e o diferenţă foarte mare între ce se întâmplă în Franţa şi în România. Din ce observ, religiile minoritare nu-şi prea găsesc locul în acest sistem de învăţământ din România. 

Cum ar trebui explicate chestiunile religioase copiilor?

Cred că trebuie să iei întrebările copiilor în serios şi asta este foarte dificil. Deseori, când un profesor sau un părinte primeşte întrebări dificile de la copiii lor, li se par supărătoare. Şi atunci ei fac eforturi să caute un răspuns şi uneori le spun copiilor că sunt prea mici pentru a primi un astfel de răspuns.

În Biserica Catolică din Franţa se pune accentul pe trezirea interesului copilului încă de la vârste foarte mici pentru a stârni curiozitatea copiilor pentru problemele religioase. Copiii trebuie să înveţe de mici să se roage. Timp de trei- patru ani copiii învaţă despre credinţa în general, despre alcătuirea Bibliei şi apoi despre viaţa creştină.

"Poporul român are o tendinţă naturală de a fi un popor religios"

Trăiţi de cinci ani în România. Cum îi găsiţi pe români?

Impresia mea este că poporul român are o tendinţă naturală de a fi un popor religios, este foarte ataşat de practica exterioară religiei. Merg la biserică, la liturghie, merg în pelerinaje. Aceasta are legătură cu pietatea înrădăcinată în spiritul românesc.

În mod providenţial, poporul român a reuşit să-şi păstreze credinţa deşi era interzis acest lucru în perioada comunistă. Dar patrimoniul genetic al românilor a depăşit interdicţia şi le-a permis românilor să-şi păstreze credinţa şi ritualurile şi aşa s-a salvat creştinismul în România.

În Occident, felul nostru de a trăi credinţa nu este atât de confortabil, nu este înrădăcinat atât de mult. Occidentalii sunt mai raţionalişti, orientalii mai emoţionali, credinţa nu e atât de înrădăcinată, spre deosebire de orientali. Dacă îi spui asta unui oriental îţi va spune „bine, dar bisericile voastre sunt goale”. Ca să pornesc pe urmele lui Papa Ioan Paul al II-lea aş spune că orice creştin ar trebui să respire prin cei ambii săi plămâni: occidental şi oriental, cel latin şi cel bizantin.

Aici în partea orientală, oamenii merg la procesiuni cu moaşte, se înghesuie la coadă. Dumneavostră cum vedeţi aceste lucruri?

Numai Dumnezeu cunoaşte inimile, aşa cum scrie în Biblie. Poţi doar să ai impresia că e ceva superficial, dar nu poţi ştii. Noi occidentalii ne-am dus în est şi am dat verdictul că, în foarte scurt timp, credinţa în Răsărit o să se prăbuşească, că toate ţările se vor seculariza, odată cu intrarea Coca-cola şi a tuturor firmelor din Occident, şi că spiritul religios o să se prăbuşească pentru că n-a rezistat până atunci decât ca rezistenţă la regimul comunist.

Ce rol a avut religia în căderea regimului comunist?

A avut sigur un rol. Nu numai religia, dar este evident că unii dintre artizanii căderii comunismului au fost reprezentanţii credinţei, inclusiv Papa Ioan Paul al II-lea. Nu pot să spun că Papa a dărâmat comunismul, dar a fost o figură care a întruchipat rezistenţa morală şi spirituală. Şi iată că după 25 de ani, credinţa este nechimbată. Există lucruri care au dispărut, dar nu au un impact atât de mare cum credeam noi. E doar o eroziune. Cred că reprezentanţii religiilor trebuie să fie atenţi la erodarea credinţei pentru că e mai subtilă.

De exemplu, cei care l-au votat pe preşedintele Iohannis, şi asta e doar o constatare sociologică, ei vor fi primii care se vor îndepărta de el. Categoriile sociale care l-au votat pe Iohannis sunt cele care practică cel mai puţin religia: tinerii, cei cu instruire superioară şi cei care locuiesc la oraşe.

În sondajele de la alegeri oamenii erau întrebaţi dacă credeţi că va ajunge preşedinte cineva care nu era ortodox, se făcea apel la fibra naţională şi am crezut că lupta lui Iohannis este pierdută. Faptul că Iohannis a câştigat mi se pare că aduce o schimbare. Mi se pare că România îşi poate construi viitorul fără să se raporteze la credinţă, la religie. Nu au votat cu un lutheran împotriva unui ortodox.

S-a spus după alegeri că românii sunt foarte toleranţi...

Da, sunt toleranţi, dar e un semn că încep să se emancipeze de modelul religios dominant.

"Nimeni nu poate demonstra că Dumnezeu există"

Cum îl explicaţi dumneavostră pe Dumnezeu?

Nu ştiu dacă e cazul să-l explicăm pe Dumnezeu. Pascal a spus că n-o să mă caute decât cel care m-a găsit deja, dar mai e şi o altă frază a Sfântului Augustin care spune că dacă vrei să înţelegi trebuie să crezi. ”Crede pentru a înţelege”.

Ce i-aţi spune celui care are îndoieli cu privire la existenţa lui Dumnezeu?

N-aş căuta niciodată să-l conving. Aş face apel la planul existenţei. Aş încerca să-i împărtăşesc, nu să-i demonstrez, să-i arăt cum îmi schimbă mie viaţa Dumnezeu şi i-aş spune că Iisus Cristos a fost omul cel mai minunat care a existat vreodată. I-aş spune că cea mai mare bucărie a unui om este să fie fratele lui Cristos. După ce-i povestesc despre asta, abia apoi trec la partea raţională. Cum zicea Pascal, nimeni nu poate demonstra că Dumnezeu există, actul de credinţă nu ţine de intelect, ci de experienţă.

Cine e Michel Kubler

Michel Kubler  s-a născut pe 21 ianuarie 1955, Villé, Bas-Rhin, Franţa. Preot asumpţionist (din 1989), Kubler este doctor în teologie al Universităţii Catolice din Lyon, fost redactor-şef pe probleme religioase al cotidianului La Croix şi colaborator la Bayard Presse.

Din 2010 până în 2014, este delegat al Superiorului provincial din Franţa pentru misiunea în Orient a congregaţiei asumpţioniste.

Stabilit la Bucureşti în septembrie 2010, contribuie la reînfiinţarea comunităţii asumpţioniste, în 2011 devine rector al parohiei catolice francofone „Sacré-Coeur", iar din 2012 ţine cursuri la Facultatea de Teologie Romano-Catolică.

În prezent conduce, tot la Bucureşti, Centrul de Studii Bizantine şi Întâlniri Ecumenice „Sfinţii Petru şi Andrei".

Din 2014 a fost numit asistent al Superiorului provinciei asumpţioniste din Europa, nou înfiinţată. Printre lucrările sale, individuale sau în colaborare, se numără: Dumnezeu, Iahve, Allah (Dieu, Yahweh, Allâh, împreună cu Katia Mrowiec şi Antoine Sfeir, în care a formulat răspunsurile despre creştini, Bayard Jeunesse, 2004; Humanitas, 2015), La grâce de vivre (interviuri cu Mons. Joseph Doré, Bayard, 2005), Benoît XVI, pape de Contre-Réforme? (Bayard, 2005), ​Mic indreptar de credinţă (Petit parcours de foi, Bayard, 2014; Humanitas, 2014). A participat multă vreme la emisiunea C dans l'air, la postul TV France 5.

Sursa

Cum poate deveni copilul un mare cititor

Scriitorul argentinian Jorge Luis Borges spunea odată că, dintre diversele instrumente inventate de om, cel mai uimitor este cartea. Toate celelalte sunt prelungiri ale corpului său… Numai cartea este o prelungire a imaginației și memoriei, amintește cotidianul spaniol ABC.

‘Copiii care sunt obișnuiți să citească și care au o rutină a lecturii au și un vocabular mai bogat, un grad mai mare de înțelegere a celor citite și, în plus, fac mai puține greșeli de ortografie’, consideră Sergio Díez, responsabil al serviciului de bibliotecă al școlii bilingve private Colegio Brains, considerată una dintre cele mai bune din Spania.

Potrivit acestuia, ‘interesul pentru lectură trebuie să fie stimulat și inoculat copiilor de când sunt mici’, chiar înainte de a învăța să citească. Trebuie să li se ofere cărți ca o formă în plus de distracție. Este important să se aleagă cartea adecvată momentului, vârstei și etapei de învățare în care se află copilul, consideră Sergio Díez, care oferă câteva sfaturi pentru a transforma copiii în iubitori de lectură.

Cartea trebuie să fie văzută ca o jucărie, copiii trebuie să o atingă de când sunt mici, să se joace cu ea, să o cerceteze… Acest lucru este esențial pentru ca, mai mari fiind, să nu vadă cartea ca pe ceva plictisitor.Copiii trebuie să simtă satisfacția de a citi. Cei mici trebuie să găsească acele cărți care corespund preferințelor lor, dar părinții trebuie să se asigure că vocabularul și conținutul sunt adecvate vârstei.

Cei mari trebuie, la rândul lor, să dea exemplu și să citească, pentru că, în mod normal, copiii tind să imite comportamentul adulților care îi înconjoară. Prin urmare, spune Sergio Díez, toată lumea trebuie să se pună pe citit.

Există și o Zi Internațională a Cărții pentru Copii și Tineret, sărbătorită la 2 aprilie, care coincide cu ziua de naștere a marelui scriitor danez Hans Christian Andersen (1805-1875). Această inițiativă încearcă să evidențieze importanța de a inculca obișnuința lecturii încă din primii ani de viață.

Dar cum pot părinții să contribuie la formarea gustului pentru lectură al copiilor? Asociația spaniolă de pediatrie AEPap (Asociación Espańola de Pediatría de Atención Primaria) recomandă zece măsuri pentru stimularea lecturii și dezvoltarea limbajului copiilor, preluate de El Mundo.

Pediatrii amintesc că este important să-i ajutăm pe copii să-și organizeze timpul și biblioteca. În fiecare zi trebuie să se rezerve un timp pentru lectură, în condiții de relaxare și dispoziție pentru citit. Este important să se ceară sfaturi la școală, la bibliotecă și în librării cu privire la cele mai adecvate cărți pentru fiecare copil și fiecare vârstă. Întrebările copiilor și adolescenților oferă cheia pentru a le cunoaște gusturile și motivațiile.

Orice situație poate oferi motive pentru a apela la cărți. De aceea, se recomandă să se lase totdeauna cărți la îndemâna copiilor. În materie de lectură, adulții sunt un model pentru copii și tineri, care de multe ori îi imită.

Este important să se citească în fața lor. Copiii au dreptul de a alege. Trebuie să se țină cont de gusturile lor și de cum evoluează. Este mai bine să se sugereze decât să se impună. Trebuie să se evite ca lectura să fie percepută ca o obligație. Sprijinul familiei este necesar la toate vârstele. Obiceiul lecturii ‘se ia’ citind împreună cu alți copii.

Faptul de a le permite copiilor să-și aleagă cărțile pe care doresc să le citească le întărește abilitățile de lectură, după cum sugerează un studiu preluat de site-ul es.reuters.com.

‘Începem să înțelegem că a citi este o determinantă-cheie a sănătății’, a spus principala sa autoare, Dr. Erin Kelly, de la University of Rochester, New York. Cercetări anterioare identificaseră un efect pozitiv al lecturii asupra sănătății copiilor. Dr. Erin Kelly și colegul său Dr. C. Andrew Aligne au prezentat rezultatele acestui studiu în cadrul unei reuniuni a Societăților Academice de Pediatrie, la San Diego, în California.

Sheridan Blau, profesor și coordonator de program în cadrul Columbia University, care nu a participat la studiu, a amintit că unele școli adoptă libera alegere pentru lectură. Dacă este posibil ca elevii să aleagă dintr-o varietate de titluri potrivite pentru nivelul lor de lectură, cel mai bun lucru este, cu siguranță, ‘libera alegere’, a apreciat Sheridan Blau. Potrivit acestuia, elevii ‘vor găsi ceva care îi interesează’. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Sursa:www.financiarul.ro

De ce omul ”costă” mai puţin decât petrolul?

Vă încurajez ca, pe măsură ce continuaţi operele voastre de caritate creştină, să denunțaţi tot ceea ce calcă în picioare demnitatea umană– a spus Papa reprezentanţilor Reuniunii Operelor de Ajutorare a Bisericilor Orientale (ROACO), pe care i-a întâlnit luni, 15 iunie, cu ocazia celei de-a 88-a adunări generale a asociaţiei, care se desfăşoară până pe 17 iunie în Vatican. Adunarea generală a fost deschisă prin audienţa la papa Francisc, în Sala Clementină din Vatican. Printre subiectele abordate s-au aflat: situaţia creştinilor din Siria şi Irak, recenta vizită a cardinalului Sandri în Irak (1-5 mai 2015), cât şi biserica din Etiopia, Eritreea şi Armenia. Ultima întâlnire a Sfântului Părinte cu ROACO avea loc în 2014, la puţine zile de la întoarcerea sa din Ţara Sfântă.

 

„Toţi ne-am fi dorit ca sămânţa reconcilierii să aducă roade – a reiterat Papa– însă, evenimentele care au zbuciumat Orientul Mijlociu ne fac să simţim gerul unei ierni şi gheaţa unor suflete, care par să nu se mai sfârşească. Pământul acestor regiuni este brăzdat de paşii celor care caută refugiu şi este irigat de sângele atâtor bărbaţi şi femei, printre care numeroşi creştini, din cauza credinţei lor” – aşa a descris papa Francisc experienţa cotidiană a «fiilor şi fiicelor Orientului Mijlociu», prin care a deschis sesiunea de lucru a reprezentanţilor ROACO.

În ceea ce priveşte Orientul Mijlociu, Pontiful i-a îndemnat să ducă mai departe „opera ascultării şi a servirii aproapelui aflat în nevoi”, caracteristici distinctive ale organizaţiilor caritative coordonate de Congregaţia Bisericilor Orientale.

Pontiful a menţionat apoi recenta călătorie a cardinalului Sandri în Irak, atunci când se îngenunchea în faţa suferinţei creştinilor din Câmpia din Ninive sau a grupurilor refugiate din Siria. Acestora, a spus Pontiful, „le-aţi purtat binecuvântarea lui Dumnezeu. Dar în acelaşi timp, simţeaţi că în acei ochi care cereau ajutor şi implorau pacea sau reîntoarcerea la propriile case, era însăşi Isus cel care vă privea, cerând acea caritate şi dragoste, care ne face să fim creştini”.

 

„Pentru a nu cădea într-un «eficienţialism» sau «asistenţialism» care promovează persoanele şi popoarele, fiecare operă de ajutorare trebuie să se renască întotdeauna de la această binecuvântare care ne atinge atunci când avem curajul să vedem realitatea pe care o avem în faţă”.

Pontiful a citat apoi, din textul Bulei pentru Anul Milostivirii propus de el: „Să ne deschidem ochii pentru a vedea mizeriile lumii, rănile atâtor fraţi şi surori private de demnitate şi să ne simţim provocaţi să ascultăm urletul lor de ajutor. Mâinile noastre să strângă mâinile lor şi să le strângem către noi, pentru a simţi căldura prezenţei noastre, a prieteniei şi frăţiei. Fie ca vocea lor să devină a noastră, iar împreună să putem distruge bariera de indiferenţă care deseori ascunde ipocrizia şi egoismul” (n 15).

Subliniind creşterea iniţiativelor de sensibilizare şi de ajutor pentru creştinii din Orient, ca o „trezire de conştiinţă” pentru prezenţa milenară a creştinilor din aceste locuri, Pontiful a sublinia nevoia unui pas ulterior pe care operele de ajutorare trebuie să îl facă:

 

„să elimine acordurilor tacite  prin care viaţa a milioane de oameni pare să fie mai puţin importantă decât petrolul sau armele (…) în timp ce se proclamă pacea şi justiţia şi se tolerează ca traficanţii să acţioneze în aceste locuri”.

Atenţia operelor de caritate a Bisericilor orientale se îndreaptă în cadrul adunării generale din acest an şi asupra Eritreei, respectiv Etiopiei, recent numite de Pontif ca mitropolii sui iuris, legate de tradiţia comună alexandro-gheez:

 

„Ajutaţi aceste comunităţi creştine antice să se simtă parte a misiunii de evanghelizare – a îndemnat papa – şi să ofere, mai ales tinerilor, un orizont de speranţă şi creştere. Fără de aceasta, nu se va putea opri niciodată fluxul migrator care poartă atât mulţii fii şi fiice ale acestor pământuri pe coasta mediteraneană, punându-le în pericol viaţa”.

Ultima parte a discursului adresat participanţilor la a 88-a adunare generală ROACO a fost dedicat Armeniei, „leagănul primei națiuni botezate”, ţară cu o „istorie bogată în cultură, credință și martiriu”:

 

„Sprijinul operelor de caritate pentru Biserica din această țară, a subliniat el, contribuie la drumul spre unitatea vizibilă a tuturor credincioșilor în Cristos”.

«Fie ca noile generații să se poată deschide către un viitor mai bun și sacrificiul multor armeni să poată deveni sămânță de dreptate și pace», scria papa Francisc în mesajul său Mesaj pentru armenii, adresat pe 12 aprilie 2015.

Papa Francisc a încheiat audienţa sa din Sala Clementină cu o rugăciune către Sfântul Efrem Sirul, invocând peste Bisericile catolice orientale binecuvântarea lui Dumnezeu, prin mijlocirea Maicii Domnului:

 

„Acceptă, Regele nostru, oferta noastră, și dă-ne în schimb mântuirea. Trimite pacea Ta în locurile devastate, reconstruieşte bisericile incendiate până când va domni o mare pace, şi vom putea împleti o coroană mare de flori din toate părţile, pentru a fi încununat Domnul păcii” (Sf. Efrem, Imnul Învierii).

Sursa:ro.radiovaticana.va

Motivul incredibil pentru care o mamă l-a îmbrățișat pe ucigașul fiicei sale

În luna noiembrie a anului 2012 o întâmplare teribilă zguduia comunitatea din Florida. Jordyn Howe, un tânăr de 16 ani, se afla în autobuzul care îl transporta pe el și pe alți tineri spre școală. Acesta avea motive de mândrie deoarece furase de acasă pistolul tatălui său vitreg, așa că l-a scos din buzunar și a început să-l fluture în fața colegilor.

Ce a urmat a fost șocant deoarece pistolul s-a descărcat și a rănit-o mortal în gât pe tânăra în vârstă de numai 13 ani pe nume Lourdes "Jina" Guzman-DeJesus. O întâmplare tragică care a produs o durere uriașă în rândul familiei fetei care a murit, doar după câteva ore la spital.

A urmat un proces lung care s-a finalizat la sfârșitul anului 2014 și care a rămas în istoria proceselor în care părinții unui copil îl înfruntă pe criminalul acestuia. Mama fetei, pe nume Andy Guzman-DeJesus a găsit puterea să-l înfrunte pe criminal și mai ales să-l ierte pentru tinerețea sa și a decis să facă o înțelegere cu acesta pentru a-l ajuta să scape de închisoare. De asemenea, mama fetei a făcut un gest care a uimit atât judecătorii cât și opinia publică internațională, îmbrățișându-l în fața camerelor de luat vederi pe tânăr, un moment ce a făcut înconjorul lumii.

Ellen Sue Venzer, judecătoarea care s-a ocupat de acest caz a declarat pentru ziarul Miami Herlad că în 20 de ani de activitate a văzut multe, dar acest gest este unic și probabil va rămâne singular în cariera domniei sale.

Ca urmare a înțelegerii făcute tânărul a participat, împreună cu mama fetei ucise la o serie de conferințe și tabere tematice al căror subiect a fost atragerea atenției asupra folosirii iresponsabile a armelor de foc.

De asemenea, tânărul a trebuit să participe la cursurile unei academii de reabilitare pentru tineri ca și o formă facilă de ispășire a pedepsei pe care o datora societății și familiei fetei ucise.

Prin acest gest femeia nu numai că l-a salvat de închisoare pe tânăr, dar a reușit să arate lumii întregi că iertarea este un atribut excepțional pe care doar cei aflați în maximă suferință îl pot oferi și mai ales înțelege.
 

Sursa:ro.blastingnews.com

Pe 18 iunie va fi prezentată noua Enciclică a Papei Francisc

Joi, 18 iunie, la Vatican, în Sala Nouă a Sinodului va fi prezentată într-o conferinţă de presă jurnaliștilor acreditați Enciclica "Lăudat fie", despre grija pentru "casa comună",.a Sanctităţii Sale Papa Francisc.

Printre vorbitori se numară:

Eminenţa sa Card. Peter Kodwo Appiah Turkson, președintele Consiliului Pontifical pentru Justiție și Pace;

IPS Mitropolit Ioan de Pergam Zizioulas, reprezentând Patriarhia Ecumenică și Biserica Ortodoxă;

Prof. John Schellnhuber, fondator și director al Institutului Potsdam de Cercetare a Impactului Climatic;

După prezentările vorbitorilor va fi alocat un timp pentru întrebări din partea reporterilor.

Traducere: ACC

Sursa:ilsismografo.blogspot.ro

Despre Întâlnirea Naţională a Tineretului Catolic (Cluj-Napoca, 22-26 Iulie 2015)

În perioada 22-26 Iulie ac la Cluj-Napoca se va desfăşura Întâlnirea Naţională a Tineretului Catolic cu tema Fericiţi cei cu inima curată, pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu (Matei 5,8).

 

Înscrierile se fac pe site-ul întâlnirii www.intc.ro unde veţi afla informaţiile necesare. Informaţii se găsesc şi pe pagina de facebook a evenimentuluihttps://www.facebook.com/intc.ro.

 

Responsabilul cu tineretul din Arhieparhia de Alba Iulia si Făgăraş (pr. Rus Cristian) va trebui să confirme pe fiecare participant în parte.

Confirmarea va fi realizată după ce înscrişii vor achita taxa de participare. Această sumă va fi platită parohului locului care va lua legătura cu Pr. Rus Cristian la nr. de telefon 0745852777.

 

Pentru participanţii minori există în format pdf acordul părinţilor ce se găseşte pe site la categoria RESURSE sau:

 http://www.intc.ro/wp-content/uploads/pdf/Declaratie%20privind%20acordul%20parintilor.pdf

 

Referitor la adeverinţa medicală – aceasta se va solicita medicului de familie de către fiecare participant fiind valabilă 30 de zile. Medicii au un formular standard pentru această adeverinţă.

Pentru orice informaţii nu ezitaţi să ne contactaţi!

 

Biroul Pastoral Blaj

Pr Cristian Rus 

Tel. 0745852777

Responsabil cu tinerii din Arhieparhia de Alba Iulia şi Făgăraş

Str. Petru Pavel Aron nr 2-Blaj

SURSA