duminică, 13 martie 2016
Cum știu copacii și plantele că… a venit primăvara?
Toată lumea știe răspunsul la această întrebare extrem de simplă, nu-i așa? Se face mai cald, apar albinele și gâzele și, gata, copacii încep să înflorească. Ei bine, din punctul de vedere al unui cercetător din domeniul horticulturii, lucrurile sunt mai complicate.
Primăvara e un fel de adolescență pentru un pom, care, oarecum similar ca oamenii, trece printr-o serie de schimbări. Atât de mari, încât, dacă ai fi de pe altă planetă, probabil ai avea impresia că un copac înflorit este un total alt organism față de același copac iarna.
Cum ”știu” copacii să înflorească la venirea primăverii? De fapt, contrar părerii populare, e o chestiune care are legătură mai mult cu scădereaa perioadelor de noapte decât cu temperatura în creștere.
Plantele conțin o moleculă denumită ”phytochrome”, cu funcție de fotoreceptor – adică detectează cantitatea de lumină într-o anumită perioadă de timp. Această moleculă poate vi văzută și ca un fel de ”clepsidră biologică” a pomului, care pur și simplu măsoară lungimea zilei și, mai ales, a nopții.
Când nopțile încep să fie mai scurte, mugurii primesc ”undă verde” pentru a înflori. Dacă, totuși, vine brusc o perioadă foarte rece, semnalul transmis mugurilor este de a se ”retrage” și proteja.
Copacii au două tipuri de muguri. Cei ”grași”, din care se formează florile și care sunt esențiali în procesul de polenizare, respectiv cei ”ascuțiți”, vegetativi, din care se formează ramurile. Procesul de înflorire a copacilor are un singur scop: acela de reproducere.
Un fapt prea puțin cunoscut publicului ține de copacii mult mai înfloriți decât în mod normal – lucuru pe care oamenii tind să îl asocieze cu ideea de sănătate foarte bună a plantei. Dimpotrivă, este un fel de mesaj prin care copacul ”anunță” că știe că va muri. Și, înainte de asta, vrea să aibă parte de cât mai multă ”distracție” și de cât mai mulți urmași…
vineri, 11 martie 2016
O fetiță de 8 ani a scris unui brand de whisky înainte de a muri
Laura a avut doar 8 ani, când a murit după ce a fost agresată de tatăl său alcoolic.
Cu puțin timp înainte de moartea sa, fetița a scris o scrisoare către un brand faimos de whisky. În ceea ce a devenit, din păcate, un fel de testament spiritual, i-a cerut lui "Jack" - și se înțelege repede de ce este numit așa – care i-a scos din casă și i-a ucis viața, să-i restituie tatăl pe care-l avuse odată.
Sătulă de alcoolism, fetița și-a spus punctul de vedere al unui copil care trăise zilnic violența în familie, absența tatălui și multe alte efecte secundare cauzate de alcoolism.
"Dragă Jack, nu-i spune lui tati că ți-am trimis această scrisoare, s-ar putea să se supere foarte tare pe mine", începe textul.
"Mama mi-a spus că nu-i bine să urăsc pe cineva. În ciuda tuturor lucrurilor, nu te pot urî. Am vrut doar să-ți cer o favoare: Ieși din viața noastră".
"Tata și-a pierdut slujba din cauza ta. A trebuit să ne vindem casa pentru a plăti datoriile. Fără un loc de muncă, avem bani puțini în casă pentru a cumpăra de mâncare. De multe ori mama a răbdat foame pentru ca sora mea și cu mine să putem mânca."
"Când am căzut de pe bicicletă am vrut ca tata să mă ia în brațe, dar el era cu tine. Nu l-ai lăsat să vină la examenul meu, nici la concursul de dans pe care l-am susținut, iar acest lucru m-a întristat foarte mult."
"De când tata te-a cunoscut, nu se mai întoarce acasă înainte de miezul nopții. Ce naiba face până atunci? "A întrebat Laura.
Și apoi violența: "A început să o rănească pe mama, mai întâi cu cuvinte, apoi cu cureaua. Când se întîmpla asta a trebuit să ne ascundem la vecini pentru că altfel și noi primeam același tratament. Pe măsură ce am crescut am devenit un sac de box. Mi-a stricat toate jucăriile. Nu știu ce i-ai spus tatei pentru a-l face să se schimbe atât de mult. Știu doar că mama îl vrea iarăși pe soțul cu care se căsătorise".
"Te rog, să-l lași în pace, îndepărtează-te de el pentru a putea fi din nou fericiți", a conchis fetița. "Sper că vei înțelege. Laura".
Povestea Laurei este atât de tristă încât poate servi drept exemplu pentru oricine. Alcoolismul este o dependență serioasă, din care cel ce vrea să scăpe trebuie să ceară ajutorul, pentru a nu exista și alți copii ca Laura, care a avut întreaga viață înainte, dar a murit din cauza unui monstru pe care "în ciuda tuturor lucrurilor" nu-l putea urî.
Cu puțin timp înainte de moartea sa, fetița a scris o scrisoare către un brand faimos de whisky. În ceea ce a devenit, din păcate, un fel de testament spiritual, i-a cerut lui "Jack" - și se înțelege repede de ce este numit așa – care i-a scos din casă și i-a ucis viața, să-i restituie tatăl pe care-l avuse odată.
Sătulă de alcoolism, fetița și-a spus punctul de vedere al unui copil care trăise zilnic violența în familie, absența tatălui și multe alte efecte secundare cauzate de alcoolism.
"Dragă Jack, nu-i spune lui tati că ți-am trimis această scrisoare, s-ar putea să se supere foarte tare pe mine", începe textul.
"Mama mi-a spus că nu-i bine să urăsc pe cineva. În ciuda tuturor lucrurilor, nu te pot urî. Am vrut doar să-ți cer o favoare: Ieși din viața noastră".
"Tata și-a pierdut slujba din cauza ta. A trebuit să ne vindem casa pentru a plăti datoriile. Fără un loc de muncă, avem bani puțini în casă pentru a cumpăra de mâncare. De multe ori mama a răbdat foame pentru ca sora mea și cu mine să putem mânca."
"Când am căzut de pe bicicletă am vrut ca tata să mă ia în brațe, dar el era cu tine. Nu l-ai lăsat să vină la examenul meu, nici la concursul de dans pe care l-am susținut, iar acest lucru m-a întristat foarte mult."
"De când tata te-a cunoscut, nu se mai întoarce acasă înainte de miezul nopții. Ce naiba face până atunci? "A întrebat Laura.
Și apoi violența: "A început să o rănească pe mama, mai întâi cu cuvinte, apoi cu cureaua. Când se întîmpla asta a trebuit să ne ascundem la vecini pentru că altfel și noi primeam același tratament. Pe măsură ce am crescut am devenit un sac de box. Mi-a stricat toate jucăriile. Nu știu ce i-ai spus tatei pentru a-l face să se schimbe atât de mult. Știu doar că mama îl vrea iarăși pe soțul cu care se căsătorise".
"Te rog, să-l lași în pace, îndepărtează-te de el pentru a putea fi din nou fericiți", a conchis fetița. "Sper că vei înțelege. Laura".
Povestea Laurei este atât de tristă încât poate servi drept exemplu pentru oricine. Alcoolismul este o dependență serioasă, din care cel ce vrea să scăpe trebuie să ceară ajutorul, pentru a nu exista și alți copii ca Laura, care a avut întreaga viață înainte, dar a murit din cauza unui monstru pe care "în ciuda tuturor lucrurilor" nu-l putea urî.
Traducere: ACC
joi, 10 martie 2016
Spovada: jubileul inimii care-l bucură mai ales pe Dumnezeu
Sfântul Părinte s-a întâlnit vineri cu cei circa 500 de participanți la cursul anual promovat de Administrația Apostolică a Penitenței (Penitenzieria Apostolica) evenimentul având loc în Sala Regia (din Palatul Apostolic), în jurul orei prânzului.
Cursul își propune să-i ajute pe noii preoți și pe diaconi să se formeze cât mai bine în vederea administrării Sacramentului Reconcilierii, devenind tot mai conștienți de importanța slujirii ca duhovnici și mijlocitori ai milostivirii divine. "Acest sacrament necesită o pregătire adecvată și actualizată astfel încât cei care se apropie de scaunul de spovadă să poată atinge cu mâna măreția milostivirii, izvor de autentică pace interioară (Cf Bula Misericordiae Vultus, 17)", a spus Sfântul Părinte la începutul discursului adresat participanților la curs.
Amintind că "Sacramentul Reconcilierii este locul privilegiat pentru a experimenta milostivirea lui Dumnezeu și a celebra sărbătoarea întâlnirii cu Tatăl, pontiful le-a dat cursanților câteva sfaturi:
Papa Francisc: "Când ne ducem la scaunul de spovadă , în calitate de duhovnici, pentru a-i primi pe penitenți, frații și surorile noastre, trebuie să ne amintim că suntem pentru ei instrumente ale milostivirii lui Dumnezeu; să fim așadar atenți să nu împiedicăm acest dar al mântuirii! Confesorul este el însuși un păcătos, un om care are nevoie de iertare; în primul rând el nu poate exista fără milostivirea lui Dumnezeu, care l-a ales și l-a constituit (cf In 15,16) pentru această mare misiune. Confesorul trebuie să se încredințeze Domnului, cu atitudine de credință smerită și generoasă, având o singură dorință: ca penitentul să poată cunoaște iubirea Tatălui."
Definind momentul absoluțiunii, ca fiind "jubileul inimii, care-l bucură nu doar pe credincios și Biserică, cât mai ales pe Dumnezeu însuși", pontiful a spus:"Dragi frați, în acest timp, marcat de individualism, de multe răni și de tentația închiderii în sine, este un adevărat dar să vezi și să însoțești persoane care se apropie de milostivirea divină. Acest fapt implică și pentru noi toți o obligație și mai mare de coerență evanghelică și de bunăvoință paternă, fiind păstrători și niciodată patroni, atât a oițelor cât și a harului", a spus Sfântul Părinte.
În încheierea reflecției adresată participanților la cursul anual promovat de Administrația Apostolică a Penitenței (Penitenzieria Apostolica), papa Francisc ne-a îndemnat să punem în centrul Anului jubiliar Sacramentul Reconcilierii, "adevărat spațiu al Duhului Sfânt în care toți, confesori și penitenți, putem trăi experiența iubirii definitive și fidele, iubire a lui Dumnezeu față de fiecare dintre fii, o iubire care nu dezamăgește niciodată.
Făcând trimitere la exemplul Sfântului Leopold Mandic, care spunea deseori că "milostivirea lui Dumnezeu depășește orice așteptare a noastră", papa Francis a amintit că acest mare duhovnic obișnuia să le spună celor care sufereau: 'Avem în cer inima unei mame. Preacurata, Maica noastră, care a trăit la picioarele Crucii toată suferința posibilă pentru o ființă omenească, înțelege suferința noastră și ne mângâie'.
"Fecioara Maria, Refugiul păcătoșilor și Maica Milostivirii, să călăuzească și să susțină ministerul fundamental al Reconcilierii", s-a rugat papa Francisc la încheierea întâlnirii.
Cursul își propune să-i ajute pe noii preoți și pe diaconi să se formeze cât mai bine în vederea administrării Sacramentului Reconcilierii, devenind tot mai conștienți de importanța slujirii ca duhovnici și mijlocitori ai milostivirii divine. "Acest sacrament necesită o pregătire adecvată și actualizată astfel încât cei care se apropie de scaunul de spovadă să poată atinge cu mâna măreția milostivirii, izvor de autentică pace interioară (Cf Bula Misericordiae Vultus, 17)", a spus Sfântul Părinte la începutul discursului adresat participanților la curs.
Amintind că "Sacramentul Reconcilierii este locul privilegiat pentru a experimenta milostivirea lui Dumnezeu și a celebra sărbătoarea întâlnirii cu Tatăl, pontiful le-a dat cursanților câteva sfaturi:
Papa Francisc: "Când ne ducem la scaunul de spovadă , în calitate de duhovnici, pentru a-i primi pe penitenți, frații și surorile noastre, trebuie să ne amintim că suntem pentru ei instrumente ale milostivirii lui Dumnezeu; să fim așadar atenți să nu împiedicăm acest dar al mântuirii! Confesorul este el însuși un păcătos, un om care are nevoie de iertare; în primul rând el nu poate exista fără milostivirea lui Dumnezeu, care l-a ales și l-a constituit (cf In 15,16) pentru această mare misiune. Confesorul trebuie să se încredințeze Domnului, cu atitudine de credință smerită și generoasă, având o singură dorință: ca penitentul să poată cunoaște iubirea Tatălui."
Definind momentul absoluțiunii, ca fiind "jubileul inimii, care-l bucură nu doar pe credincios și Biserică, cât mai ales pe Dumnezeu însuși", pontiful a spus:"Dragi frați, în acest timp, marcat de individualism, de multe răni și de tentația închiderii în sine, este un adevărat dar să vezi și să însoțești persoane care se apropie de milostivirea divină. Acest fapt implică și pentru noi toți o obligație și mai mare de coerență evanghelică și de bunăvoință paternă, fiind păstrători și niciodată patroni, atât a oițelor cât și a harului", a spus Sfântul Părinte.
În încheierea reflecției adresată participanților la cursul anual promovat de Administrația Apostolică a Penitenței (Penitenzieria Apostolica), papa Francisc ne-a îndemnat să punem în centrul Anului jubiliar Sacramentul Reconcilierii, "adevărat spațiu al Duhului Sfânt în care toți, confesori și penitenți, putem trăi experiența iubirii definitive și fidele, iubire a lui Dumnezeu față de fiecare dintre fii, o iubire care nu dezamăgește niciodată.
Făcând trimitere la exemplul Sfântului Leopold Mandic, care spunea deseori că "milostivirea lui Dumnezeu depășește orice așteptare a noastră", papa Francis a amintit că acest mare duhovnic obișnuia să le spună celor care sufereau: 'Avem în cer inima unei mame. Preacurata, Maica noastră, care a trăit la picioarele Crucii toată suferința posibilă pentru o ființă omenească, înțelege suferința noastră și ne mângâie'.
"Fecioara Maria, Refugiul păcătoșilor și Maica Milostivirii, să călăuzească și să susțină ministerul fundamental al Reconcilierii", s-a rugat papa Francisc la încheierea întâlnirii.
Sursa:ro.radiovaticana.va
miercuri, 9 martie 2016
Inelul Ioanei d'Arc, capturat de englezi, a fost recuperat de francezi după 600 de ani
Inelul eroinei naționale a Franței, Ioana d'Arc, a fost răscumpărat de francezi la o licitație, informează 20minutes.ch citat de Agerpres.
Inelul era o pradă de război păstrată de englezi de la sfârşitul Războiului de o Sută de Ani. El revine în Franţa, după 600 de ani de exil, având în vedere că a fost cumpărat vineri la licitaţie de Puy du Fou, desemnat cel mai bun parc tematic din lume.
Bijuteria, datată şi autentificată de experţi, a fost un element central la procesul "Fecioarei din Orleans", menţionează parcul tematic specializat în spectacole istorice şi care are anual circa 2 milioane de vizitatori.
Parcul din vestul Franţei, care a vrut astfel "să pună capăt exilului acestui simbol care i-a aparţinut celei mai mari eroine a Franţei", l-a achiziţionat cu 376.833 de euro prin intermediul unei fundaţii, câştigând o "bătălie strânsă", de această dată "împotriva unor colecţionari americani şi britanici".
Bijuteria, datată şi autentificată de experţi, a fost un element central la procesul "Fecioarei din Orleans", menţionează parcul tematic specializat în spectacole istorice şi care are anual circa 2 milioane de vizitatori.
Parcul din vestul Franţei, care a vrut astfel "să pună capăt exilului acestui simbol care i-a aparţinut celei mai mari eroine a Franţei", l-a achiziţionat cu 376.833 de euro prin intermediul unei fundaţii, câştigând o "bătălie strânsă", de această dată "împotriva unor colecţionari americani şi britanici".
Sursa:m.romanialibera.ro
Abonați-vă la:
Postări (Atom)