A fost decoperit un înger în Biserica Nașterii Domnului din Betleem

Un vechi mozaic ce reprezintă un înger a fost descoperit la începutul lunii iulie, în Biserica Nașterii Domnului din Betleem, Palestina. Construit pe locul unde tradiției creștine consideră că s-a născut Cristos, biserica este subiectul lucrărilor de restaurare, începute în 2013 de către o echipă italiană în acord cu Autoritatea Palestiniană.

Ascuns în spatele unui înger de pe tencuiala depe  perete, a fost reperat folosindu-se camere termice. Acesta este reprezentat cu brațul întins, arătând spre locația presupusă a nașterii lui Cristos, fiind al șaptelea înger de pe pereții bisericii. După secole de uitare, mozaicul, vechi de aproape un mileniu, este păstrat remarcabil, ca și alte mozaicuri care împodobesc zidurile Bisericii Nașterii Domnului, una dintre cele mai vechi din creștinism. Pe pereții ei, în plus față de cei șapte îngeri, este de asemenea reprezentat Cristos cel înviat, în mijlocul celor Doisprezece Apostoli și Sfânta Familie.

Construit pentru prima dată în 339, Biserica Nașterii Domnului a fost distrusă de un incendiu și reconstruită în secolul al șaselea. Potrivit lui Giammarco Piacenti, directorul companiei care efectuează lucrările, aceasta nu ar mai fi fost restaurată din 1478, din cauza disputelor dintre catolici, ortodoocși și armenii greci care o gestionează.
 

Lucrările de restaurare ar trebui să fie în mod normal finalizate în 2018. Cu toate acestea, conform lui Giammarco Piacenti, continuarea lor ar putea fi amenințată de lipsa de resurse. În plus față de cele 10 milioane de euro deja adunate din donații de la guverne și persoane fizice, proiectul necesită încă 7,5 milioane. "Ne dorim să fie cât mai mulți donatori generoși", spune Giammarco Piacenti.

 

Traducere: ACC

Sursa:la-croix.com

Karyme Lozano: "Mi-am pus viața în mâinile lui Dumnezeu. Eu sunt co-pilotul"

Așa începe interviul actriței Karyme Lozano, care împărtășește cititorilor cotidianului Desde la fe istoria convertiri sale la catolicism, declarându-se o îndrăgostită de Isus. Ea relatează cum a lăsat o viață dezordonată și superficială pentru o existență bazată pe credință.

”Eram o femeie orgolioasă, egocentrică, vroiam să obțin un rol în care să fiu protagonista, să am o casă mai bună, o mașină mai bună, și când aveam un lucru, imediat vroiam un alt lucru și mai mare deoarece nimic nu mă făcea fericită”, a zis Keryme, care în 20 de ani de carieră artistică a participat la cel puțin douăzeci de telenovele si șase filme artistice.

Actrița povestește că fără să știe l-a căutat pe Dumnezeu în locuri greșite,” deoarece eu, chiar dacă am fost crescută în credința catolică, trăiam în răzvrătire”, ”Practicam lucruri care deschid poarta răului precum numerologia și scientologia, îmi citeau în cărți, în palma, în cafea, dar Dumnezeu întotdeauna m-a protejat și nu a permis să mi se întâmple nimic grav”.

Cum a început convertirea ta?

"Tatăl meu s-a îmbolnăvit de cancer și am decis să trăiesc împreună cu el ultimele săptămâni care i-au mai rămas. Asta m-a ajutat să-mi deschid ochii sufletului și inima împietrită.

A fost o experiență foarte puternică deoarece zilele treceau și tatăl meu părea că nu reușește să "plece". Mi-au recomandat să-l deconectez de la aparate, dar am zis imediat: nu! Tatăl meu va pleca atunci când va dori Dumnezeu.

Mă întrebam ce îi lipsea, și atunci am cerut mamei mele să vină și să-l salute, erau separați de 23 de ani, dar nu s-au recăsătorit. Când mama mea a ieșit din cameră, tatăl meu a murit. Când am întrebat-o despre ce au vorbit, ea mi-a zis că s-au iertat reciproc."

Traducere: ARM

Sursa:it.aleteia.org

SPECIAL! Palatul ars din Blaj a devenit o bijuterie

http://observator.tv/social/special-palatul-ars-din-blaj-a-devenit-o-bijuterie-182678.html

Pentru a-i educa pe tineri la o sexualitate şi afectivitate sănătoasă. Un proiect al dicasterului pentru familie.

De Salvatore Cernuzio

Printre numeroasele iniţiative pe care pelerinii din Cracovia le vor întâlni de-a lungul turului lor pentru Ziua Mondială a Tineretului este şi un proiect de educaţie afectivo-sexuală pentru tineri şi adolescenţi promovat de Consiliul Pontifical pentru Familie. Elaborat cu ajutorul experţilor din Conferinţa Episcopală Spaniolă, parcursul - subîmpărţit în şase unităţi - tinde la o educaţie integrală a tinerilor pentru a dezvolta armonios dimensiunea afectivă şi sexuală prin alegeri şi treceri maturizate progresiv. Din 22 iulie este online situl proiectului (www.educazioneaffettiva.org) în cinci limbi (italiană, engleză, spaniolă, franceză şi portugheză). Pentru a şti mai multe agenţia Zenit l-a intervievat pe coordonator, Monseniorul Carlos Simon Vazquez, subsecretar al dicasterului pentru familie.

Monseniore Simon ilustraţi-ne acest proiect...

Proiectul de educaţie afectivo-sexuală, cu titlul "Loc de întâlnire, aventura iubirii", este primul rod la nivel mondial despre aceste teme care apare după publicarea lui Amoris laetitia. În exortaţia apostolică a Sfântului Părinte în numeroase ocazii se vorbeşte despre educaţie în general, despre educaţie în familie şi despre educaţia la sexualitate. Semnalez îndeosebi capitolele IV şi V, centrale în document prin marea lor frumuseţe, care sunt cadrul în care se inserează indicaţiile succesive ale Papei, conţinute în capitolul VII, pentru "A întări educaţia copiilor" care includ şi educaţia sexuală, aşa cum semnalează punctele 280 şi 286. Cursul nostru vrea să fie aşadar o aprofundare a acestor învăţături ale Pontifului.

Cui i se adresează îndeosebi iniţiativa dicasterului dumneavoastră?

Proiectul este, în primul rând, un instrument pentru a-i ajuta pe tineri într-un lucru care atinge fiecare persoană în adâncul fiinţei sale, adică "a învăţa să iubească pentru a fi fericiţi". Dar nu este un proiect numai pentru tineri. El se adresează şi profesorului sau pedagogului care vor să transmită în afară de conţinuturi, şi experienţe, stiluri de viaţă, mijloace de comunicare. În acest sens, codul prevede un ghid pentru profesor, teme pentru elevi şi activităţi complementare ca de exemplu în domeniul cinematografiei. Trebuie semnalat că această iniţiativă a fost gândită pentru vârstele diferite ale adolescenţei şi tinereţii; ea este mai ales un drum care trebuie parcurs în cursul timpului pentru o comunitate de persoane convocate să dialogheze şi să-şi schimbe experienţe cu privire la succesele şi falimentele în această materie. În definitiv, să construiască o comuniune de viaţă şi de intenţii pentru ceva important pentru fericirea viitoare a atâtor tineri. Faptul simplu că afectivitatea şi sexualitatea se integrează în educaţie şi în provocările personalităţii este deja ceva pozitiv. În afară de asta, mi-ar plăcea să subliniez că proiectul nu este un curs închis şi limitat la o singură ocazie, ci se va perfecţiona şi se va îmbunătăţi în timp tocmai prin multele persoane care vor să dialogheze între ele.

În acest moment în care se asistă la o "sexualitate lichidă" unde sunt puse în discuţie înseşi bazele antropologice, ce contribuţie poate da un proiect de acest fel?

În primele unităţi se vrea să se expună bazele antropologice adecvate şi necesare pentru a construi o viaţă conformă proiectului lui Dumnezeu cu privire la sexualitate. Concret, în vocaţia la căsătorie şi la familie precum şi în viaţa consacrată, sexualitatea şi lumea afectelor trebuie să fie educate pentru ca să ajute persoana să trăiască în plinătate. Şi pot face asta dacă integrează adecvat, uman, în vieţile lor, vocaţia primită de la Dumnezeu care angajează în mod diferit sexualitatea. Nu ascund că un obiectiv foarte concret şi imediat pe care-l urmărim în unele părţi ale proiectului este să favorizăm o călăuzire adecvată la pregătirea "îndepărtată" şi în unele cazuri "apropiată" pentru căsătorie.

Cum se inserează un curs de educaţie afectivo-sexuală pentru tineri în contextul ZMT?

La ZMT vrem să arătăm continuitatea pastoraţiei tineretului cu pastoraţia familiei. Uneori par compartimente stătute de realităţi diferite, acolo unde sunt în schimb puternic legate. Experienţele fundamentale ale bărbatului şi femeii au loc de fapt în familie: faptul de a fi copil şi frate sau soră, sau tată şi mamă şi după aceea soţ sau soţie... Totul are loc în cadrul familial unde afectivitatea şi sexualitatea sunt prezente de-a lungul întregului drum.

Deci, în detaliu, cum se structurează acest parcurs?

Itinerarul se compune din şase unităţi: 1) Eu. Persoana. 2) Tu. Sexualitatea şi personalitatea. 3) Pun în joc libertatea mea. 4) Folosirea rea a libertăţii. 5) Un ajutor adecvat pe drumul vieţii. 6) Adevărata iubire. Aşa cum vedem se porneşte înainte de toate de la persoana care în curs este reprezentată prin imaginea cortului. De fapt, pentru a monta un cort este necesară cunoaşterea elementelor care îl compun: pânza, cuiele, beţele, husa impermeabilă şi aşa mai departe. În acelaşi mod este persoana. Fiecare unitate a proiectului vrea deci să reflecteze cu privire la un element util pentru construirea acestui cort care, la rândul său, garantează un spaţiu fizic şi spiritual. Este important a cunoaşte fiecare element şi utilitatea sa şi cum pot ele să se relaţioneze între ele pentru a da consistenţă cortului şi pentru a putea răspunde la finalităţile sale: a fi o casă mică portabilă, un loc de întâlnire, etc. Construirea acestui loc este fundamentală pentru a trăi o comuniune de afecte, de proiecte, de viaţă. Credem că imaginea cortului reflectă acel sentiment de construire progresivă în timp. La sfârşitul acestui itinerar, tinerii dobândesc de fapt instrumentele suficiente pentru a răspunde la cele două întrebări fundamentale: Unde îmi construiesc cortul? Şi cu cine?

Aşadar, aceasta este finalitatea iniţiativei?

Finalitatea este de a-i ajuta pe tineri în "aventura" iubirii, centrală în viaţa lor. Apoi a oferi cunoştinţe şi instrumente pedagogilor în aceste materii şi în acelaşi timp a provoca un dialog îmbogăţitor între persoane care într-un mod sau altul sunt legate în domeniul educaţiei şi sexualităţii. Este corect de precizat că, prin pedagog, nu înţelegem numai profesorul de la şcoală sau de la colegiu, ci şi mai ales pe taţii de familie, pe bunici, pe cateheţii din parohii, pe preoţii, pe călugării şi pe călugăriţele angajaţi în proiecte educative. Aşadar un public cât mai larg posibil care poate folosi, dezvolta, scoate în evidenţă ceea ce fiecare consideră oportun în circumstanţe deosebite, pentru că fiecare persoană, fiecare tânăr este unic. Tot cursul va fi complet gratis.

*

În timpul Zilei Mondiale a Tineretului, proiectul va fi prezentat de Monseniorul Simon şi de soţii Antonio şi Celia Crespo în Centrul de Presă al Universităţii AGH din Cracovia, marţi, 26 iulie, la ora 14.00. Alte două prezentări vor avea loc, tot la Cracovia, în Vocations Center, la 26 iulie, la ora 12.00, în spaniolă, şi la 27 iulie, la ora 19.00, în engleză.

(După Zenit, 23 iulie 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Sursa:ercis.ro

Pe bicicletă reușești să fii sănătos!

Avem astăzi diverse metode de a ne menține sănătatea fizică. Unii merg la sală, alții la alergat pe un stadion, etc. Eu prefer bicicleta!

Bicicleta este modul în care mă simt liber, pot ajunge în diverse locuri ale orașului într-un timp mai scurt, pot să mă relaxez și în același timp să îmi exersez diverși mușchi.

Bineînțeles că dacă am avea și trasee pentru bicicliști ar fi mai ușor, dar este ok și așa acum, cel puțin am o bicicletă bună cu care să mă plimb.

Nu știu voi, dar eu nu aș schimba acest mijloc de deplasare!

 „Păzeşte de asemenea pe robul Tău de mândrie, ca să nu stăpânească ea peste mine! Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari.” – Psalmi 19:13

Când un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor când altul se bălăceşte, încă, în viciul său.

Ceea ce reuşim ne poate spurca mai ceva decât păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră, încât ne umple sufletul de venin. Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgârciţi, la fel cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează când ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blândeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori. Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat. Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.

Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămâne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngâmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul, de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.

Acum ştiu, ştiu că orice ură, orice aversiune, orice ţinere de minte a răului, orice lipsă de milă, orice lipsă de înţelegere, bunăvoinţă, simpatie, orice purtare cu oamenii, care nu e la nivelul graţiei şi gingăşiei unui menuet de Mozart, este un păcat şi o spurcăciune. Nu numai omorul, rănirea, lovirea, jefuirea, înjurătura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderare, orice căutătură rea, orice dispreţ, orice rea dispoziţie, orice cuvânt greu este de la diavol şi strică totul. Acum ştiu, am aflat şi eu…

Nicolae Steinhardt

SURSA