Căsnicia lor este atât un început cât și o completare

Ei cunosc mai multe decât douăzeci de cupluri la un loc, și încă sunt căsătoriți

Părinții lui erau în vârstă și au mers alături de ei cu demnitate în ziua nunții lor. Părinții ei erau puțin mai tineri. El are părul gri, iar ea este una dintre acele persoane care va arăta tânără chiar și atunci când nu va mai fi așa. Cu o experiență de viață acumulată până acum, ea este puțin sub vârsta mijlocie, iar el cu puțini ani peste. Uitându-mă la ei, la sfârșitul cununiei, arătau ca cei mai fericiți și împliniți oameni pe care i-am vâzut până acum.

Nunta unor prieteni mai în vârstă este deosebit de frumoasă și de grandioasă. Două persoane cu o experiență de viață oferindu-se unul altuia, cunoscând provocările și riscurile la care viața te supune, cunoscându-se pe ei înșiși dar și reciproc. Ei văzuseră până acum căsniciile eșuate ale altor prieteni, căsnicii ce nu păreau a se sfârși vreodată.

Prietenii mei, să-i numim Christopher și Emily, știau toate acestea. Ei au obține un rezultat peste medie, dacă cineva ar inventa un test al căsătoriei. La cei doi prieteni nu vom găsi ochi visători, nici vreo vânătoare de unicorni sau povești nemuritoare. Admirație, da! Dar și recunoașterea că celălalt este cineva care trebuie să câștige și să merite încrederea ei/lui. Christopher o cunoaște pe Emily ca pe sine însuși și sentimentul este recipric.

Toate acestea au făcut ca nunta lor să fie una aparte și deosebit de frumoasă. Cred că nunțile ca aceasta sunt așa deoarece, în timp ce căsătoria cuplurilor tinere reprezintă un început, a lor este un început dar și o completare, o împlinire. La vârsta prietenului meu, curtarea nu a fost una condusă de romantism și hormoni. Visele unei vieți împreună și dorințele sexuale au avut rolul lor, bineînțeles, dar tot atât de importante au fost și observarea și calcularea unei posibile relații. În majoritatea cazurilor, unirea propusă este negociată, idealurile și dorințele compromise, planurile modificate, iar apoi cuplul caută împreună tipul de căsnicie pe care Dumnezeu îl dorește. Într-un final, ei cad de comun acord că asta este de fapt, ceea ce ei trebuie să facă. Casnicia reprezintă completarea unei astfel de lucrări și începutul altei lucrări propusă de Dumnezeu.

Mult prea tineri

Cu câteva săptămâni în urmă, sora mea ne dăruise mie și soției mele o cutie cu poze vechi. Soția mea a selectat câteva poze de la nunta noastră și prima mea reacție a fost că cele două persoane din imagini erau mult prea tinere pentru a se căsători. Ea avea niște ochelari care acum ar arăta caraghios, iar eu aveam parul lung și ondulat în așa fel încât prietena mamei m-a confundat cu sora mea. Arătam ca niște copii. Nunta noastră a fost un adevărat început, după treizeci și trei de ani pot spune că ceea ce știam atunci despre căsătorie era....nimic. Bineînțeles, începutul nostru a avut frumusețea lui, eram doi copii naivi care se aruncau unul în brațele celuilalt, la bine și la greu... până când moartea ne va despărți. Dar nunta prietenilor noștri mai în vârstă, a fost o mișcare deosebită. Cred ca întotdeauna îmi voi aminti privirea prietenului meu, când el și Emily mergeau fericiți și împliniți spre ieșirea din biserică, la sfârșitul ceremoniei. El avea acel zâmbet care exprima bucuria unei vieții ce abia acum începe, dar și satisfacția unui lucru binefăcut.

Traducere: Orian Remus Anghel

Sursa:it.aleteia.org

13 adevăruri despre căsătorie pe care nimeni nu le povestește

  Trăim într-o epocă în care pregătirea academică și piața forței de muncă avansează cu pași mari, în timp ce orientarea asupra relațiilor, organizarea familiei și educația copiilor rămâne fără prea multe explicații. Foarte multe persoane creează o familie, purtând în spate un rucsac plin de speranțe false, convingeri iraționale, mituri și idei care nu corespund realității.

          Iată câteva adevăruri pe care nimeni nu le spune în viața de cuplu, un fel de manual mic care vă poate ajuta să înțelegeți ceea ce este normal și chiar necesar pentru ca o relație să poată dura:

1. Iubirea și conviețuirea se învață

          „Nimeni nu se naște învățat”. Trebuie să învățăm să-l facem pe celălalt fericit, în loc să măsurăm ceea ce face celălalt pentru noi, pentru a reînnoi speranța, pentru a comunica, fără să-i rănim sentimentele. Trebuie să învățăm să ne gestionăm emoțiile într-un mod constructiv. Cu toate că aceste lucruri sunt extrem de importante, nu le învățăm. Din contră, primim informații de la televiziune și din mass-media cu o doză bună de sex fără angajament, infidelitate și toate tipurile de mituri și minciuni despre ceea ce este iubirea autentică și generoasă.

2. Nu confundați iubirea adevărată cu pasiunea și nebunia temporară inițială

          A fi îndrăgostit reprezintă o fază a relației și nu durează pentru totdeauna. Aceste „focuri” pot să dureze între doi și patru ani. Oamenii care doresc să trăiască numai acest tip de relație sunt obligați să schimbe în mod constant partenerii, experimentând durere și singurătate la fiecare pauză, până când nu apare un nou partener la orizont.

3. Iubirea crește cu timpul și prin efort

          Învățați să construiți și să mențineți o iubire. Împărtășim ideea greșită că, dacă lucrurile merg bine este pentru că suntem îndrăgostiți, iar dificultățile se datorează faptului că nu suntem. O altă concepție greșită este să ne gândim că iubirea este măsurabilă și că este întotdeauna nevoie de măsura maximă pentru a dura. Realitatea este că iubirea adevărată crește cu timpul și prin efort. Relația voastră este asemenea unei grădini, care are nevoie de atenție și îngrijire. Dacă o irigați și rupeți buruienile, va înflori în viață. Atunci când vă opriți să mai cultivați relația voastră, aceasta va începe să putrezească.

4. Nu vă așteptați ca partenerul vostru să răspundă la toate nevoile voastre

          Singura persoană care vă poate face fericiți sunteți voi înșivă. Nu pretindeți ca celălalt să facă acest lucru pentru voi. Numai dacă sunteți în măsură să faceți față nevoilor sale și să trăiți o viață plină, veți reuși să faceți cealaltă persoană fericită.

5. Nu vă simțiți atrași de partenerul vostru în orice moment

          Chiar dacă știm că lipsa de atracție în cadrul căsătoriei poate apărea într-un moment sau altul, aceasta nu înseamnă că totul este terminat. Mass-media ne bombardează în mod constant cu mituri și minciuni despre ceea ce este iubirea, iar majoritatea persoanelor nu mai au nicio altă sursă de informații. Una dintre cele mai comune minciuni prin care ni se spune că, dacă nu vă simțiți foarte atrași de partenerul vostru, înseamnă că sunteți cu persoana greșită. Trăirea în comun ne face să ne vedem partenerul în multe situații diferite.

6. Perioadele de indiferență fac parte din iubirea adevărată

          „Ne cunoaștem, ne îndrăgostim și trăim fericiți pentru totdeauna”. Acest model ne ascunde o parte esențială: absența plăcerii. Și, dacă experimentați aceste momente într-o fază de pasiune, nu înseamnă că s-a terminat tot. Aceasta înseamnă că vă puteți dedica timp și energie pentru a vă îmbunătăți relația prin cultivarea intereselor comune și făcând lucruri pe care le iubiți amândoi. Chiar dacă nu aveți o pasiune, nu înseamnă că relația voastră este moartă sau condamnată.

          Unele persoane experimentează aceste condiții mai frecvent decât altele și nu există absolut nicio corelație între a trece printr-o fază de pasiune și succesul unei relații.

7. Rețineți că atunci când treceți printr-o criză, acest lucru vă poate ajuta să creșteți și să vă consolidați relația

          Știind că este cel mai bun mod de a vă pregăti pentru acest lucru, nu ridicați garda. Face parte din viață. Nu vă gândiți că totul este terminat. Este momentul pentru a testa iubirea și punctele forte.

8. Nu vă așteptați să „simțiți”. Prima dată este comportamentul, apoi emoția

          Ceea ce nu se folosește se pierde, dar nu vă așteptați să simțiți afecțiune sau dorință pentru a că exprima iubirea. Începeți să o practicați amândoi, iar aceasta se va înmulți. Sunt momente în care stresul de la locul de muncă și al vieții cotidiene, îngrijirea copiilor și suferințele emotive care rezultă din educația adolescenților îneacă sentimentele. Nu lăsați ca prin acest lucru raportul să moară. Căutați timp pentru a sta împreună și modalități pentru a retrăi vremurile bune.

9. Sexul este un act sacru de dat și de primit

          Lipsa educației sexuale corespunzătoare și emoțională reprezintă o mare lipsă în parcursul nostru. Învățăm din mass-media, de la colegi, iar acum, din ce în ce mai mult din pornografie că sexul este ceva de folosit pentru auto-satisfacție, aprobare sau siguranță. Sexualitatea sănătoasă nu este niciuna din acestea. Ea este o expresie a iubirii, un act de conexiune, în care este practicată arta și abilitatea de a se dărui și de a primi.

10. Căsătoria este proiectată pentru a vă ajuta să creșteți

          Căsătoria nu este „fericiți pentru totdeauna”, locul de odihnă ori al fericirii veșnice. Căsătoria este o oportunitate cotidiană de a dezvolta cea mai bună versiune din noi înșine, iubirea, generozitatea, simțul umorului, inteligența emoțională, compasiunea, pierderea și multe alte virtuți cu care ne naștem. Din păcate nu ni se predau aceste lucruri, dar vestea bună este că le putem învăța! Este modul cel mai bun de a trăi.

11. Modelele pe care le-am avut influențează asupra modului nostru de relaționare cu celălalt

          Dacă ați avut norocul să creșteți într-o căsătorie sănătoasă, este foarte probabil să fi învățat principiile și acțiunile necesare pentru o căsătorie de succes. În cazul în care ați fost martorii unei căsătorii caracterizată de critici, certuri, mânie, resentimente, sau abuzuri fizice ori verbale, va trebui să luptați pentru a lăsa în urmă acest model. Nu este o sarcină ușoară, dar necesită mult efort.

12. A avea copii mici este obositor și stresant

          A avea copii este unul dintre cele mai minunate lucruri pe care le puteți face. Este o investiție pentru viitor. Trebuie să știți însă, că este o sursă de stres și de discordie, chiar și în cele mai bune căsătorii. Este important să vă găsiți timp pentru a avea grijă și de viața de cuplu. Atașarea de un grup de susținere a cuplurilor sau frecventarea unei școli pentru părinți, pot fi lucruri minunate prin care să învățați cum abordează alții aceleași probleme și pentru a vedea că nu sunteți singuri.

13. Într-un anumit moment al vieții voastre de familie va apărea o altă persoană de care vă veți simți atrași

          Simplul fapt că vă simțiți atrași de o altă persoană, înseamnă că sunteți vii și că sunteți o ființă umană. Când percepeți ceea ce se întâmplă, nu vă lăsați purtați de noua persoană, nu deschideți o fereastră pentru a-i permite să intre (și nu-i povestiți problemele voastre). Nu vă păcăliți gândindu-vă că voi controlați chestiunea și că nu se va întâmpla nimic deoarece aveți o relație sănătoasă. Dacă veți continua să cultivați o relație cu acea persoană, aceasta va deveni centrul vostru de interes, iar partenerul vostru va pierde întotdeauna puncte.

Traducere: Liviu Ursu

Sursa:it.aleteia.org

Sunt fericit pentru că sunt catolic

de Claudio De Castro

          Sunt fericit pentru că sunt catolic. Acest lucru îmi oferă în fiecare zi experiențe minunate. Este o opțiune de viață. În primul rând, sunt catolic deoarece am moștenit această credință de la mama mea. Tatăl meu era evreu. Sunt mândru de rădăcinile mele evreiești și spun asemenea Sfântului Josemaria: „Cele trei mari iubiri ale mele sunt evrei: Isus, Maria și Iosif”.

          Îmi place să știu de unde vin, iar atunci când văd inscripționate pe pereții sinagogilor numele strămoșilor mei, rămân uimit.

          Cu toate acestea, ca și catolic am o opțiune importantă care, altfel, mi-ar lipsi. Aceasta se găsește în chivot. Către acesta îmi îndrept privirea de fiecare dată când sunt în necaz, când am o problemă aparent insolubilă sau pur și simplu nu știu ce să fac, lucru care mi se întâmplă des.

          Isus ascuns în chivot a fost prietenul meu încă din copilărie. El mi-a arătat ce înseamnă să fii un mare prieten, și mi-a indicat mici bucățele de cer în această lume. Sfânta Tereza spunea: „Unde este Dumnezeu, acolo este cerul”. Și eu știu unde să-l găsesc în această lume.

          Îmi amintesc că odată am vizitat un mic oratoriu. A fost extrem de frumos. M-am oprit în fața altarului pentru a-l admira. Se respira un aer de pace supranaturală. Fără să-mi dau seama un preot s-a apropiat de mine. La salutul său m-am întors și m-am găsit în fața unui om care își trăia propria credință cu o bucurie surprinzătoare. Mi-a zâmbit ușor și mi-a șoptit: „Frumos, nu-i așa? Este antecamera cerului”.

          Câteodată mă opresc la intrarea unei biserici și reflectez la ceea ce este în interior: locurile de spovadă unde sufletele își recuperează puritatea, altarul pe care se împlinește sacrificiul sfânt, vitraliile care ne amintesc de viețile sfinților...Dacă vă opriți pentru câteva minute, veți descoperi lucruri uimitoare pe care cu siguranță nu le-ați observat.

          Faptul că sunt catolic îmi amintește că trebuie să-mi trăiesc credința cu naturalețe și bucurie. Trebuie să-i ajut pe frații mei și să-L vestesc pe Isus și altora, ca și chivot viu.

          Dacă te gândești puțin, îți vei da seama de faptul că toți, tu și eu, suntem chemați să fim „temple ale lui Dumnezeu”.

Traducere: Liviu Ursu

Sursa

Adevărul despre „bogățiile Bisericii Catolice”

„Biserica Catolică este bogată și nu are nevoie de bani". Această părere poate fi găsită foarte des exprimată în acest mod pe internet, în conversațiile banale și chiar în cercurile profesionale. Subiectul despre „bogățiile Bisericii" și comentariile aferente țin de simpla ignoranță. Cum stau lucrurile de fapt? Să luăm, de exemplu, cazul Băncii Vaticanului, „cea mai puternică din lume", cum am auzit spunându-se de mai multe ori. Este cu totul fals, cea mai puternică bancă este ICBC, Banca Comercială și Industrială a Chinei, urmată de Wells Fargo, SUA.

În realitate, în conformitate cu lista publicată de platforma Economipedia, Institutul pentru Lucrări Religioase (IOR), numele formal al băncii Vaticanului, nu este nici măcar printre primele șaizeci de bănci din lume. De fapt IOR, este responsabilă cu administrarea și întreținerea proprietății și a fondurilor donate exclusiv în scopuri caritabile. Revista Fortune a publicat în 2014 un articol pentru a explica faptul că, dacă Biserica Catolică ar funcționa ca o intreprindere, nu va fi nici chiar printre primele cinci sute dintre cele mai mari din lume.

O listă publicată de către Fides, la sfârșitul anului 2007, oferă o idee despre ceea ce Biserica Catolică face cu „bogățiile sale" din întreaga lume.

Africa

Pe acest continent, Biserica Catolică se ocupă de:

12496 grădinițe
33263 școli primare
9838 școli secundare
1074 spitale
5373 clinici
186 colonii de leproși
753 case de ingrijire medicală pentru persoane în vârstă, bolnavi cronici, persoane cu dizabilități
979 orfelinate
1997 creșe
1590 dispensare și centre de consiliere pentru căsătorie
2947 centre de educație sau de reabilitare
1279 diverse alte instituții

America

Pe acest continent, Biserica Catolică se ocupă de:

15788 grădinițe
22562 școli primare
11053 licee
1669 spitale
5663 clinici
38 colonii pentru leproși
3839 case de ingrijire medicală pentru persoane în vârstă, bolnavi cronici, persoane cu dizabilități
2463 orfelinate
3715 creșe
4827 dispensare și centre de consiliere pentru căsătorie
13652 centre de educație sau de reabilitare
4239 diverse alte instituții

Asia

Pe acest continent, Biserica Catolică se ocupă de:

13683 grădinițe
15698 școli primare
9298 școli secundare
1102 spitale 
3532 clinici
293 colonii pentru leproși
2095 case de ingrijire medicală pentru persoane în vârstă, bolnavi cronici, persoane cu dizabilități
3367 orfelinate
3211 grădinițe
969 dispensare și centre de consiliere pentru căsătorie
5379 centre de educație sau de reabilitare
1870 diverse alte instituții

Europa

Pe acest continent, Biserica Catolică se ocupă de:

23602 grădinițe
17222 școli primare
10338 licee
1363 spitale
2947 clinici
3 colonii pentru leproși
8271 case de ingrijire medicală pentru persoane în vârstă, bolnavi cronici, persoane cu dizabilități
2480 orfelinate
2524 creșe
5919 dispensare și centre de consiliere pentru căsătorie
10576 centre de educație sau de reabilitare
2761 diverse alte instituții

Oceania

Pe acest continent, Biserica Catolică se ocupă de:

1695 grădinițe
2949 școli primare
683 școli secundare
170 spitale
573 dispensare
1 colonie pentru leproși
490 case de îngrijire pentru persoane în vârstă, bolnavi cronici, persoane cu dizabilități
87 orfelinate
108 creșe
294 dispensare și centre de consiliere pentru căsătorie
592 centre de educație sau de reabilitare
207 institute diferite

Traducere: ACC
 

Sursa:it.aleteia.org

Patru chei biblice pentru a trece peste moartea unei persoane dragi

Ce se întâmplă celor care mor? Se sfârșește totul cu moartea?

De Jorge Luis Zarazua

Când moare o persoană dragă, rămâne în noi un sentiment de singurătate și nedumerire. Gândindu-ne că într-o zi vom experimenta moartea, ne cuprinde neliniștea. De multe ori ne gândim: Ce se întâmplă celor care mor? Se sfârșește totul cu moartea? E ceva care supravețuiește acestui epilog atât de dramatic? Ne unim persoanelor pe care le iubim? Ce raport putem să avem cu cei care fizic sunt absenți deoarece sunt morți?

Sfânta Scriptură, ce conține Cuvântul lui Dumnezeu, ne dă răspunsuri pline de speranță:

1. „Nu totul se sfârșește cu moartea”

Moare trupul nostru, dar sufletul rămâne, spiritul nostru, nu încetează să existe, întrucât este nemuritor.

Eclesiastul ne introduce în acest mister, invitându-ne „adu-ți aminte de Ziditorul tău în zilele tinereții tale” (Ecl. 12,1), înainte ca „pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu care l-a dat” (Ecl. 12,7).

Autorul cărții biblice a Înțelecpiunii lui Solomon răspunde pesimistului care gândește că „din întâmplare am ajuns să fim cum suntem și după viața aceasta vom fi ca și cum n-am fi fost niciodată” (Înțel. 2,2) și disperării celor care afirmă că atunci când viața se sfârșește „trupul nostru se va face cenușă și spiritul se va risipi ca aerul cel ușor”(Înțel. 2,3) reamintindu-ne că „Dumnezeu l-a creat pe om pentru eternitate și l-a făcut după chipul  ființei Sale” (Înțel. 2,23) și zicându-ne că „sufletele drepților  sunt în mâna lui Dumnezeu și chinul nu se va atinge de ele” (Înțel. 3,1).

Continuă autorul sacru:

„În ochii celor fără de minte, drepții sunt morți cu desăvârșire și ieșirea lor din lume li se pare mare nenorocire” (Înțel. 3,2)

Aceasta este în deplină armonie cu ceea ce ne învață Isus în Noul Testament, când ne povesește pilda bogatului și a săracului Lazăr (Lc 16,19-30): „Într-o zi săracul a murit și a fost dus de îngeri în sânul lui Avram” (Lc 16,22). De săracul Lazăr Avram, părintele nostru în credință, zice „iar acum el se mângâie” (Lc 16, 25).

Sfârșitul vieții Sfântului Ștefan, primul martir creștin este foarte stimulatoare:

„Și îl băteau cu pietre pe Ștefan, care se ruga și zicea: Doamne, Isuse, primește spiritul meu! Și, îngenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta! Și zicând acestea a murit”. (Fapte 7,59-60).”

Aceasta este în consonanță cu aceste cuvinte din cartea Apocalipsei:

„Și când a deschis pecetea a cincea, am văzut sub jertfelnic, sufletele celor înjunghiați pentru cuvântul lui Dumnezeu și pentru mărturia pe care au dat-o”. (Ap. 6,9)

Acești martiri, murind din cauza fidelității lor față de Cristos, sunt sub altar, vii, cum bine zice textul sacru. De aceea, dialogând cu saducheii, Isus poate să afirme că Dumnezeu „nu este Dumnezeul celor morți, ci a celor vii; deoarece toți trăiesc în El” (Lc 20,38).

Cum putem să observăm, rudeniile noastre și prietenii noștri morți continuă să fie în legătură cu Dumnezeu. De aceea, unui catolic nu-i par deloc stranii aceste cuvinte a Sfântului Pavel:

„Căci pentru mine viața este Cristos și moartea un câștig. Dacă însă a viețui în trup înseamnă a da roadă lucrului meu, nu știu ce voi alege. Sunt strâns din două părți: doresc să mă despart de trup și să fiu împreună cu Cristos, și aceasta e cu mult mai bine” (Filip. 1,21-23).

Textul acesta merge bine cu acele cuvinte zise de Isus unuia dintre tâlharii de pe cruce:

„Îi zise: Cu adevărat îți zic, astăzi vei fi cu mine în Rai” (Lc 23,43)

2. Legătura noastră cu cei morți din familia noastră nu se sfârșește

Ținând cont că Dumnezeu nu este un Dumnezeu al morților, ci a celor vii (cfr. Lc. 20,38), putem să zicem că raportul nostru cu cei care sunt morți nu se sfârșește. Chiar dacă nu-i putem vedea fizic, Scrisoarea către Evrei ne ajută să percepem realitatea care scapă vederii noastre, deoarece ne zice că eroii credinței care au murit (cfr. Evr. 11: Abel, Noe, Avram, Moise...) ne înconjoară ca un nor (cfr. Evr. 12,1).

Scrisoarea către Evrei afirmă:

„Ci v-ați apropiat de muntele Sion și de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul cel ceresc și de zeci de mii de îngeri, în adunare sărbătorească, și de Biserica celor întâi născuți, care sunt scriși în ceruri și de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, și de spiritele drepților celor desăvârșiți, și de Isus, Mijlocitorul noului testament, și de sângele stropirii care grăiește mai bine decât al lui Abel” (Evr. 12,22-24).

În Ierusalimul cel ceresc, pe lângă numeroși îngeri, există ”Biserica celor întâi născuți, care sunt înscriși în ceruri”, și care sunt în jurul lui Dumnezeu, judecătorul universal, „spiritele drepților ajunși la desăvârșire”.

Noi putem să-i cerem lui Dumnezeu să ne permită să avem certitudinea că cei dragi nouă nu ne-au abandonat, având în vedere că împrejurul nostru sunt ca un nor de mărturie (Evr.12,1), mergând dincolo de ce simțim noi, cum vedem în cartea Regilor (2 Regi 6, 8-23).

„Iar dimineața slujitorul omului lui Dumnezeu, sculându-se și ieșind a văzut oștirea împrejurul cetății, și caii și carele; și a zis slujitorul său către el: Vai, stăpânul meu! Ce să facem? El însă a răspuns: Nu te teme, pentru că cei ce sunt cu noi sunt mai numeroși decât cei ce sunt cu ei. Și s-a rugat Elisei și a zis: Doamne, deschide-i ochii ca să vadă! Și a deschis Domnul ochii slujitorului și acesta a văzut că tot muntele era plin de cai și care de foc împrejurul lui Elisei” (IV Regi 6, 15-17).

Aceasta ar putea să fie rugăciunea noastră: „Doamne, dechide ochii mei pentru ca să pot percepe că cei dragi mie care au adormit nu m-au abandonat; ca să pot avea certitudinea că prezența lor mă învăluie precum un nor! Doamne, dechide ochii mei ca eu să văd!”

Un alt mod de a fi în comuniune cu ei este cu ajutorul rugăciuni de mijlocire, după cum se vede în a doua Carte a Macabeilor (2 Mac. 12, 38-46).

„Și întorcându-se la rugăciuni, s-au rugat pentru păcatul ce s-a făcut, ca de tot să se șteargă. Iar viteazul Iuda a îndemnat mulțimea să se păzească fără păcat, văzând cu ochii cele ce s-au făcut pentru păcatul celor care mai înainte au căzut. Și strângând bani după numărul bărbaților care erau cu el, două mii de drahme de argint a trimis în Ierusalim, să se aducă jertfă pentru păcat. Foarte bun și cuvios lucru pentru socotința învierii morților! Că de n-ar fi avut nădejdea că vor învia cei care mai înainte au căzut, deșert și de râs lucru ar fi  a se ruga pentru cei morți. Și a văzut că celor care cu bună cucernicie au adormit, foarte bun dar le este pus. Drept aceea, sfânt și cucernic gând a fost, că a adus jertfă de curăție pentru cei morți, ca să fie iertați de păcate” (II Mac. 12, 42-46).

Pentru noi, sacrificiul prin excelență este sacrificiul euharistic, adică Sfânta Liturghie, și-l oferim mereu pentru ca cei dragi nouă să fie „iertați de păcate” (2Mac. 12,46).

3. Moartea fizică este tranzitorie: Vom Învia”

Moartea fizică este dureroasă. Domnul nostru a plâns în fața morții fizice a prietenului său Lazăr (Io 11,35-36), dar în fața dramei pe care o reprezintă moartea unei persoane dragi, Isus ni se prezintă ca înviere și viață (Io 11, 1-44).

„Eu sunt învierea și viața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta?” (Io 25-26).

De aceea nu trebuie să fim triști și fără speranță: „Fraților, despre cei ce au adormit, nu voim să fiți în neștiință, ca să nu vă întristați, ca ceilalți, care nu au nădejde. Pentru că de credem că Isus a murit și a înviat, tot așa (credem) că Dumnezeu, pe cei adormiți întru Isus, îi va aduce împreună cu El” (I Tes. 4, 13-14).

De aici derivă importanța pe care noi catolicii o dăm Euharistiei, în care ascultăm Cuvântul Domnului și ne hrănim cu Trupul și Sângele lui Cristos, deoarece aceasta ne permite să fim uniți intim cu Isus și face posibilă învierea noastră: „Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică, și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. Trupul Meu este adevărata mâncare și sângele Meu, adevărata băutură. Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne întru Mine și Eu întru El. Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu și Eu viez pentru Tatăl, și cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine” (Io 6, 54-57).

4. Ne reunim cu cei dragi nouă

Este o speranță care reiese din Sfânta Scriptură. Experiența celor 7 frați și a mamei lor martirizați în timpul revoltei macabeilor(2 Mac 7) indică această dorință și aduce speranță.  „Și cu multe îndemnându-o, ea a primit că va sfătui pe fiu. Și plecându-se la el, înșelând pe crudul tiran, așa a zis în limba părintească: Fiule, fie-ți milă de mine, care în pântece te-am purtat nouă luni și te-am alăptat trei ani și te-am hrănit și te-am adus la vârsta aceasta și te-am crescut, purtându-te în brațe. Rogu-te, fiule, ca, la cer și la pământ căutând și văzând toate cele ce sunt într-însele, să cunoști că din ce n-au fost le-a făcut pe ele Dumnezeu și pe neamul omenesc la fel l-a făcut. Nu te teme de ucigătorul acesta; ci fă-te vrednic de frații tăi, primește moartea, ca în ziua milostivirii să te găsesc pe tine împreună cu frații tăi” (Mac. 7, 26-29).

După cum se poate vedea, această mamă curajoasă are speranța că o să-și revadă proprii fii în ziua milostivirii.

Aceste răspunsuri de speranță pe care ni le dă Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să ne ofere consolare și forță în momentele dureroase cauzate de moartea unei persoane dragi și seninătate și încredere în fața morții noastre.

Traducere: AMR

Sursa:it.aleteia.org