Rugăciune pentru a privi înainte

O persoană se ruga contemplându-și propria viață: „Mă mișc în prezent aici și acum. Nu am fost niciodată un om care să-și facă multe proiecte. Nu am pretenția să cunosc viitorul. Nu vreau să mă gândesc cum va fi peste douăzeci de ani. Nu mă interesează. Vreau să trăiesc fiecare zi cum e, o succesiune de 24 de ore. Și așa fiecare zi, fiecare minut. În prezent. Ceea ce contează sunt eu aici și acum. Îți ofer da-ul meu la ceea ce am și la ceea ce am pierdut.  La ceea ce visez și la ceea ce doresc. La ceea ce îmi provoacă supărare. La ceea ce mă întristează. Îți mulțumesc, Doamne, pentru că m-ai întărit în tot ceea ce trăiesc. Pentru că descopăr în sufletul meu existența unei fântâni fără fund, fără limită. Îți mulțumesc că mi-ai dat capacitatea să râd vieții. Și să pictez cu mâinile mele peisaje minunate. Îți mulțumesc că sunt capabil să colorez negrul care uneori mă tulbură. Să descriu prin cuvinte nepricepute profunzimea inimii mele. Îți mulțumesc deoarece trezești în mine grădini mari, și mă faci să navighez pe mări spectaculoase de a căror existență nici nu știam. Nu vreau să irosesc nici măcar o secundă plângând amar pentru ceea ce nu a fost posibil”.

Ascult chemarea lui Isus să mă pornesc la drum. Nu invoc scuze. Nu vreau să mă adaptez lumii. O misiune care e mereu prezentă. Nu este un trecut irosit, și nici un viitor plin de angoase. Este viața astăzi, în acest moment. Reîncep.

Dumnezeu îmi cere să mă ridic acum, nu când voi fi pregătit. Nu când toate lucrurile vor fi clare și voi ști ce trebuie să fac. Nu. Chiar acum. Cu limitele mele și cu fricile mele. Cu sărăcia mea și cu ciudățeniile mele. Cu greutățile mele, cu truda mea. Astăzi dau acceptul meu misiunii la care mă trimite.

Părintele Carlos Padillla

Traducere: AMR

Sursa:it.aleteia.org

„Să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o, cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste.” – Efeseni 4:1,2

O familie avea în casa lor o vază antică originală, care fusese transmisă din generație în generație. Era o adevărată comoară şi era păstrată pe un soclu special, ca obiect de mare valoare, la loc de cinste.

Într-o zi, părinții s-au întors ca de obicei de la serviciu, iar la uşă au fost întâmpinați de fiica lor. Adolescenta le-a spus:

– Mamă, tată, ştiți vaza antică despre care ne-ați spus că a fost transmisă din generație în generație?

– Da, au răspuns părinții.

– Ei bine, mamă şi tată… generația noastră tocmai a… spart-o.

Sursa

Mr. Bean ne explică cum să nu ne comportăm în timpul Sfintei Liturghii

de Daniel Esparza
    
Câteodată, se găsește cineva care nu se oprește din vorbit. Unii chiar la telefon. Există aceia care nu vorbesc cu voce tare, dar nu se opresc din a trimite mesaje prin intermediul serviciilor de mesagerie. De asemenea, există și persoane care nu știu cum să se comporte la Sfânta Liturghie, poate pentru că nu sunt catolici sau poate că se află pentru prima dată la o celebrare liturgică.

Sau poate pentru că sunt catolici, dar merg la biserică de două ori pe an. În acest caz cum pot ști să răspundă, să îngenuncheze sau să se ridice?
    
Poate că sunt rudele noastre, care merg la Sfânta Liturghie pentru a sărbători absolvirea noastră, după ani întregi în care nu au călcat pragul bisericii. Ce să le spunem lor dacă le urăm bun venit cu o bucurie sinceră, ca și catolici, tuturor acelora care vor să participe la Liturghie, oricare ar fi convingerile lor?
    
Poate că o modalitate bună de a începe este aceea de a le arăta acest filmuleț cu Mr. Bean, clarificând astfel cel puțin trei lucruri care nu trebuie să le facă: dormit, sforăit (în cazul în care se adoarme) și mâncat în timpul celebrării.

Traducere: Liviu Ursu

Sursa:it.aleteia.org

Cele șapte caracteristici ale unui evanghelizator

Tenace, realist, organizat, supranatural în aspiraţiile sale, mereu atent la oportunităţi......

Este necesar ca fiecare dintre noi, preoţi sau laici, tineri sau bătrâni să răspundem la chemarea lui Isus în a merge şi a propovădui Evanghelia tuturor oamenilor.

Lumea în care trăim are nevoie de apostoli ai noii evanghezării de orice vârstră, rasă sau naţionalitate, care să afirme prin propria viaţă în orice ambient că mântuirea poate fi atinsă prin creştinismul trăit pe deplin în toate realităţiile vieții.
 
Un apostol al noii evanghelizări trebuie să fie:

● MĂRINIMOS. Apostolul ştie că a fost ales pentru a face lucruri mari şi nu pentru a se o ocupa de fleacuri. El trebuie să aibă o inimă mare pentru toţi şi asta pentru că e trimis să propovăduiască tuturor. În inima lui îşi fac loc toate bucuriile dar şi necesităţiile sau mizeriile. Simte Biserica şi lumea în care trăim ca pe un teren fertil care așteaptă să fie muncit. Aspiraţiile sale sunt direct proporţionale cu dorinţa și capacitatea sa de a iubi şi de a se dărui.

● REZISTENT, PUTERNIC ŞI PERSEVERENT. Lupta sa este una continuă. Victoria nu se obţine într-o zi, săptămână sau an... upta durează toată viaţa.  De aceea, în acestă misiune luptă doar apostolii dominaţi de dorinţa lor, rezistenţi pe cât se poate la slăbiciune şi capabili de a nu se lăsa biruiţi de lene şi laşitate.

● REALIST. Apostolul trebuie să construiască totul foarte solid dar în acelaşi timp să îşi cunoască calităţiile şi limitele, câmpul şi dificultăţiile cu care se poate confrunta în misiunea sa de evanghelizare. În acest mod poate face proiecte şi programe care să atingă direct rădăcina problemelor. Cel mai important să nu uite un lucru: „Nu poate trăi într-un vis, ci în realitate”.

● EFICACE ÎN ACŢIUNEA SA. Apostolul noii evanghelizări pune toată stiinţa şi disponibilitatea sa în sarcina pe care o are. Nu se opreşte în faţa costurilor şi a sacrificiului ci caută întodeauna noi modalităţi de a realiza ceea ce i-a fost încredinţat.

● ORGANIZAT. El lucrează într-un mod sistematic, pe baza unui program pe care el însuşi l-a tranşat. Ştie întotdeauna ca fără o anumită ordine nu poate fi eficient, trebuie să reflecteze înainte de a acţiona, prezintă obiectivele, analizează problemele, strategiile de plan, soluţii propuse şi în cele din urmă evaluează rezultatele.

● ATENT LA OPORTUNIŢĂŢI. El ştie că poate găsi oricând şi oriunde oportunităţi pentru a evangheliza.

● SUPRANATURAL ÎN ASPIRAŢIILE SALE. Criteriile sale nu sunt doar cele stabilite de această lume. Trebuie să fie capabil să efectueze lucrări de o măsură considerabilă cu încrederea lui Dumnezeu în capacităţiile şi limitele sale, precum şi să aibă încredere că v-a primi harul suficient pentru a duce misiunea la îndeplinire.

Traducere: Orian Remus Anghel

Sursa:aleteia.org