Blog-ul lui Ciprian Vestemean cu gânduri, realizări, cărți, publicații... /./ Citiți ceea ce citesc și eu... /./ De prin lume adunate și la lume iarăși date! Urmăriți zilnic sau... cât voi mai trăi!
luni, 23 ianuarie 2017
Anul 2017 - Anul poeziei
Cred că este deosebit de frumos să trăiești și să înveți mereu câte ceva nou. Din păcate, unii ne împotmolim în rutina zilnică și uităm să mai trăim...
De o vreme (2012) poate ați observat că public într-o pagină distinctă (aici) lecturile mele, cărțile care îmi trec prin mână, materiale care mă îmbogățesc cu fiecare pagină parcursă. Nu este o competiție acesta, este doar o dorință ascunsă de a-i atrage și pe alții în lumea lecturii. Facem tot mai puțini parte din club...
Anul acesta am adus o modificare modului acesta de selecție și de lectură, respectiv mi-am propus să citesc mai mult în două domenii: poezie și muzicologie.
Poezia este o pasiune mai veche a mea (de pe la 11-12 ani), însă am ajuns la concluzia că nu poți să scrii poezie dacă nu și citești poezie. Nu înseamnă că nu ar exista oameni foarte pasionați de scris și care să aibă muza mereu aproape... bravo lor :), eu sunt altfel. Așa că mi-am propus ca în acest an să citesc între 70 și 100 volume de poezie tocmai pentru a aprofunda mai mult modul în care alții se exprimă prin intermediul rimelor de orice fel.
O altă noutate ce vreau să o adaug la acest program de lectură este faptul că voi publica lunar lista de lecturi din luna precedentă ca o invitație și mai pregnantă pentru lectură.
În principiu, ceea ce citesc începe să mă creioneze...
Mai spuneam că voi aborda și tematica muzicologiei, deoarece de câțiva ani lucrez la un material combinat, o noutate ce mi-a venit... să combin ideea de roman (poveste) cu muzica (să devină audio). Veți vedea la anul, dacă se va putea...
Cert este că și în ceea ce privește poezia, tot la anul (sau în anii viitori) se vor vedea roadele acestei investiții.
Apropos, dacă aveți cărți de poezie cărora vreți să le faceți aripi, eu le primesc cu drag! (cipriandeblaj@yahoo.com)
Și, pentru că ai citit până aici și vreau să îți mulțumesc pentru faptul că trăiești alături de mine în lumea virtuală, îți dăruiesc ultima poezie compusă:
Traducere…
Am în mine fraze
traduse de trecut
Umbrite mereu de sete
chiar lângă fântâna
tristă și-ndoliată
Surde-mi sunt din cauza zgomotelor
ce muscă buzele cuvintelor
Oarbe căutând în pustiu
de cetăți pline cu nebuni
Și-un aer catifelat
le îneacă cu lumina
venită din adâncurile
cele veșnice
ale vremurilor când
doar Paradisul fericea.
Un drum plin de fericire!
Ciprian de Blaj
duminică, 22 ianuarie 2017
Capcana ocupaților
Ce se ascunde în spatele definiţiei de „ocupat”?
- Vineri după-amiază. Împing uşa de la biroul colegului meu, să văd ce face. Aud aceeaşi placă: „Eh, sunt ocupat. Ştii şi tu prea bine”. Sincer, nu ştiu, însă dau semne de compasiune şi plec, sperând că într-o zi va termina cu a fi ocupat.
- Sâmbătă, sun prieteni ca să-i invit să ieşim undeva. Nu, şi ei sunt ocupaţi. Trebuie să-şi conducă fata la cursul de înot şi pe băiat la cursul de carate şi apoi să se vadă, eventual, cu alţi prieteni cu care au fixat întâlnirea cu multă vreme în urmă.
- Duminică. Merg la biserică. Forfotă mare, e Liturghia specială pentru familii, deci, predică interactivă. Prima întrebare: copii, de ce ne rugăm din ce în ce mai puţin? Şi primul răspuns al unui băieţel de 7-8 ani: sunt prea ocupat.
Alo, încotro mergem atât de ocupaţi? Nu aş putea spune când a început totul, însă virusul ocupatului se răspândeşte cu repeziciune fără ca cineva să se îngrijoreze sau să se caute vreun vaccin remediu. Dacă la muncă nu eşti printre cei ocupaţi, înseamnă că eşti leneş sau neperformant; dacă printre prieteni nu eşti din aceeaşi categorie de ocupaţi, înseamnă că nu ai căutare, nu eşti popular; dacă nu eşti un copil cu zeci de activităţi extraşcolare, eşti un copil neglijat, fără viitor. Şi totuşi îmi amintesc de vremuri, nu aşa de îndepărtate, în care a fi ocupat nu era o valoare în sine şi că nu ne măsuram importanţa confruntându-ne agendele debordante de întâlniri, email-urile sau apelurile telefonice fără număr.
Nu demult, la întrebarea banală: „Ce faci?”, de la un adult, aş fi auzit: „Uite, am treaba asta de făcut şi e interesant”./ „Abia aştept să termin, că mă calcă pe nervi”. De la un copil, la întrebarea despre rugăciune, aş fi auzit un simpluîmi place mai mult să mă joc decât să mă rog, ceea ce e mult mai sănătos şi firesc.
Cum am ajuns totuşi să fim o generaţie, în sensul larg, aşa de ocupată? În primul rând, suntem aşa ocupaţi pentru că putem. Ziua de muncă nu se mai termină la 5.00 după-amiaza, nu se mai termină de fapt niciodată. Seara, în weekend, în vacanţă, în spital, rămânem conectaţi la telefon, tabletă, laptop: verificăm email-uri, răspundem la telefon, mai fixăm o întâlnire. Aceasta este noua viaţă profesională standard, iar presiunea de a o menţine astfel, este mare. Tehnologia contribuie la păstrarea în stare permanentă de ocupat. Şi asta se cheamă modernitate. Presiunea de a fi disponibil non-stop, încurajează ideea de a lăsa impresia oriunde şi oricând că suntem ocupaţi. În al doilea rând, ne place să fim ocupaţi, spun psihologii. Asta ne face să ne simţim bine, doriţi, necesari, căutaţi. Nu înseamnă neapărat că şi suntem ocupaţi. E suficient să dăm impresia, pentru că ori sunt eu ghinionistă şi abordez anturajul în momentele de ocupaţie maximă, ori toţi vor ca eu să ştiu că ei sunt ocupaţi, şi deci la mare căutare. Ce se ascunde în spatele definiţiei de „ocupat”? Asta n-aş putea să spun, pentru că cei ocupaţi nu au timp să mă lămurească.
Încotro ne îndreptăm cu starea asta de ocupare, conectaţi în permanenţă? Cei mai pesimişti, ca Manfred Spitzer, neurolog german care studiază efectele tehnologiei asupra funcţionării creierului uman, spun că mergem direct spre demenţă digitală. Partea bună este că această nouă formă modernă de nebunie e doar teoretică la acest stadiu. Partea rea este că ocupaţii conectaţi sunt cobaii, cu consimţământ sau fără, al acestui experiment. Partea concretă şi imediată este că din ce în ce mai multe persoane suferă de epuizare profesională, burnout, ca să folosim termenul original.
Burnout-ul reprezintă o stare de epuizare atât fizică, cât şi psihică. Şi epuizat fiind, spui adio performanţei profesionale, vieţii sociale,ţie, pe scurt.
Hai să luăm o pauză, să mergem la o plimbare, nu la vânătoare de pokemoni; să intrăm într-o biserică şi să facem linişte înăuntru şi în jurul nostru şi să ne întrebăm: cine suntem? Doar o agendă plină de întâlniri şi obligaţii? Unde vrem să ajungem atât de ocupaţi? Şi ca să nu ne simţim prost, pentru că suntem cei leneşi, neocupaţi, fără căutare, să ne amintim că marile descoperiri s-au făcut în timp de lenevie. Dacă Newton ar fi fost ocupat cusmartphone-ul sau tableta când şedea sub pom, ar fi putut să îi cadă mărul şi în cap şi tot nu s-ar fi prins cum stă treaba cu gravitaţia. Acestea fiind spuse, acuşi îmi iau copilul în braţe şi ne proptim la fereastră să numărăm maşinile galbene. Dacă întreabă cineva, suntem ocupaţi.
de Cristina Dascălu
Sursa:mesagerulsfantulanton.com
sâmbătă, 21 ianuarie 2017
vineri, 20 ianuarie 2017
joi, 19 ianuarie 2017
10 avantaje ale încălzirii cu ajutorul panourilor radiante cu infraroșu
Sincer, până să aud de acestă metodă, nu știam nimic despre acest mod de a te încălzi. Apoi, am citit mai multe articole pe această temă și, printre altele, am înțeles că „metoda încălzirii cu panouri radiante funcționează pe același principiu prin care Soarele încălzește pământul. Când stai afară în bătaia Soarelui, într-o zi friguroasă, experimentezi încălzirea prin radiație infraroșie. Deși afară este frig, stând în lumina Soarelui simți căldura”.
În continuare, vă prezint 10 avantaje ale încălzirii cu ajutorul panourilor radiante cu infraroșu:
1. Nu are efecte negative asupra mediului înconjurător.
2. Nu emana gaze toxice.
3. Au o durată de viață lungă (între 20 și 25 de ani).
4. Este sigur și nu există riscul incendiilor.
5. Consum de energie cu până la 50% mai mic față de alte sisteme de încălzire.
6. Efectele benefice pentru sănătate (Distrugerea anumitor tipuri de viruși de hepatită; Tratarea hemoroizilor; Neutralizarea iradierii radioactive; Ajută la reducerea considerabilă a greutății corporale; Îmbunătățește aspectul pielii; Relaxează mușchii încordați etc.)
7. Ajuta la eliminarea igrasiei și reglează umiditatea în încăpere.
8. Amelioreaza şi calmeaza durerile reumatice și îmbunătățește respirația
9. Incetinesc efectul de imbatranire
10. Nici nu-ți dai seama că îl ai în casă iar cei care te vor vizita vor crede că ți-ai achiziționat un tablou nou... :)
Mai vezi informații suplimentare pe
http://panouriradiante-incalzire.ro/ și http://www.chibzuintza.ro/incalzire-panouri-radiante-infrarosu/
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
