Șapte promisiuni și 4 haruri celor devotați Maicii Noastre Îndurerate

Începând cu secolul al XV-lea s-a introdus o slujbă liturgică care celebra cele șapte dureri ale Preasfintei Fecioare Maria la picioarele Crucii. Papa Pius al X-lea a fost cel care a înlocuit acest titlu cu cel actual, pomenit liturgic în 15 septembrie: Fecioară Îndurerată, sau Doamna Noastră a Îndurărilor.

Cu acest titlu noi catolicii cinstim suferința Mariei, acceptată de ea liber în participarea la lucrarea de răscumpărare prin cruce. În acel moment când era sub Cruce Mama lui Cristos răstignit a devenit Mama Corpului Mistic născut din Cruce: Biserica.

Devoțiunea populară, apărută înaintea celebrării liturgice, a fixat în mod simbolic la șapte durerile Fecioarei Maria pe baza episoadelor povestite în Evanghelii:

1. Profeția bătrânului Simeon,
2. Fuga în Egipt,
3. Pierderea lui Isus în Templu,
4. Drumul lui Isus până la Golgota,
5. Răstignirea,
6. Coborârea de pe cruce,
7. Îngroparea lui Isus.

Sunt episoade care ne invită să medităm asupra participării Mariei la Patimile, Moartea și Învierea lui Cristos și care ne dau puterea să ne acceptăm propria cruce.

Promisiunile și harurile celor devotați Doamnei Noastre Îndurerate

În revelația aprobată de Biserică, Sfânta Brigita afirmă că Fecioara a promis să dăruiască șapte haruri celor care recită în fiecare zi șapte Bucură-te, Maria în onoarea principalelor sale „șapte dureri”, meditând asupra lor. Promisiunile sunt acestea:

• Voi aduce pace în familiile lor.
• Vor avea o bună cunoaștere a Misterelor Divine.
• Îi voi consola în suferințele lor și îi voi însoți în operele lor.
• Voi dărui lor tot ceea ce îmi vor cere, cu condiția să nu se opună Voinței Fiului meu Divin și sfințeniei sufletelor.
• Îi voi apăra în luptele spirituale contra dușmanului și îi voi proteja în toate momentele vieții.
• Îi voi asista vizibil în momentul morții.
• Am obținut de la Fiul Meu pentru cei care răspândesc această devoțiune să se bucure de fericirea veșnică imediat ce lasă această viață, întrucât vor fi distruse toate păcatele lor și Fiul meu și eu vom fi eterna lor consolare și bucurie.

Sfântul Alfonso Maria de Liguori revelă că Isus a promis celor devotați Doamnei Noastre a Îndurărilor aceste haruri:

• Cei devotați care vor invoca numele Maicii Sfinte pentru meritele durerilor sale vor obține, înainte să moară, o căință adevărată pentru toate păcatele lor.
• Domnul va imprima în inimile lor amintirea Patimilor Sale, dând lor premiul Cerului.
• Isus Cristos va avea grijă de ei în toate nevoile lor, mai ales în ora morții.
• Isus îi va lăsa în mâinile mamei sale, pentru ca ea să obțină pentru ei tot ceea ce ea consideră că au  nevoie.

Traducere: AMR

Sursa:it.aleteia.org

Procesul de îmbătrânire poate fi inversat

De ce te bucuri când răul celuilalt corespunde așteptărilor tale

Întâlnirea cu primii apostoli ni-l prezintă pe Fiul lui Dumnezeu dispus să se expună clișeelor așteptărilor omenești. Natanael, ucenicul de mai târziu, căruia Isus i-a declamat public cinstea, prea sigur de certitudinile sale, a riscat la prima întâlnire cu Domnul să nu-l recunoască pe Învățătorul.

Fără har, onestitatea nu pare să fie suficientă pentru ca să depășești cadrul sec al bunelor intenții sau al educației bazate pe străduință. De aceea, convertirea celor care nu se îngrijorează prea mult de virtuțile lor este mult mai grea și mai delicată. De ce? Fiindcă omul cu principii care se străduiește să fie bun riscă să devină centrul unui univers unde se simte protagonistul principal.

În Evanghelii este o certitudine faptul că cei buni, chiar și atunci când admit necesitatea umilinței sau a dăruirii, riscă să-i judece pe ceilalți după propria măsură. Dacă li se oferă ocazia, o pot aplica chiar lumii întregi. Facem însă o mare greșeală, impunându-i lui Dumnezeu măsura noastră în legătura lui cu ceilalți. De aceea, soarta celui care nu-și asumă cu sinceritate adevărul umilinței devine dramatică. Este singurul har de care ai nevoie atunci când măsura ta în viață tinde să oblige în mod absolut până și lucrarea Domnului în favoarea celorlalți.

În Castelul interior, Sfânta Tereza de Avila amintește că sufletele sârguincioase pot face greșeala de a-și atribui „drepturi” nu numai asupra celuilalt, dar chiar și asupra Domnului. „Chiar și cel care renunță la toate din iubire față de Dumnezeu poate fi de folos numai dacă se consideră slujitor nevrednic”- spune reformatoarea Carmelului. „Nu putem crede că Dumnezeu este obligat să ne dea haruri drept premiu pentru cele făcute de noi!”1. Sufletele așa-zis „superioare” acceptă că Domnul le dăruiește totul, dar, dacă este posibil, doresc să nu li se ceară prea multe în schimb. Se bucură de mângâierea Cerului, dar se revoltă la primele semne de încercare pe care Providența le permite. Or „iubirea…” – spune Tereza de Avila – „nu e de născocit în închipuirea noastră, ci trebuie pusă la încercare prin fapte, dar să nu vă gândiți că e nevoie de faptele noastre, ci de hotărârea voinței noastre”2.

Mulți din cei avansați pe căile Domnului, care par siguri de sine sau au un oarecare discernământ, șovăie când dau peste încercări. Acest tip de persoane, făcând bine, cred că Dumnezeu însuși trebuie să le fie dator. Iar când ceva nu le convine sau nu le reușește, îndrăznesc să creadă că până și El poate lăsa de dorit așteptărilor lor. Siguri prin putința de a însuma merite, obișnuiți să nu mai accepte cu ușurință sfaturile sau ajutorul celorlalți, se vor expune atunci riscului de a se răzvrăti. Crezând că acumularea meritelor le conferă drepturi, nu realizează că se fac părtași de păcatul de a se simți superiori.

Când ne comparăm în chip nefericit cu semenii, sub pretextul unei false smerenii, cădem pradă geloziei și frustrării, răfuindu-ne, apoi, cu însuși Hristos. Lipsită de smerenie, străduința ne transformă pe noi în contabili, iar pe Dumnezeu într-un „notar de cartier”. Iată de ce ne bucurăm când lipsurile celuilalt corespund așteptărilor noastre. Pentru a ne hrăni vanitatea. Pentru a evita să ne punem în discuție, pentru a ne întări în acel egoism comod și impenitent care-i lasă pe semeni, dar și pe Dumnezeu la măsura judecății noastre fără milă.

+ MIHAI, episcop

1 Citat în Antonio Maria Sicari, În „Castelul interior”, Ed. Carmelitană, Snagov 2017, p. 118.

2 Ibidem, p. 119.

Sursa:episcopiabucuresti.ro

Cele mai mari gafe din filme

Cum să-ți ușurezi viața folosind aceste scurtături de tastatură

Lumea într-un glob! O lume minunată!

Lumea este într-o continuă evoluție chiar dacă nu observăm asta sau suntem prea indiferenți... vine primăvara! Natura renaște, totul reînvie și riscul este ca toate acestea să se întâmple fără prezența noastră reală, noi fiind cufundați „în ale noastre”.

Suntem stăpânii raționali a tot ce există, am primit totul în mâinile noastre. Cum le vom folosi? Alții se vor mai putea bucura de ele? Nu vreau să scriu acum un discurs ecologist, dar observ pe zi ce trece că betonul tot mai mult ne înconjoară și, odată cu natura îngropată, parcă se îngroapă și o parte din umanitatea, sensibilitatea și frumusețea noastră!

Însă pentru cei care nu își pot dezlipi ochii de la frumusețea naturală, echipa la EcoSphere, ne propune ceva aproape ireal...

Utilizând tehnologie NASA, ei au creat o sferă în care trăiesc ca într-un mediu firesc, alge, creveți și bacterii. Singura influenta externă este lumina Soarelui.

Sfera este ceva spectaculos pentru simplul fapt că în interiorul ei viața există, deși ecospherele sunt diferite ca formă sau mărime, ele în principiu ele sunt la fel. Pe mine m-a atras Oval Jungle, pentru că are o formă ovală și pare că totul doarme... dar de fapt, acolo există viață. Chiar dacă este închisă, izolată. Cum funcționează?

• Algele produc oxigen prin fotosinteză. Pentru aceasta au nevoie de lumină și de dioxid de carbon.
• Creveții respiră oxigenul produs de alge și se hrănesc cu bacterii și cu alge. Deșeurile produse de creveți sunt transformați de bacterii în substanțe nutritive pentru alge.
• Atât creveții cât și bacteriile produc dioxid de carbon, necesar algelor în procesul de fotosinteză.

Mă gândesc cât de mult mi-ar face plăcere să urmăresc această viață în derularea ei urmărindu-o la birou. Aș avea lumea într-un glob... oval!
Ori, de ce nu, tot fiind 8 martie, să nu ne gândim la mamele, soțiile, iubitele sau prietene noastre pentru a le dărui un colț de viață? Cred că știu cui i-aș face un astfel de cadou...

Firma EcoSphere, are în vedere ca pe viitor să realizeze un program prin intermediul căruia cei interesați au posibilitatea de afiliere cu procent de pana la 15%. Cu siguranță mă văd investind în așa ceva, este un miracol în sine. Pur și simplu, doar să intri pe pagina lor și să vezi acele minunății de ecosphere și nu-ți mai poți lua ochii de la ele!

Vezi mai multe detalii pe: http://eco-sphere.com/, http://www.ecospheres.co.uk/, http://www.eco-sphere.ca/en/, http://www.ecosphere-europe.com/