Volkswagen a creat o mașină care se poate conduce singură 

O mică moştenire...

Unii susţin că evoluţia a dus treptat la apariţia, dispariţia şi apariţia ulterioară a tot ceea ce vedem astăzi. Noi nu putem vedea decât urmele (cel puțin ceva din ele...) a ceea ce a fost cândva.

(Din păcate) Nu avem atât de mult timp încât să putem urmări evoluția a toate. Poate doar în viitor, când geneticienii sau alt soi de cercetători vor descoperi un mod de a ne (pre)lungi viața încât să putem observa și transformările din jur (se spune că deja ar fi descoperit un mod prin intermediul căruia să ne reîntinerească!).

Omul este într-o continuă căutare, ba mai mult, se auto-descoperă mereu. Însă, în acest proces, tind să sufere atât el cât și mediul înconjurător, fapt ce ne spune că ar trebui să fim mai atenți. Atenți fiindcă uităm de unde am plecat... uităm de frumusețea „vieții de la țară”, înflorite și înverzite, care, cel puțin occidentalilor le-a cam scăpat printre degete și vin „să-și încarce bateriile” în spațiile „virgine” ce ne-au mai rămas nouă... însă până când?

Dacă nu se va investi într-o educație ecologică a generațiilor noastre și al următoarelor, mă tem că toate acestea vor dispărea. Dar, până atunci, ce ar fi să descoperim o altă formă de evoluție și ecologie, mai „la îndemână”, pusă la dispoziție de echipa de la EcoSphere, care utilizează tehnologie NASA.

Aceste ecosphere (parcă venite din viitor!), cum le numesc ei, reușesc să ne cucerească prin simplitatea lor, dar ele conținând esențialul care dă naștere vieții: pământ, apă, aer...  totul se întâmplă sub ochii noștri!

„Mecanismul” este relativ simplu. În ecospheră, care este un mediu izolat, trăiesc câțiva creveți (3-5) care se hrănesc cu frumoasele (ornamentale) alge (care produc oxigen prin fotosinteză) și cu micile bacterii din interior. Bacteriile au rolul de a transforma deșeurile produse de creveți în substanțe nutritive pentru alge. Este un circuit continuu, chiar dacă nu un perpetua mobile (pentru că într-un sfârșit, și ele se sfârșesc...) dar este suficient pentru a-l observa împreună cu cineva drag, chiar făcând în fața lor educație ecologică cu micile generații!

Deși un astfel de ecosistem poate fi realizat și acasă (sunt destule tutoriale pe net!), totuși, parcă nimic nu se compară cu aceste ecosphere, realizate în diverse formate (rotunde sau ovale) ori mărimi. Cu siguranță, celor mici le-ar plăcea să privească o astfel de ecospheră, de la care au atât de multe de învățat. Un cadou mai frumos nici că se poate. Ceva educativ, ceva... uite exact așa:

Conform blog-ului momentedeviata.wordpress.com, istoria „primelor descoperiri legate de conceptul de bază al ecospherelor ne duce până în anii ’60, producția acestora în scop comercial datează din 1994, având o vechime de peste 20 de ani. Beneficiind de garanția conferită de statutul produsului realizat de NASA dar și de o campanie de marketing foarte bine pusă la punct, ecospherele s-au dovedit a fi un succes fiind achiziționate atât în scop educațional, cât și în scop decorativ ca să nu mai vorbim de faptul că reprezintă idei de cadouri originale și extrem de apreciate”.

Însă, dacă vrei să începi să faci educație, acum a venit momentul! În primul rând, chiar dacă nu este la un preț prea accesibil, îți poți achiziționa o astfel de ecospheră, iar apoi poți deveni un distribuitor al acestora, având posibilitatea de a obține un venit prin intermediul unui program de afiliere prin care beneficiezi de 15% din valoarea fiecărui produs comercializat prin intermediul tău.

Vezi mai multe detalii pe: http://eco-sphere.com/, http://www.ecospheres.co.uk/, http://www.eco-sphere.ca/en/, http://www.ecosphere-europe.com/ 

Șapte promisiuni și 4 haruri celor devotați Maicii Noastre Îndurerate

Începând cu secolul al XV-lea s-a introdus o slujbă liturgică care celebra cele șapte dureri ale Preasfintei Fecioare Maria la picioarele Crucii. Papa Pius al X-lea a fost cel care a înlocuit acest titlu cu cel actual, pomenit liturgic în 15 septembrie: Fecioară Îndurerată, sau Doamna Noastră a Îndurărilor.

Cu acest titlu noi catolicii cinstim suferința Mariei, acceptată de ea liber în participarea la lucrarea de răscumpărare prin cruce. În acel moment când era sub Cruce Mama lui Cristos răstignit a devenit Mama Corpului Mistic născut din Cruce: Biserica.

Devoțiunea populară, apărută înaintea celebrării liturgice, a fixat în mod simbolic la șapte durerile Fecioarei Maria pe baza episoadelor povestite în Evanghelii:

1. Profeția bătrânului Simeon,
2. Fuga în Egipt,
3. Pierderea lui Isus în Templu,
4. Drumul lui Isus până la Golgota,
5. Răstignirea,
6. Coborârea de pe cruce,
7. Îngroparea lui Isus.

Sunt episoade care ne invită să medităm asupra participării Mariei la Patimile, Moartea și Învierea lui Cristos și care ne dau puterea să ne acceptăm propria cruce.

Promisiunile și harurile celor devotați Doamnei Noastre Îndurerate

În revelația aprobată de Biserică, Sfânta Brigita afirmă că Fecioara a promis să dăruiască șapte haruri celor care recită în fiecare zi șapte Bucură-te, Maria în onoarea principalelor sale „șapte dureri”, meditând asupra lor. Promisiunile sunt acestea:

• Voi aduce pace în familiile lor.
• Vor avea o bună cunoaștere a Misterelor Divine.
• Îi voi consola în suferințele lor și îi voi însoți în operele lor.
• Voi dărui lor tot ceea ce îmi vor cere, cu condiția să nu se opună Voinței Fiului meu Divin și sfințeniei sufletelor.
• Îi voi apăra în luptele spirituale contra dușmanului și îi voi proteja în toate momentele vieții.
• Îi voi asista vizibil în momentul morții.
• Am obținut de la Fiul Meu pentru cei care răspândesc această devoțiune să se bucure de fericirea veșnică imediat ce lasă această viață, întrucât vor fi distruse toate păcatele lor și Fiul meu și eu vom fi eterna lor consolare și bucurie.

Sfântul Alfonso Maria de Liguori revelă că Isus a promis celor devotați Doamnei Noastre a Îndurărilor aceste haruri:

• Cei devotați care vor invoca numele Maicii Sfinte pentru meritele durerilor sale vor obține, înainte să moară, o căință adevărată pentru toate păcatele lor.
• Domnul va imprima în inimile lor amintirea Patimilor Sale, dând lor premiul Cerului.
• Isus Cristos va avea grijă de ei în toate nevoile lor, mai ales în ora morții.
• Isus îi va lăsa în mâinile mamei sale, pentru ca ea să obțină pentru ei tot ceea ce ea consideră că au  nevoie.

Traducere: AMR

Sursa:it.aleteia.org

Procesul de îmbătrânire poate fi inversat

De ce te bucuri când răul celuilalt corespunde așteptărilor tale

Întâlnirea cu primii apostoli ni-l prezintă pe Fiul lui Dumnezeu dispus să se expună clișeelor așteptărilor omenești. Natanael, ucenicul de mai târziu, căruia Isus i-a declamat public cinstea, prea sigur de certitudinile sale, a riscat la prima întâlnire cu Domnul să nu-l recunoască pe Învățătorul.

Fără har, onestitatea nu pare să fie suficientă pentru ca să depășești cadrul sec al bunelor intenții sau al educației bazate pe străduință. De aceea, convertirea celor care nu se îngrijorează prea mult de virtuțile lor este mult mai grea și mai delicată. De ce? Fiindcă omul cu principii care se străduiește să fie bun riscă să devină centrul unui univers unde se simte protagonistul principal.

În Evanghelii este o certitudine faptul că cei buni, chiar și atunci când admit necesitatea umilinței sau a dăruirii, riscă să-i judece pe ceilalți după propria măsură. Dacă li se oferă ocazia, o pot aplica chiar lumii întregi. Facem însă o mare greșeală, impunându-i lui Dumnezeu măsura noastră în legătura lui cu ceilalți. De aceea, soarta celui care nu-și asumă cu sinceritate adevărul umilinței devine dramatică. Este singurul har de care ai nevoie atunci când măsura ta în viață tinde să oblige în mod absolut până și lucrarea Domnului în favoarea celorlalți.

În Castelul interior, Sfânta Tereza de Avila amintește că sufletele sârguincioase pot face greșeala de a-și atribui „drepturi” nu numai asupra celuilalt, dar chiar și asupra Domnului. „Chiar și cel care renunță la toate din iubire față de Dumnezeu poate fi de folos numai dacă se consideră slujitor nevrednic”- spune reformatoarea Carmelului. „Nu putem crede că Dumnezeu este obligat să ne dea haruri drept premiu pentru cele făcute de noi!”1. Sufletele așa-zis „superioare” acceptă că Domnul le dăruiește totul, dar, dacă este posibil, doresc să nu li se ceară prea multe în schimb. Se bucură de mângâierea Cerului, dar se revoltă la primele semne de încercare pe care Providența le permite. Or „iubirea…” – spune Tereza de Avila – „nu e de născocit în închipuirea noastră, ci trebuie pusă la încercare prin fapte, dar să nu vă gândiți că e nevoie de faptele noastre, ci de hotărârea voinței noastre”2.

Mulți din cei avansați pe căile Domnului, care par siguri de sine sau au un oarecare discernământ, șovăie când dau peste încercări. Acest tip de persoane, făcând bine, cred că Dumnezeu însuși trebuie să le fie dator. Iar când ceva nu le convine sau nu le reușește, îndrăznesc să creadă că până și El poate lăsa de dorit așteptărilor lor. Siguri prin putința de a însuma merite, obișnuiți să nu mai accepte cu ușurință sfaturile sau ajutorul celorlalți, se vor expune atunci riscului de a se răzvrăti. Crezând că acumularea meritelor le conferă drepturi, nu realizează că se fac părtași de păcatul de a se simți superiori.

Când ne comparăm în chip nefericit cu semenii, sub pretextul unei false smerenii, cădem pradă geloziei și frustrării, răfuindu-ne, apoi, cu însuși Hristos. Lipsită de smerenie, străduința ne transformă pe noi în contabili, iar pe Dumnezeu într-un „notar de cartier”. Iată de ce ne bucurăm când lipsurile celuilalt corespund așteptărilor noastre. Pentru a ne hrăni vanitatea. Pentru a evita să ne punem în discuție, pentru a ne întări în acel egoism comod și impenitent care-i lasă pe semeni, dar și pe Dumnezeu la măsura judecății noastre fără milă.

+ MIHAI, episcop

1 Citat în Antonio Maria Sicari, În „Castelul interior”, Ed. Carmelitană, Snagov 2017, p. 118.

2 Ibidem, p. 119.

Sursa:episcopiabucuresti.ro

Cele mai mari gafe din filme

Cum să-ți ușurezi viața folosind aceste scurtături de tastatură