Pupici...

- Lume lume, avem pupici gratis!!!

- Domnișoară, mai ieftini nu aveți?!?...
- Ba da, îi plătesc eu...

Moșul...

Bunul Moş Nicolae

Astăzi vine Moş Nicolae,
Cu un sac de dulciuri mare
Şi-mparte cu bucurie,
Copiilor câte-o jucărie.

El se uită-ncetişor,
În casă la orice prinţişor,
Dacă-i bun şi-ascultător,
El primeşte un cadou.

Dacă-i rău şi nu ascultă,
Moşu-i aduce-o nuieluşă,
Şi i-o pune-n papucei
Ca s-o vadă,
Când se trezeşte, lângă ei.

6 Decembrie 1998

La mulți ani de binecuvântări tutoror acelora ce poartă numele acestui sfânt!

Să trăiți și voi la fel ca el...

La cules de... Moș Nicolae

Am găsit două articole superbe ce merită citite pe:
http://realitateazilnica.blogspot.com/2008_12_01_archive.html
Lectură plăcută!!!

Sărbători triste...

Nu pentru toti copiii ziua de 6 decembrie inseamna ceva. Daca unii asteapta cu bucurie aceasta zi, se pregatesc sa-l intampine pe mos, isi fac ghetutele, sunt cuminti si ascultatori (doar in aceasta zi ce-i drept), altii pot doar sa isi imagineze asta. Sa visezi nu costa nimic, nu? Copiii fara parinti, care traiesc pe strazi, se lupta in fiecare zi sa supravietuiasca, se hranesc cu resturile pe care le gasesc prin gunoaie si pot doar sa privesca cu ochii tristi prin vitrinele magazinelor cu jucarii. Asa l-am surprins zilele trecute pe un baietel de vreo 8-9 ani. Se oprise pentru un moment din activitatea lui zilnica, cersitul, pentru a-si arunca privirea in vitrina unui magazin cu jucarii si articole pentru copii. Cu siguranta nu a avut asa ceva niciodata. Se putea observa dupa haina ponosita, murdara si scurta la maneci, ca era un copil al strazii, ca Mos Nicolae nu venise niciodata la el... . Dupa privirea si dupa manutele inegrite cu care atingea vitrina, iti puteai da seama ca si-ar dori macar sa intre acolo, insa geamul acela prin care privea era ca un zid pe care n-o sa-l poata darama probabil niciodata... La un moment dat s-a dezlipit brusc de vitrina, ca parca trezit dintr-un vis, s-a uitat in jur, si-a dat seama de realitatea in care traieste si a plecat mai departe, intinzand mana la fiecare trecator in speranta de a primi un banut...
Asemenea copiii, parasiti, abandonati, sunt multi... pentru ei sarbatorile de iarna sunt o zi in plus, o zi normala, obisnuita... Copiii strazii sunt cei care nu pot simti caldura unui camin, nu pot admira propriul lor brad impodobit, nu pot deschide cadourile de Craciun, nu pot simti aroma cozonacului proaspat scos din cuptor...

De la Sfânt la... Moș Nicolae...

Sarbatoarea Sfantului Nicolae a luat amploare odata cu trecerea timpului. Daca in trecut Sfantul Nicolae era considerat ocrotitorul copiilor, al marinarilor, al brutarilor, al fetelor fara zestre, al victimelor sistemului judiciar, astazi multi dinte noi am uitat adevarata semnificatie a zilei de 6 decembrie.
Printre multele minuni savarsite de Nicolae, cea mai cunoscuta este cea a fetelor care din cauza saraciei nu aveau zestre si nu se puteau casatori. Sf. Nicolae le ajuta aruncandu-le pe fereastra cate o punga cu galbeni si astfel fiecare fata se va putea marita.
In vremurile noastre, insa ziua de 6 decembrie nu mai are o semnificatie simbolica, ci una materiala. Darurile de Mos Nicolae sunt din ce in ce mai consistente si mai numeroase. Cei mici nu se mai asteapta sa primeasaca de la mos doar dulciuri, fructe si eventual o nuielusa pentru cei care nu au fost cuminti, ei isi doresc jucarii din ce in ce mai... mari, mai frumoase si... mai valoroase. Cei mari au si ei de asemenea dorinte la fel de... scumpe: bijuterii, haine de firma, masini, excursii. Acestea sunt cateva din cadourile la care ravnesc... . Un lucru fara valoare – materiala - nu este tocmai potrivit pentru Mos Nicolae.
Din protectorul copiilor si facatorul de minuni de altadata, Sfantul Nicolae, a devenit Mos Nicolae, aducatorul de cadouri scumpe si extravagante.

Un obiectiv nou… pe masa de lucru...

Mi-am propus și lucrez de ceva vreme, la un material despre fostul meu Părinte spiritual Bernard Ștef Ștefan.

a
Puțini mai văd astăzi folosul unui duhovnic (spiritual), căci vremurile ne schimbă gândurile, valorile și nu prea facem nimic. Cine vrea să ajungă departe în înțelepciune, alege calea cea mai grea, dar care sigur duce la punctul gândit.

a
Când avem ajutor, mai ușor creștem!
a
În curând…

Dies Domini

Tot al Tău sunt Doamne! este sau nu acest gând și al tău?!?

!
Cristos ne invită ca în fiecare Duminică să-L căutăm pentru a răspunde chemării Lui. Să intrăm în netimp cu El, să fim lângă rana de la pieptul Său rănit, un timp, tăcuți și lepădați de cele lumești!

Trăim în timpuri când nevoile mercantile ne copleșesc. Dorința de „a avea” o depășește pe aceea de „a da”. Uităm în tot acest tăvălug de nevoi că cea mai importantă este cam mereu neglijată.

Am învățat de la „Vulpea TV” să ne cuibărim în case cu telecomanda în mână... să conducem viața înspre ceva plăcut. Virtualul ne-a cufundat în lumea lui încât nu mai vrem să renunțăm decât la real. Vedem timpul altfel, deși trece, iar uneori în zadar... a trecut o oră, încă o jumătate, și iar este noapte, mâine începe plictisul continuu numit școală, liceu, facultate, loc de muncă...

a

Nu ne facem timp pentru revigorare! Așa cum trupul are nevoie de odihnă, hrană etc. la fel are nevoie inima noastră, interiorul... dar Duminica mergem la munte (nu mai pomenesc și alte locuri)... of, dacă am învăța de la acele creste să ne unim și noi cu cerul... dar ce învățăm? Învățăm să cultivăm mizeria, limbajul brutal al celui puternic... și la final dacă am face un calcul...

Da, istoria lepădării de Dumnezeu și Biserică își are începuturile altundeva... Am văzut părinţi care-şi duceau copiii de mână în iad… Duminica şi în sărbători numai spre Biserică nu-i îndreptau!

a

Calea spre iad este pavată cu intenții bune! spunea Dante, bine mai spunea. Căci noi credem că intențiile noastre bune pot fi bune și în fața Lui, nimic mai fals. Nu tot ce ne face nouă plăcere este cu adevărat sănătos și de lăudat. NU! Mulți vor întreba atunci... Dar ce este bine? Păi da, răspunsul stă bine mersi în Biblia aceea plină de praf, în Bisericile ce se văd tot mai goale cu Christi părăsiți, ca în „Lumea civilizată” a Occidentului să se reprofileze aceste locuri de cult, căci iubiții „creștini” nu mai au nevoie, nevoile lor sunt de altă natură!

a

Dacă am avea libertatea de a realiza numai ce vrem fără a exista nici cel mai mic impediment, în scurt timp ne-am autodistruge!

a

Problema lucrurilor și acțiunilor efemere este faptul că ne transformă viața în ceva efemer.

a

Deci va mai trece o zi fără mulțumire, fără un gând înălțat, fără o mică meditație... și suntem fericiți... dar... până când?!?

aa

Tocmai îmi plânge o pleoapă... robinetul iar s-a stricat... imi picură inima...

Ave Maria!

Omul...

Omul, în medie, în timpul vieții sale, muncește 136.000 de ore; doarme alte 210.000 de ore; mănâncă 3.360 kg pâine, 24.360 de ouă și 8.900 kg verdeață; folosește 507 tuburi de pastă de dinți; se supune la 3 intervenții chirurgicale; se rade de 18.250 de ori; își spală mâinile de peste 89.000 de ori; își suflă nasul de 14.080 de ori; își pune cravata în 52.000 de ocazii și respiră de circa 500 de milioane de ori.

(Ariel Álvarez Valdés, Ce știm despre Biblie, vol. 1,

Ed. Sapientia, Iași 2006, p. 115)