sâmbătă, 15 ianuarie 2011

Cele mai citite cărţi din anul 2010 de SEBASTIAN S. EDUARD

Foto: Marin Raica / Jurnalul NaţionalFoto: Marin Raica / Jurnalul Naţional

În fiecare an reţeaua Diverta dă publi­ci­tăţii statistici cu privire la piaţa de carte: ce s-a vândut cel mai bine în anul care a trecut, cum a evoluat pia­ţa, care sunt preferinţele şi tendinţele. Cum nu există nici un for tutelar care să se preocupe de această piaţă şi să o monitorizeze îndeaproape (cum este de pildă CNC pentru producţia de filme), statisticile puse la dispoziţie de Diverta sunt singurele disponibile şi nu rămâne decât să le considerăm relevante pentru România.

Astfel, piaţa de carte a înregistrat în 2010 un trend descendent, concre­tizat într-o scădere cu aproximativ 15% comparativ cu 2009. Piaţa de carte de la noi este estimată la 60 de mi­lioane de euro, fără a pune la so­co­tea­lă ediţiile kioşc, care aproape ar du­bla suma. Pentru anul acesta ten­din­ţa este de stagnare sau de uşoa­ră re­venire. Având în vedere consu­mul re­lativ modest de carte, se poate to­t­uşi spune că pe termen lung piaţa de car­te are un real potenţial de creş­tere. În România, consumul de carte este de 1 volum/locuitor faţă de 8-10 volume în Polonia sau Ungaria. Preţul mediu al unui volum este de 19,16 lei, în creştere cu 2% faţă de anul trecut.

Comportamentul de consum în 2010 a fost dominat de orientarea spre promoţii şi reduceri, consumatorul având o mai mare disponibilitate în căutarea produselor discountate. Anul trecut, în Diverta, au avut priză la clienţi promoţiile gen "3 la preţ de 2" şi preţ unic. De asemenea, campania "Dai carte, ai parte" a fost un succes, clienţii fiind atraşi de discountul oferit pentru cartea donată (această campanie urmează să fie implementată şi în 2011).

Cea mai vândută carte a anului 2010 este un titlu care ne învaţă să trăim sănătos şi să facem diferenţa în­tre alimentele sănătoase şi cele no­cive. "Şi noi ce mai mâncăm" a profe­sorului Gheorghe Mencinicopschi este best-seller-ul anului, urmat de "Simbolul pierdut", ultimul roman al lui Dan Brown, şi "Mănâncă, roa­gă-te, iubeşte" a lui Elizabeth Gilbert. Pe următoarele locuri se clasează: "Secretul" (patru, Rhonda Byrne), "În­că de pe-atunci vulpea era vână­to­rul" (cinci, Herta Muller), "Învin­gă­torul este totdeauna singur" (şase, Paulo Coelho), "Nişte răspunsuri" (şapte, Mihaela Rădulescu). Pe locul opt întâlnim un alt volum al lui Gheorghe Mencinicopschi, "Şi noi ce mai mân­căm... ca să slăbim", urmat de Mircea Cărtărescu ("Frumoasele străi­ne") şi Monica Vlad ("Trei vieţi. P­e­deapsă").

Din punctul de vedere al nu­mă­rului de volume vândute pe primul loc se află Editura Rao, urmată de Gru­pul Corint şi Editura Polirom. Pe celelalte poziţii se află, în ordine, Lite­ra, Trei, Humanitas, Curtea Veche, Nemira, All şi Girasol.

Cei mai căutaţi autori români ai anu­lui au fost Gheorghe Mencinicop­s­chi, Florin Andreescu, Dan Teodo­res­cu, Marcela Peneş, Aurora Lii­cea­nu, Octavian Paler, Mircea Căr­tă­res­cu, Mihaela Rădulescu, Marin Preda şi Dan Puric, iar dintre cei străini îi putem aminti pe Paulo Coelho, Dan Brown, Rhonda Byrne, Step­hanie Meyer, L.J. Smith, Elizabeth Gilbert, Herta Muller, Stieg La­r­sson, Jamie Oliver şi Agatha Christie.


Din punctul de vedere al domenii­lor, în 2010 românii au preferat să citească beletristică (27,1%), carte pentru copii (18,1%), hobby (10,6%) şi autoeducare (10,3%). În ceea ce priveşte cartea străină comportamentul consumatorului a fost mai rezervat în 2010, valoarea medie a coşului de cumpărături suferind o scădere. Piaţa de carte străină a fost în scădere cu aproximativ 25% faţă de anul 2009. Pentru anul 2011 se estimează o menţinere la nivelul lui 2010, cu uşoare tendinţe de creştere la sfârşitul anului. Cea mai bună vânzare de carte străină este în Bucureşti, acest lucru explicându-se prin nivelul sala­rial mai ridicat, dar şi prin numărul expaţilor, care este mai mare ca în alte regiuni. Capitala este urmată de Transilvania (Cluj şi Braşov), ur­mea­ză Banatul cu Timişoara şi Moldova cu Iaşi. Toate aceste oraşe sunt centre universitare, ceea ce demonstrea­ză faptul că un număr mare de stu­denţi vizează titlurile de import. Pre­ţul mediu al unei cărţi din import este situat în jurul valorii de 70 lei, iar pe domenii, acesta este: beletristica – 42 lei, artă şi arhitectură – 120 lei, car­te copii – 36 lei, hobby – 80 lei. Car­tea străină are în general două mo­­tive importante pentru care este achi­­ziţionată de cumpărătorul ro­man: cadou sau material de studiu. Au existat şi clienti care au achi­zi­ţionat cărţi foarte scumpe ("luxury books") pentru colecţiile particulare. Majoritatea titlurilor importate fac parte din domeniile artă, arhitectură şi design. Ca şi trenduri ale anului 2010, în pictură au fost căutaţi artiştii mo­derni, comparativ cu anii precedenţi când pe primul loc era renaştera sau barocul, iar în arhitectură şi de­sign tendinţele sunt de minimalism.

O carte unică care spune adevăruri incomode
Vedeta anului 2010 este, aşadar "Şi noi ce mai mâncăm", volumul profesorului Gheorghe Mencinicopschi. O carte despre aliment, despre industria alimentară, care ne învaţă nu numai ce să mâncăm, ci şi care sunt alimentele nocive de care trebuie să ne ferim! Este o carte unică! şi spunem asta pentru că autorul, prof. univ. dr. Gheorghe Mencinicopschi este doctor în biologie-bio­chimie, specialist în nutriţie umană, biologie moleculară, inginerie ge­netică şi, nu în ultimul rând, în aliment, alimentaţie şi industrie alimentară. În Mai bine zis, domnul profesor ştie! Este cel care nu poate fi păcălit, cel care trage un semnal de alarmă asupra faptului că mân­căm fără să ne hrănim şi că din cau­za a ceea ce mâncăm şi ce nu mân­căm suntem prea bolnavi, de la vârste prea tinere! De asemenea, în "Şi noi ce mai mâncăm", autorul dă­râmă un mit: nu trebuie să fim bo­gaţi ca să mâncăm sănătos! Lipsa banilor nu justifică faptul că mân­căm toate alimentele gunoi! Ba mai mult, atrage atenţia asupra sofis­ti­că­riei gastronomice – o artă, nu o ştiin­ţă, cu aspect şi gust încâ­n­tă­toa­re, însă indigestă şi îmbolnăvitoare! În plus, spune adevăruri incomode despre minciuna din alimente, fraudarea şi falsificarea alimentelor, des­pre alimentele ecologice şi "tradiţionale".

Rugăciune

De Mihai Eminescu


Crăiasă alegându-te
Îngenunchem rugându-te,
Înalţă-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie;
Fii scut de întărire
Şi zid de mântuire,
Privirea-ţi adorată
Asupra-ne coboară,
O, Maică prea curată
Şi pururea fecioară,
Marie!

Noi, cei din mila sfântului
Umbră facem pământului,
Rugămu-ne’ndurărilor,
Luceafărului mărilor;
Ascultă-a noastre plângeri,
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce clară,
O, Maică prea curată
Şi pururea fecioară,
Marie!

Sursa: http://sfantatreimebc.org/pictura/?cat=32&paged=8

Revista MOD - Blaj!!!

Revista MOD Anul II, Numărul 1(13), Ianuarie 2011



În această lună sărbătorim un an de la apariția primului număr ce a avut loc în decembrie 2009.
Pentru cei dornici a lectura revista noastră on-line, acum au și această posibilitate.
Lectură plăcută!

Papa Ioan Paul al II-lea va fi beatificat la 1 mai

Papa Ioan Paul al II-lea

14.01.2011, Vatican (Catholica) - La 1 mai 2011, în a doua Duminică a Paştelui, numită şi Duminica Milostivirii Divine, Papa Benedict al XVI-lea va prezida ritualul beatificării Papei Ioan Paul al II-lea. Conform notei emise de Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor, „astăzi, 14 ianuarie, Papa Benedict al XVI-lea, într-o audienţă acordată Cardinalului Angelo Amato S.D.B., prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, a autorizat dicasterul să promulge decretul privind miracolul atribuit Venerabilului servitor al lui Dumnezeu Ioan Paul al II-lea (Karol Wojtyla). Aceasta încheie procesul care precede ritualul beatificării”.

„Este binecunoscut faptul că, prin dispensă pontificală, cauza sa a început înainte să se încheie perioada de cinci ani care, conform normelor actuale, trebuie să treacă de la moartea unui servitor al lui Dumnezeu. Această decizie a fost solicitată de marea faimă de sfinţenie de care Papa Ioan Paul al II-lea s-a bucurat în timpul vieţii sale, la moarte şi după moartea sa. În toate celelalte privinţe însă, normele canonice care reglementează cauzele de beatificare şi canonizare au fost respectate pe deplin. Între iunie 2005 şi aprilie 2007, investigaţia diecezană principală s-a desfăşurat în Roma, însoţită de investigaţii secundare în diferite alte Dieceze, privitor la viaţa, virtuţile, faima de sfinţenie şi miracolele sale. Validitatea juridică a acestor procese canonice a fost recunoscută de Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor printr-un decret din 4 mai 2007. În iunie 2009, după ce au examinat textul positio, nouă dintre consultorii teologici ai Dicasterului s-au exprimat pozitiv cu privire natura eroică a virtuţilor servitorului lui Dumnezeu. În noiembrie, conform procedurii normale, positio a fost dat spre evaluare Cardinalilor şi Episcopilor din Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor, care şi-au dat acordul. La 19 decembrie 2009, Papa Benedict al XVI-lea a autorizat promulgarea decretului despre virtuţile eroice ale Papei Ioan Paul al II-lea.”

„În vederea beatificării Venerabilului servitor al lui Dumnezeu, postulatorul cauzei a invitat Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor să examineze recuperarea din boala Parkinson a sr. Marie Simon Pierre Normand, călugăriţă din Institutul Micilor Surori ale maternităţilor catolice. Conform practicii, actele voluminoase ale investigaţiei canonice instituită în mod obişnuit, alături de rapoartele detaliate ale experţilor medico-legişti, au fost supuse examinării ştiinţifice a consultorilor medicali din Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor la 21 octombrie 2010. Experţii Congregaţiei, după ce au studiat mărturiile şi întreaga documentaţie cu scrupulozitatea lor obişnuită, şi-au dat acordul privitor la natura inexplicabilă din punct de vedere ştiinţific a vindecării. La 14 decembrie, consultorii teologici, după ce au examinat concluziile la care au ajuns experţii din medicină, au evaluat teologic cazul şi au recunoscut în mod unanim unicitatea, antecedenţa şi natura corală a invocării făcute către servitorul lui Dumnezeu Papa Ioan Paul al II-lea, a cărui mijlocire a fost eficientă în această vindecare uimitoare. În fine, la 11 ianuarie 2011 a avut loc sesiunea ordinară a Cardinalilor şi Episcopilor Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor. Aceştia şi-au exprimat unanim aprobarea, considerând vindecarea sr. Marie Simon Pierre ca miraculoasă, realizată de Dumnezeu într-un mod inexplicabil din punct de vedere ştiinţific prin mijlocirea Pontifului Suprem Ioan Paul al II-lea, invocat cu încredere de chiar sr. Simon şi de mulţi alţi credincioşi”.

Sursa: http://www.catholica.ro/2011/01/14/papa-ioan-paul-al-ii-lea-va-fi-beatificat-la-1-mai

vineri, 14 ianuarie 2011

Iubirea pentru „un sfânt” de Maria Timuc

O fată care provenea dintr-o familie înstărită s-a îndrăgostit pe loc de Sfântul Francisc de Assisi, când avea doar vreo 16 ani. Această întâlnire i-a determinat destinul: fata s-a călugărit, dar în toată viaţa ei n-a încetat nici o clipă să-l iubească pe Sfântul Francisc. Când erau deja maturi şi trecuseră mulţi ani de la prima lor întâlnire, s-au reântâlnit după vreme îndelungată în curtea unei mănăstiri. Era o iarnă cu zăpezi înalte şi cei doi au stat câteva minute în grădină. "Gata, plec", a spus sfântul în grabă. Călugăriţa, care-şi dorea cu ardoare ca el să mai stea puţin, a îndrăznit să-i spună timid: "Te rog, mai rămâi!" "Poate voi rămâne mai mult la primăvară", a răspuns sfântul şi a dat să plece, când tufele de trandafiri, care înotau prin nămeţi, au înfrunzit şi au înflorit dintr-o dată!

Mi-am amintit această fantastică poveste de dragoste sâmbătă, când am văzut la televizor că au înflorit ghioceii în plină iarnă, în grădina unui bloc din Reşiţa. Să fi răspuns ghioceii unei "iubiri"(mi-am imaginat o dragoste de adolescent!) care aduce primăvara în timpul iernii? Să avem şi noi vreodată speranţa că putem simţi o atât de puternică dorinţă, o aşa de frumoasă iubire, încât până şi trandafirii să-i răspundă printr-o înflorire "peste fire"? Putem spera vreodată să iubim de la înălţimea sufletului unui sfânt, iar dragostea din sufletul nostru să fie atât de puternică, încât să schimbe ordinea anotimpurilor pentru a ne împlini dorinţa?

Dacă privim cu ochii umani, cu percepţiile mentale care ne limitează posibilităţile sufletului şi vedem în lume mai degrabă absenţa iubirii, decât frumuseţea şi încrederea în ea, florile se vor ofili lângă noi, iar oamenii vor răspunde percepţiilor limitate despre iubire. Dacă izbutim să "aspirăm" la iubire, nu la aceea plină de hachiţe, de condiţii, de interpretări şi limite mentale, aspiraţia singură are puterea să ne poarte paşii către manifestare şi trăire. Să aspiri, să doreşti, să pui deoparte toate condiţiile şi tot ce te împiedică să iubeşti înseamnă... să vrei, iar ceea ce vrei se poate întâmpla în cele din urmă. A atinge graţia iubirii înseamnă a fi tu acela ce iubeşte. Iar atunci când vrei să fii cel ce iubeşte, întâmplările vieţii, dar – mai ales – mintea şi sufletul urmează dorinţa şi universul întreg (sensibil la dragoste, cum vedem în povestea trandafirilor) se străduieşte s-o împlinească.

Se ştie că pe Sfântul Francisc îl ascultau animalele sălbatice şi este cunoscută povestea unui lup care teroriza un sat întreg. Într-o zi sfântul l-a chemat pe lup şi l-a certat pentru faptele sale, iar din ziua aceea lupul s-a îmblânzit, iar oamenii din sat i-au dat mâncare şi l-au tratat ca pe un câine al satului până la sfârşitul vieţii. Iată o stare a iubirii căreia îi răspund animalele. O stare a iubirii căreia îi răspund florile. Iată două stări ale iubirii pe care le cunoaştem şi noi, în relaţia cu animalele şi cu florile. Nu-i aşa că florile iubite cresc mai frumos şi înfloresc mai mult? Nu-i aşa că animalele iubite dau semne că înţeleg, gândesc şi sunt conştiente de iubire? Ei, bine, numai pentru că şi viaţa noastră de zi cu zi este populată cu semne ale iubirii "divine" are darul de a ne convinge că "putem aspira să iubim" şi putem chiar să atingem frumuseţea acestei trăiri în experienţa vieţii, oricât zbucium şi tăgăduire am vedea în jur. Puterea dragostei nu are egal în existenţă; iniţiaţii spun că, o dată ce ai atins în trăire iubirea, fie şi numai pentru o clipă, nimic altceva nu te mai mulţumeşte şi tinzi s-o cauţi, indiferent ce sacrificii ţi-ar cere căutarea însăşi. Se spune că "iubirea este Dumnezeu şi Dumnezeu este iubire"; iată de ce a iubi poate însemna a fi cu Dumnezeu.

Ce minunat ar fi să alegem iubirea ca scop al vieţii, s-o manifestăm cu toate persoanele, în toate situaţiile şi, în locul judecăţilor răutăcioase, să alegem un gând de înţelegere sau unul de recunoştinţă. În loc să ne scufundăm în ranchiună şi-n regrete, în ură şi-n deziluzie, să alegem un gând mai cald, mai frumos, mai tolerant şi mai bun. Fiecare moment în care gândim este un moment în care alegem între iubire şi lipsa ei, între Dumnezeu şi Om, între lumină şi întruneric. Iubirea transcede întunericul şi are puterea de a manifesta tot ce ni se întâmplă în viaţă. Iubirea care înfloreşte trandafirii iarna poate înflori şi ghioceii şi, prin aceasta, poate dezvălui legi necunoscute ale manifestării, ale comunicării şi ale conştiinţei. Din această pricină, a iubi poate deveni un scop al vieţii pentru oricine. Să reflectăm la asta!

Sursa: http://www.jurnalul.ro/opinii/editorial/iubirea-pentru-un-sfant-564439.html

joi, 13 ianuarie 2011

Lumea văzută prin “ochii” inimii


“Era odata un batran care sedea la marginea unei oaze, la intrarea unei cetati. Un tanar se apropie intr-o buna zi si il intreaba:
— Nu am mai fost nicioadata pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetati?
Batranul ii raspunse printr-o intrebare:
— Cum erau locuitorii orasului de unde vii?
— Egoisti si rai. De aceea ma bucur ca am putut pleca de acolo.
— Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.
Putin dupa aceea, un alt tanar se apropie de omul nostru si ii puse aceeasi intrebare, iar acesta ii raspunse in acelasi mod. Raspunsul a fost insa diferit.
— Oamenii erau buni, marinimosi, primitori, cinstiti. Aveam multi prieteni si cu greu i-am parasit.
— Asa este si populatia acestei cetati, raspunse inteleptul.
Un negutator care isi aducea pe acolo camilele la adapat auzise aceste convorbiri si, pe cand cel de-al doilea tanar se indeparta, se intoarse spre batran si-i zise cu repros:
— Cum poti sa dai doua raspunsuri cu totul diferite la aceeasi intrebare pe care ti-o adreseaza doua persoane?
— Fiule, fiecare poarta lumea sa in propria inima. Acela care nu a gasit nimic bun in trecut nu va gasi nici aici nimic bun. Dimpotriva, acela care a avut si in alt oras prieteni va gasi si aici tovarasi credinciosi si de incredere.
Pentru ca, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decat ceea ce stim noi sa gasim in ei
.

Pr. Gabriel

(Sursa: http://prgabriel.wordpress.com/)

Un Episcop şi alţi 22 de lucrători pastorali ucişi în anul 2010

Roma (Catholica) - 23 de lucrători pastorali morţi în timpul anului trecut, între care un Episcop, 15 preoţi, un călugăr, o călugăriţă, doi seminarişti şi trei laici: este bilanţul făcut public la 3 ianuarie 2011 de Congregaţia pentru Evanghelizarea Popoarelor prin agenţia Fides. Această cifră reprezintă o reducere importantă faţă de anul 2009, când au fost 37 de morţi violente, dintre care 30 de preoţi. Între anii 2001-2010 şi-au pierdut viaţa în toată lumea 253 de lucrători pastorali.

În anul 2010 a ieşit în evidenţă, datorită impactului său internaţional, asasinarea sângeroasă a Monseniorului Luigi Padovese, vicar apostolic al Anatoliei şi preşedinte al Conferinţei Episcopale din Turcia, ucis în ajunul călătoriei Papei Benedict al XVI-lea în Cipru. America a fost încă o dată continentul cel mai periculos în anul 2010. Aici şi-au pierdut viaţa 10 preoţi, un călugăr, un seminarist şi trei laici. În cea mai mare parte a cazurilor, motivul asasinării a fost furtul. Cel mai mare număr de omucideri s-a înregistrat în Brazilia, unde au murit preoţii Dejair Gonçalves, Rubens Almeida, Bernardo Muniz, seminaristul Mario Dayvit Pinheiro şi laicul Epaminondas Marques. În Columbia au fost ucişi Roman de Jesus Zapata, Herminio Calero şi Luis Enrique Pineda. În Mexic au murit preoţii Jose Luis Puerto şi Carlos Salvador Wotto. În Peru, în timpul unui furt într-un convent franciscan, au murit fr. Linan Ruiz Morales, OFM, şi colaboratorul său Ananias Aguila. În Venezuela, în Ecuador şi în Haiti au murit Esteban Robert Wood, misionarul polonez Miroslaw Karczewski şi lucrătorul de la Caritas Julien Kenord.

În Asia, unde anul trecut şi-au pierdut viaţa un Episcop, patru preoţi şi o călugăriţă, ies în evidenţă ca motiv principal violenţa religioasă sau reglarea de conturi. Dincolo de cazul Monseniorului Padovese, asasinat în casa lui din Iskenderun de şoferul său musulman, se subliniază moartea preoţilor irakieni Wasim Sabieh şi Thaier Saad Abdal, ucişi în timpul atacului împotriva Catedralei siro-catolice din Bagdad la 31 octombrie. În China, un dezechilibrat l-a ucis, după ce a fost eliberat, pe Joseph Zhang Shulai, vicar general al Diecezei de Ningxia, şi pe călugăriţa Maria Wei Yanhui în Casa pentru bătrâni din Wuhai (Mongolia interioară). În India, câţiva necunoscuţi au ucis cu barbarie pe preotul Peter Bombacha, chiar dacă se exclud motive religioase. În Republica Democratică Congo şi-au pierdut viaţa anul trecut un preot, Christian Bakulene, şi un seminarist, Nicolas Eklou Komla, ambii după tentative de furt. În sfârşit, agenţia Fides semnalează că în anul 2010 au avut loc deschiderea procesului de beatificare a preotului fidei donum Daniel Badillo, asasinat în Peru în anul 1997, şi beatificarea preotului polonez Jerzy Popieluszko, martir, ucis din ură faţă de credinţă la 20 octombrie 1984 aproape de Wloclawek, în Polonia.


Sursa: http://www.catholica.ro/2011/01/07/un-episcop-si-alti-22-de-lucratori-pastorali-ucisi-in-anul-2010/