miercuri, 16 februarie 2011

Sfânta Treime



Un om simplu călătorea pe un drum de ţară, în tovărăşia unui preot. Vorbind ei de una de alta, omul şi-a arătat o nedumerire:

- Cuvioase părinte, nu pot înţelege cum de în Sfânta Treime sunt trei Persoane care formează Una singură. Cum de Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh sunt trei persoane unite, nedespărţite, dar fără a se amesteca una cu cealaltă?
- Fiul meu, îi răspunse cu răbdare preotul, sunt şi lucruri mai presus de gândi­rea noastră păcătoasă, însă ceea ce spui nu este atât de greu de priceput. Să pri­vim, de exemplu, soarele! Să zicem că sfera de foc, ce dăinuieşte acolo de veacuri, este Tatăl. Apoi, să spunem că lumina care ne vine de la soare este Fiul, lisus Hristos, Ce a venit să ne lumineze viaţa şi să ne scape de păcate. Apoi, căldura, care vine tot de la soare pentru a ne încălzi, să zicem că ar fi Sfântul Duh, Care, cu dragostea Sa, ne încălzeşte mereu sufletele îngheţate de răutate. Vezi tu, fiul meu, soarele cu lumina şi cu căldura lui nu sunt unul şi acelaşi lucru şi, cu toate acestea, cele trei rămân diferite când vorbim despre fiecare? La fel şi în Sfânta Treime, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh sunt Unul şi Acelaşi Dumnezeu, Căruia noi, credincioşii, ne închinăm.

Omul, ca şi toate celelalte vietăţi şi lucruri, este creat de Dumnezeu din iubirea sa infinită. Dar omul este doar o creatură şi înţelepciunea sau puterile sale nici nu pot fi comparate cu cele ale Domnului, însă oamenii mândri păcătuiesc îndrăznind să creadă că nimic nu este mai presus de ei şi că toate, mai devreme sau mai târziu, le sunt accesibile. Omul credincios ştie însă, că nu mintea şi nici pute­rea, ci doar iubirea le poate cuprinde pe toate.

“Nădejdea mea este Tatăl, Scăparea mea este Fiul, Acoperământul meu este Duhul Sfânt. Treime Sfântă, mărire Ţie! “ (Sfântul Ioanichie)

Sursa: http://sfantatreimebc.org/pictura/?cat=32&paged=8

Un sit dedicat Papei Ioan Paul al II-lea

10.02.2011, Roma (Catholica) - În contextul apropiatei beatificări a Papei Ioan Paul al II-lea la 1 mai, anul curent, Dieceza de Roma a lansat un sit dedicat Pontifului de origine poloneză: Karol-Wojtyla.org. În ciuda adresei (care reflectă numele civil), situl este numit “Ioannes Paulus P.P. II”, şi urmează să reunească informaţii despre beatificarea Papei. Este disponibil în şase limbi, printre care şi româna.

Iniţiativa web oferă informaţii despre viaţa lui Karol Wojtyla, despre gândirea sa şi despre devoţiunea pe care a avut-o faţă de Maria, Mama lui Dumnezeu. Sunt de asemenea oferite informaţii despre cauza sa de canonizare şi despre evenimentele legate de beatificarea din prima zi a lunii mai. Se vor oferi informaţii şi despre iniţiative organizate în lumea întreagă în jurul beatificării Pontifului, promovându-se rugăciunile de mijlocire şi de recunoştinţă.

Karol Jozef Wojtyla s-a născut la Wadowice, oraş la 50 km de Cracovia, pe data de 18 mai 1920. A fost al doilea dintre cei doi fii ai lui Karol Wojtyla şi Emilia Kaczorowska, mamă care a murit în 1929. Edmund, fratele său mai mare, medic, moare în 1932 şi tatăl său, subofiţer, moare în armată în 1941. La 4 iulie 1958, Papa Pius al XII-lea l-a numit Episcop auxiliar de Cracovia. La 13 ianuarie 1964 a fost numit Arhiepiscop de Cracovia de Sfântul Părinte Paul al VI-lea, care l-a creat Cardinal la 26 iunie 1967. A fost ales Papă pe 16 octombrie 1978. De la începutul Pontificatului său, a efectuat 146 vizite pastorale în Italia şi în calitate de Episcop de Roma a vizitat 317 din totalul de 332 parohii romane. Călătoriile apostolice în lume, au fost 104.

Printre documentele sale se numără 14 enciclice, 15 exortaţii apostolice, 11 constituţii apostolice şi 45 scrisori apostolice. Papa Ioan Paul al II-lea a celebrat 147 ceremonii de beatificare – în care a proclamat 1338 de fericiţi şi 51 de canonizări cu un total de 482 de sfinţi. A ţinut 9 consistorii, în care a creat 231 Cardinali (1 in pectore). A condus şase întâlniri plenare pentru Colegiul Cardinalilor. Din 1978 a convocat 15 întâlniri pentru Sinodul Episcopilor: şase generale ordinare, o întâlnire generală extraordinară şi opt întâlniri speciale.

Sursa: http://www.catholica.ro/2011/02/10/un-sit-dedicat-papei-ioan-paul-al-ii-lea

marți, 15 februarie 2011

A doua şansă



După ce a trăit o viaţă plină de egoism, în care nu s-a gândit decât la el, nepăsându-i de cei din jur, un om a ajuns în iad. Cât de mult s-a căit atunci pentru tot ce făcuse! Dar era prea târziu. Chinuindu-se zi şi noapte în flăcările iadului, se ruga încontinuu:

- Iartă-mă, Doamne, am greşit, dar acum m-am lecuit. Nu mai sunt egoist deloc, ajută-mă Doamne că m-am schimbat şi nu mai am pic de răutate în mine! În timp ce se ruga el, a apărut deodată un înger, care i-a spus:
- Bucură-te omule! Dumnezeu ţi-a ascultat rugăciunea şi vrea să-ţi dea o şansă să vii în rai, dar oare te-ai schimbat cu adevărat?
- Sigur că da – zise omul cu nerăbdare – sigur că m-am schimbat!
- Bine! – a mai spus îngerul. Vezi firul care coboară acum spre tine? Dacă te vei urca pe el, vei ajunge în rai şi vei scăpa de chinurile de aici.
Nespus de bucuros, omul a început să se caţăre pe firul ce atârna deasupra iadu­lui, numai că, pe măsură ce se urca, a băgat de seamă că firul se subţia din ce în ce mai tare. Când s-a uitat dedesubt, să nu-şi creadă ochilor! Mulţi păcătoşi se atârnaseră de firul său, încercând cu disperare să scape din flăcările iadului.
- Ce faceţi?! – strigă omul speriat. Daţi-vă imediat jos, o să se rupă firul şi o să cad iarăşi. Daţi-vă jos, n-auziţi?! – ţipă omul cu disperare şi începu să-i lovească cu picioarele, în clipa aceea, firul s-a rupt şi au căzut cu toţii.
- Of, îngerule, uite ce mi-au făcut ceilalţi! Spune-i lui Dumnezeu să-mi trimită alt fir, ca să scap odată de aici!
- Nu se poate! – i-a răspuns îngerul.
- Cum aşa? Doar n-am nici o vină, firul s-a rupt din cauza lor!
- Ba nu, firul s-a rupt din cauza ta şi a invidiei tale. Firul acela era firul credinţei şi ar fi putut ţine şi tot iadul dacă ai fi avut încredere în cuvântul lui Dumnezeu şi dacă nu te-ai fi gândit doar la tine. Ai spus că te-ai lecuit de egoism şi că acum îţi pasă de aproapele tău, dar nu este adevărat. Fiind la fel de păcătos şi rău, firul nu te-a ţinut; de aceea s-a rupt.

În viaţă nu va reuşi cel tău, cel zgârcit şi interesat doar de propria persoană. Poate că va strânge averi, dar sufletul său cu ce se va alege? Dar cel ce îi ajută mereu şi cu dragoste pe ceilalţi, acela strânge în inimă comori cereşti, devenind om cu adevărat, căci om este doar cel ce trăieşte pentru oameni.

“Nu fi iubitor de sine – fi iubitor de Dumnezeu! Nu căuta plăcerea în tine şi o vei găsi în ceilalţi!” (Sfantul Maxim Mărturisitorul)

Sursa: http://sfantatreimebc.org/pictura/?p=3373

Revista MOD - Blaj. Despre Ziua Revistei...

Ziua a decurs cum nu se putea mai bine!
Participanții au excelat iar publicul a fost foarte plăcut impresionat de tot ceea ce au putut vedea.
Vom reveni cu un articol mai amplu despre acest eveniment.
Până atunci, cei interesați, pot cere la adresa de mail: revistamod@yahoo.com, o copie a fișierului audio sau video.
În curând o emisiune la TVR 1 Cluj!

Pr. Anton Dancă: Antologie de pilde vechi şi noi

10.02.2011, Iaşi (Catholica) - La Editura “Presa Bună” din Iaşi a apărut lucrarea “Antologie de pilde vechi şi noi”, în două volume, avându-l ca autor pe pr. Anton Dancă. În introducere, autorul citează un verset din Psalmi: “Gura mea va rosti cuvinte înţelepte şi cugetul inimii mele, înţelegere; voi pleca spre pilde urechea mea şi voi desluşi enigma mea cântând din harpă” (Psalm 49,4-5). Prin acest verset, părintele scoate în evidenţă importanţa pildelor, de care s-a folosit şi Isus pentru a dezvălui tainele Împărăţiei lui Dumnezeu.

Această carte vine în ajutorul preoţilor la cateheze şi predici, dar şi în ajutorul tuturor persoanelor în descoperirea adevăratelor valori creştine. “Antologie de pilde vechi şi noi” conţine 4.895 de pilde structurate după mai multe tematici: Dumnezeu, credinţa, speranţa, iubirea, Biserica, Sacramentele, Sfânta Scriptură, catehismul şi religia, rugăciunea, Preasfânta Fecioară Maria, sfinţii, poruncile, viaţa creştină, realităţile de pe urmă, diverse şi pentru un zâmbet. Pentru o utilizare mai uşoară a acestei culegeri de predici, la sfârşitul celui de-al doilea volum s-a alcătuit un index de nume, un indice tematic pe capitole, un index tematic general şi o bibliografie.

Comandă de aici: http://www.catholica.ro/libraria/?id=pb3347

Sursa: http://www.catholica.ro/2011/02/10/pr-anton-danca-antologie-de-pilde-vechi-si-noi

luni, 14 februarie 2011

Două cuvinte :)

Cum putem sărbători dragostea?

Ne apropiem de 14 februarie, care – prin import – a devenit Valentine’s Day. Această sărbătoare îl reclamă ca patron pe Sf. Valentin (în istorie au fost mai mulţi, uneori cu tradiţii şi legende construite în jurul lor, ce îi leagă mai mult sau mai puţin de iubire şi căsătorie), dar modul de celebrare nu are adesea nimic creştin. Despre Valentine’s Day vorbeşte astăzi în Ziarul Lumina pr. Ion Armaşi, Parohia Apărătorii Patriei II, “Sfântul Ambrozie”, din Bucureşti.

- Părinte, pot tinerii să sărbătorească zile ca Valentine’s Day?

- În general nu sunt adeptul răspunsurilor categorice, căci viaţa însăşi este atât de complexă, încât rareori poţi să fii tranşant. De aceea, în ciuda caracterului pronunţat comercial, frivol şi fără nici o legătură cu religia creştin-ortodoxă, nu pot spune “e rău să sărbătoriţi Valentine’s Day!” În vâltoarea stresului cotidian, deseori uităm să ne bucurăm de darul nepreţuit pe care ni l-a dat Dumnezeu în persoana soţului sau soţiei, de aceea un buchet de flori sau o ieşire în oraş poate constitui o bucurie legitimă pentru familie.

Trebuie însă să avertizez asupra înşelătoriei, căci, de dragul banilor sau al rating-ului, valorile sunt răsturnate şi tinerii sunt îndrumaţi pe un drum greşit. Nici calendarul religios şi nici conţinutul sărbătorii nu justifică invocarea Sfântului Valentin. De curând, cineva mi-a arătat nedumerit o icoană, foarte frumoasă, care înfăţişa un sfânt, ţinând în mână o inimă, legată cu o panglică roşie şi pe care scria “Sfântul Valentin – Protectorul Îndrăgostiţilor”. Citind nedumerirea celui care adusese icoana (pe care dorea să o dăruiască de Valentine’s Day), mi-am dat seama de pericolul pe care astfel de denaturări îl pot reprezenta pentru cineva mai puţin informat.

- Oare vom ajunge să ne închinăm şi să venerăm în casele noastre sfinţi inventaţi, protectori ai unor relaţii sociale “moderne” şi emancipate?

- Taina căsătoriei este un lucru foarte serios şi vital pentru relaţia dintre bărbat şi femeie. Mimarea acestui act, prin ceremonii ludice, promovate chiar şi de unii primari, în piaţa publică, constituie o înşelare şi chiar o batjocură. În plus, certificatul de căsătorie pentru o zi întăreşte convingerea multora că totul se rezumă doar la o foaie de hârtie, iar căsătoria nu ar schimba sau ajuta cu nimic relaţia. Oferta comercială agresivă, constând în obiecte cu conotaţii sexuale, denaturează şi ea rostul relaţiei dintre bărbat şi femeie, transformând-o într-o goană după palmares, axată exclusiv pe trupesc şi pe material. În situaţia în care pe asemenea obiecte este înscris “Sfântul Valentin”, vorbim chiar de blasfemie.

Nu în ultimul rând, aş vrea să trag un semnal de alarmă, în privinţa presiunii sociale şi psihice uriaşe la care sunt supuşi cei singuri sau care nu au un partener. Anii trecuţi am observat că numărul gesturilor dramatice creşte în preajma datei de 14 februarie. Când toate posturile tv şi radio au emisiuni dedicate îndrăgostiţilor, iar în piaţa publică se organizează concursuri de sărutări, iar tu eşti singur sau tocmai ai fost părăsit, sau, mai rău, ai rămas văduv… este foarte greu să nu fii afectat, trist sau chiar deznădăjduit. Personal, cred că cel mai bine putem sărbători dragostea intrând în biserica pe lângă care trecem mereu, în drum spre casă şi mulţumindu-i lui Dumnezeu pentru darurile sale nepreţuite, fie că avem un soţ sau un logodnic, fie că îl rugăm pe Cel de Sus să ne hărăzească o pereche.

Să îi cinstim pe sfinţii lui Dumnezeu şi să îi chemăm în rugăciune pentru a ne ajuta în lucruri cu adevărat folositoare pentru trupurile şi sufletele noastre, ferindu-ne de formalisme şi de surogate.

Sursa: http://www.catholica.ro/2011/02/10/cum-putem-sarbatori-dragostea

Sursa: vedeţi aici