“Laudetur Jesus Christus! Lăudat să fie Isus Cristos! Aici Radio Vatican”. Cu acest salut îi întâmpină pe români, de aproape 64 de ani, membrii redacţiei programului în limba română a Radio Vatican. Pentru românii din România, dar şi pentru cei aflaţi în diaspora, Radio Vatican în limba română a fost timp de peste 40 de ani o voce a libertăţii, o voce a mângâierii, o voce a speranţei, o voce care-i întărea în credinţă: vocea Papei şi a Bisericii. Actualmente, din redacţia condusă de Mons. Anton Lucaci fac parte: Irina Popa, Anca Mărtinaş Giulimondi şi pr. Adrian Dancă.
Redacţia română transmite seara, între orele 21.00 şi 21.20 (ora României) şi în reluare dimineaţa, între orele 7.20 şi 7.40 (ora României). Pe site-ul www.radiovaticana.org apar atât serviciile audio cât şi alte servicii care nu sunt difuzate, dar care sunt prezente integral sau în versiune radiofonică. Mons. Anton Lucaci, directorul programului în limba română al Radio Vatican, i-a acordat un interviu pr. Francisc Doboş, pentru revista Actualitatea Creştină a Arhidiecezei de Bucureşti. Redăm interviul în cele ce urmează.
- Monseniore, de când există programul în limba română al Radio Vatican şi care au fost vocile care au transmis în acest răstimp învăţătura şi activitatea Sfântului Părinte?
- Secţia română a Radio Vatican a fost înfiinţată în martie 1947. Era după conferinţa de la Paris, încheiată în octombrie 1946, şi semnarea tratatului prin care erau făcute ajustări teritoriale şi se prevedea ridicarea Cortinei de fier. Cu acea ocazie, Papa Pius al XII-lea a rostit un discurs, ţinând cont tocmai de Bisericile care aveau să rămână în spatele Cortinei de fier. Atunci a fost înfiinţată şi secţia română. Este printre primele zece redacţii lingvistice ale Radio Vatican.
În martie 1947 au avut loc primele emisiuni experimentale; apoi au devenit regulate, cu transmitere săptămânală. Primul speaker al emisiunilor experimentale a fost Mons. Pamfil Carnaţiu care murit la vârsta de 90 de ani, în 2009. Ce se făcea, practic? Discursul Papei era tradus de rectorul Academiei Regale, domnul Petre Panaitescu. Cei care s-au ocupat, pentru mulţi ani, de secţia în limba română au fost preoţii greco-catolici. După Mons. Carnaţiu, care a lucrat la Secretariatul de Stat, au fost alţii, precum Octavian Bârlea şi Flaviu Popan. Şirul preoţilor greco-catolici a continuat până în 1981-1982, când a venit domnul Filippo Dozzi, un italo-român, iar din 1991, subsemnatul.
- Care a fost rolul redacţiei române în perioada comunistă?
- Cred că rolul cel mai important pe care l-a îndeplinit Radio Vatican a fost cel din perioada comunistă, când legăturile cu Sfântul Scaun erau nule, nu existau decât în forme cu totul excepţionale. Trebuie să ne gândim că în acea perioadă Biserica Greco-Catolică era suprimată, iar ierarhia catolică incertă; Episcopii toţi în închisoare. Exista o anumită incertitudine asupra conducătorilor Bisericii locale. Doar prin ştirile care veneau de la Radio Vatican, cu posibilităţile minime de atunci şi în număr redus, dar care nu puteau fi împiedicate nici de Cortina de Fier, se afla dacă cineva e păstor al unei Dieceze sau nu.
- Ce s-a schimbat după căderea regimului comunist?
- Sigur, s-a schimbat foarte mult. Mai întâi redacţia este mult mai liberă, mult mai responsabilă, mult mai fidelă şi cu mai multă iniţiativă. Dacă ne gândim numai la faptul că înainte de 1990 emisiunea era o simplă lectură continuă a ştirilor, de la început până la sfârşit, una după alta, pentru a umple programul… Şi totuşi, emisiunile erau foarte urmărite şi folositoare; cred că erau mai urmărite înainte de 1989 decât după, când sursele de informare religioasă s-au multiplicat, spre beneficiul ascultătorilor. Ştacheta s-a ridicat între timp şi asistăm la o adevărată concurenţă sfântă în sânul Bisericii, mai ales odată cu modernizarea şi multiplicarea mijloacelor tehnice. La ora actuală suntem practic cuprinşi într-o reţea foarte deasă de relaţii de comunicaţii şi informaţii, încât dificultatea stă în a alege, în a tria, în a selecta. Este ceea ce se întâmplă acum în alcătuirea unei emisiuni.
- Dacă ar fi să enumeraţi spontan câteva momente semnificative pe care le-aţi trăit aici, la Radio Vatican, în toţi aceşti ani, care ar fi acelea?
- Nu am fost croit să fiu un comunicator. Eu vin de la catedră. Venind la Roma, am fost pus în situaţia de a alege între Secretariatul de Stat şi Radio Vatican. Am ales Radio Vatican pentru a rămâne în contact cu lumea. Mai apoi mi-am dat seama că am avut o intuiţie foarte bună, în sensul că perspectivele pe care radioul mi le oferea depăşeau cu mult ceea ce aş fi putut face la Secretariatul de Stat. Despre momentele cele mai importante nu am decât unul: vizita Papei în România, a viitorului Fericit Ioan Paul al II-lea, între 7 şi 9 mai 1999. Este primul Papă din istoria Bisericii care a vizitat ţara noastră, o ţară majoritar ortodoxă. Beneficiile acestei vizite au fost resimţite nu numai de Biserica catolică, dar şi de celelalte Biserici, în mod special de Biserica Ortodoxă. Întreaga ţară a beneficiat de pe urma acestei vizite. În momentul actual, roadele ei par a fi uitate, la noi în ţară, dar seminţele nu pier.
- Ce îndrumare le daţi celor care vor citi acest interviu, dar nu au ascultat încă emisiunile de la Radio Vatican?
- Câteodată am un oarecare necaz în privinţa aceasta, pe care îl simt când văd presa din ţară care citează agenţii precum
France Press sau Asociated Press pentru a transmite din cuvintele şi activităţile Sfântului Părinte, când ar putea avea acces direct la sursă. Sigur că noi nu avem aceeaşi forţă pentru a ne face cunoscuţi. Nu este vorba de secţia română. Şi celelalte secţii suferă de această neputinţă de a se face cunoscute şi de a pătrunde în lumea laică. Noi nu alergăm după audienţă masivă, dar încercăm să oferim lucruri de calitate, pentru oameni de calitate. Însă avem încredere că aceste persoane de calitate, care ne urmăresc, vor deveni, cu siguranţă, multiplicatori ai mesajului transmis de “vocea Papei şi a Bisericii, în dialog cu lumea”.
Sursa: http://www.catholica.ro/2011/02/19/interviu-cu-mons-anton-lucaci-de-la-radio-vatican/
