sâmbătă, 28 mai 2011
Cuvântul sculptează!
28 Mai – Faţa şi cuvântul
Un avocat spartan, Archidamos, apăra în senat o cauză împotriva unui anumit individ al cărui apărător era un avocăţel bătrân care îşi ascundea vârsta cu alifii, machiaj şi vopsea de păr. Întrucât în toiul pledoariei sale asuda şi i se scurgea machiajul, Archidamos spuse juraţilor:
-«Nu e nevoie să spun nimic pentru a combate argumentele colegului meu. E de ajuns să fie privit pentru a nu fi crezut. Nu vedeţi că poartă minciuna pe faţă? Vrea să ne mintă arătând că este cine, de fapt, nu este. Este bătrân şi face eforturi ridicole pentru a ne ascunde aceasta.»
Se spune că o imagine face mai mult decât o mie de cuvinte. Imaginea pe care o creăm cu îmbrăcămintea noastră şi, mai ales, cu viaţa noastră, dacă suntem coerenţi, va întări cuvintele noastre. Dacă nu suntem coerenţi, această imagine va fi călcată în picioare, va fi discreditată.
„Zice, dar nu face” se aude spunându-se de multe ori. Ceea ce Domnul şi ceilalţi, de asemenea, ne cer, este coerenţa: viaţa noastră să fie conformă cu vorbele noastre. A nu căuta să fim ceea ce pretindem a fi este o schizofrenie morală.
Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro
vineri, 27 mai 2011
Cuvântul sculptează!
27 Mai – Generozitate ipocrită
Un om avar, dintr-un exces de generozitate, oferi în ziua în care se făcea colecta pentru Misiuni un cec în valoare de cinci sute de euro. În ziua următoare cineva l-a vizitat şi i-a spus:
-«Ieri ne-aţi oferit un cec pentru Misiuni, însă aţi uitat să-l semnaţi.»
Iar acesta, foarte satisfăcut, răspunse:
-«Nu-i nimic, nu contează. Prefer să fie anonim.»
Dorinţa de „a cădea bine” este foarte umană. Dorinţa de a plăcea lui Dumnezeu şi oamenilor este foarte creştină. Însă dorinţa de a plăcea fără a te costa, fără efort, înşelând, este foarte ipocrită.
O categorie de oameni care creează repulsie, este aceea a celor care pretind a fi foarte catolici, mai catolici decât episcopii şi decât Papa. Când cineva îmi spune „eu sunt foarte catolic”, în mod instinctiv mă pun în gardă. Cine este într-adevăr, nu are nevoie, nici nu simte nevoia de a o spune. Se vede!
Acest fel de ipocrizie este foarte răspândit. Se cred foarte isteţi, capabili de a înşela pe oricine, însă se observă îndată crusta de ipocrizie pe care o poartă. Cred că înşeală, dar se înşeală pe sine înşişi.
Nu căuta să pari ceea ce nu cauţi să fii. Fă efortul de a fi catolic de-adevăratelea şi aceasta se va observa.
Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro
joi, 26 mai 2011
Cuvântul sculptează!
26 Mai – O mică diferenţă
O învăţătoare cubaneză îl întrebă pe cel mai bun elev al său:
-«Alejo, spune-mi, ce este capitalismul?»
Alejo răspunse:
-«Capitalismul este un coş de gunoi plin de maşini, jucării şi mâncare.»
-«Foarte bine, Alejo. Dar comunismul?»
Alejo răspunse:
-«Comunismul este tot un coş de gunoi, însă gol.»
Toate felurile de guvernare inventate de om sunt imperfecte. Omul nu este perfect şi, ca atare, nici invenţiile şi nici operele sale nu sunt perfecte.
Nu este uşor de explicat cum de, având prezente în memorie rezultatele amare pe care comunismul le-a produs în Rusia şi le produce în Cuba, mai există adepţi ai acestui sistem. Odată căzut „zidul” am putut vedea cu toţii dezastrul pe care acesta l-a presupus. A meritat milioanele de morţi pe care le-a provocat? Ceea ce se petrece astăzi în Cuba este uşor de observat, întrucât pentru a intra nu este nici o problemă. A ieşi este greu. Aglomeraţia este doar în direcţia ieşirii.
Impresionează mult să vedem la ce grad de orbire putem ajunge noi, oamenii. Cât de mult trebuie să cultivăm umilinţa!
Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro
miercuri, 25 mai 2011
Cuvântul sculptează!
25 Mai – S-a descoperit prăjitura
Mama întrebă supărată:
-«Cine a mâncat prăjitura?»
Clara, sora mai mare, răspunse:
-«Panchito, mamă!» (frăţiorul de nouă ani).
-«Nu-i adevărat!» - ripostă copilul.
-«Ba da, te-am văzut eu!»
-«Nu-i adevărat, nu-i adevărat! Eşti o mincinoasă! Tu nu erai aici când am mâncat-o!»
Minciuna, de obicei, durează puţin: are data expirării la limită.
O acţiune rea este o povară în conştiinţă. Dacă minţim ca să o acoperim, povara se dublează: pe de o parte teama de a nu fi descoperită acţiunea rea şi, pe de altă parte, teama de a nu ajunge să fie cunoscută minciuna.
Însă una este eroarea şi alta, foarte diferită, minciuna. Toţi aveam dreptul de a greşi şi ne exercităm acest drept destul de frecvent, însă niciodată nu avem dreptul de a minţi.
Isus îl numeşte pe Satana „tatăl minciunii” pentru că de la el vine întotdeauna această greşeală.
Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro
marți, 24 mai 2011
100 de puncte fierbinţi din Istoria Bisericii
Editura Sapientia a Institutului Teologic Romano-Catolic din Iaşi anunţă apariţia, în colecţia “Istoria Bisericii”, a cărţii “100 de puncte fierbinţi din Istoria Bisericii”. Lucrarea este o colecţie de articole adunate de studenţii din cadrul grupului “Resurrection”, care prezintă 100 de subiecte tratate în mod sintetic, cu o cronologie precisă, o apreciere istorică ce ţine cont de ultimele cercetări, cu întrebări care conduc la meditaţie, aflăm de pe ITRC.ro. Cartea, tradusă din limba franceză de pr. Ioan Bişog, propune episoade cunoscute şi mai puţin cunoscute, fiind alese perioade tulburi ale istoriei Bisericii şi probleme delicate. Afirmaţiile făcute sunt o mărturie curajoasă despre credinţa pe care marii autori o nutresc cu privire la Biserică.
Fiecare articol este împărţit în cinci paragrafe: “Datele”, care furnizează datele şi evenimentele esenţiale ale momentului propriu-zis supus analizei; “Evenimentul”, care are drept obiectiv plasarea acestuia în contextul său istoric, descriind liniile de forţă ale derulării sale; “Problematica”, în care este exprimată aprecierea teologică adecvată problemelor supuse analizei; “Întrebări”, care îi permit cititorului să îşi prelungească meditaţia, stimulându-l la comparaţii extraordinare, şi “Bibliografie”, care oferă cititorului mijlocul de a se informa asupra problemei. Articolele sunt aranjate în ordine cronologică, fiind împărţite în perioade precum: Originile Bisericii; Timpul persecuţiilor; Secolul de fier; Renaşterea şi Reforma protestantă; Timpul revoluţiilor; Secolul al XX-lea.
Printre temele expuse se numără: “De la apostoli la episcopi” (creşterea comunităţilor şi creşterea membrilor ierarhiei odată cu moartea apostolilor: Biserica reprezintă o creştere organică), “Biserica şi sinagoga” (discrepanţa dintre creştinismul timpuriu şi tradiţiile religioase iudaice, cu toate că există o continuitate profundă cu tradiţia Vechiului Testament), “Criza gnostică” (necesitatea unui crez, care să facă explicite afirmaţiile esenţiale ale credinţei şi care să servească pentru evitarea oricărei interpretări reductive), “Prestigiul Succesorului lui Petru” (rolul Papei în Biserică, principiul petrin al Papei Leon cel Mare), “Conciliul împotriva Papei” (criza papalităţii în timpul Conciliului de la Konstanz), “Sfârşitul statului pontifical” (înverşunarea Papei Pius al IX-lea în menţinerea puterii sale politice şi scăderea puterii civile a Papei), “Începuturile ecumenismului” (impulsul dat de Papa Ioan al XXIII-lea, de Conciliul Vatican I şi de Papa Paul al VI-lea efortului de refacere a unităţii Bisericii).
Sursa: vedeţi aici http://www.catholica.ro/2011/05/21/100-de-puncte-fierbinti-din-istoria-bisericii
Abonați-vă la:
Postări (Atom)