De-a lungul timpului au existat scriitori foarte cunoscuți care au refuzat celebritatea. Și oricât de dornici au fost cititorii să afle detalii despre viața sau personalitatea lor, singurul mod de comunicare pe care acești autori l-au admis au fost operele lor.
În continuare sunt câteva exemple de nume răsunătoare ale literaturii internaționale care aveau obiceiul de a refuza să discute cu presa. După ce vă delectați cu detalii, vă invit să-mi spuneți la cât din intimitatea sa credeți că ar trebui să renunțe un scriitor odată cu atingerea succesului ?
Marcel Proust s-a izolat pentru a-și termina de scris capodopera și nu e vorba doar de o izolare socială: el a izolat fonic pereții și a acoperit geamurile cu draperii ce nu lăsau să pătrundă lumina, iar la un moment dat a renunțat să mai iasă din casă.
Deși „De veghe în lanul de secară” a lui J. D. Salinger a fost un succes imediat, autorul a respins orice apariție publică, a cerut ca fotografia sa să fie scoasă de pe coperta edițiilor următoare ale cărții, a șters sistematic orice mail de la fani și s-a mutat din agitatul New York în New Hampshire. Iar într-unul dintre puținele interviuri pe care le-a acordat a deplâns pacea pe care o are un scriitor înainte să publice.
Thomas Pynchon s-a ascuns atât de bine încât la un moment dat au existat bănuieli că acesta ar fi de fapt un pseudonim utilizat de Salinger. Răspunsul lui Pynchon: „Not bad. Keep trying.” Cert este că autorul n-a apărut nici măcar atunci când i-au fost acordate premii și a preferat să rămână o enigmă făcându-i pe jurnaliști să-l vâneze literalmente.
Cormac McCarthy este un scriitor căruia nu-i place celebritatea, dar a apărut la Oprah. Însă ultimul său interviu avusese loc cu 15 ani înainte și aceasta a fost prima sa apariție televizată.
Conform articolului 286, cel care rupe logodna sau l-a obligat pe partener să o facă, va fi nevoit să plătească despăgubiri „pentru cheltuielile făcute sau contractate în vederea căsătoriei, în măsura în care au fost potrivite cu împrejurările, precum şi pentru orice alte prejudicii cauzate," citează realitatea.net.
Un studiu publicat în SUA de revista Science și citat de AFP descrie tehnologia micro-electronică numită sistemul electronic epidermal (EES), dezvoltată de cercetători din SUA, China și Singapore.
Site-urile care exploatează profețiile apocaliptice au preluat știrea conectând-o cu textul din Apocalipsa care vorbește despre semnul fiarei, ce va fi pus pe mână sau pe frunte. Dacă site-uri precum Christian Headlines pun semnul întrebării în dreptul conexiunii dintre știre și textul biblic, alții precum Now The End Begins consideră că „semnul fiarei se apropie". 