Cuvântul sculptează!

29 August – Lecturi periculoase

Soţia îi reproşează soţului că şi-a schimbat obiceiurile:

-«Înainte spuneai că-mi citeşti în ochi toate dorinţele şi-mi cumpărai de toate.»

-«Într-adevăr» – spuse soţul. «Dar acum m-am hotărât să las deoparte lecturile periculoase.»

O veche zicală castiliană spune: „Împotriva viciului de a cere există virtutea de a nu da”. În ziua de astăzi, pentru unii, a cere este deja un viciu şi când a cere este un viciu, a nu da este o virtute.

Acest soi de abuz există nu doar pe stradă ci şi în casă. Uneori este soţia cea care abuzează, alteori soţul şi deseori copiii.

Celui care i se dă tot ceea ce cere i se face un favor ineficace: este ajutat să cultive şi să promoveze egoismul, capriciul şi risipa. Cu alte cuvinte, este anihilat.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Castiga o carte pe blogul Madalinei!

Stiati ca puteti citi recenzii si recomandari de carte pe un blog al unei tinere eleve din Medias. Mai mult, puteti participa la concursurile organizat de Madalina Stoica pe blogul Carte pentru Mine si puteti castiga carti pentru biblioteca voastra. Am realizat un scurt interviu pentru Mediaslive.ro cu Madalina Stoica.

Mediaslive.ro : Spune-ne cateva cuvinte despre tine !
Mă numesc Stoica Mădălina Ioana, am 17 ani şi învăţ la Liceul Teoretic “Axente Sever” Mediaş, profilul Matematică- Informatică[Multă lume îmi spune că eu nu am ce căuta la acest profil]. Locuiesc în Mediaş Judeţul Sibiu.
Îmi place să citesc, în primul rând; să ascult muzică, să pierd vremea cu prietenii şi să îmi omor timpul pe bloguri.

Mediaslive.ro : Câte cărţi ai în bibliotecă?
Am destul de multe cărţi. Biblioteca mea se împarte în două: Biblioteca familiei[ cărţile vechi de pe la părinţi şi bunici] şi biblioteca

Biblioteca Madalinei

mea personală[ în care am cărţile mele cumpărate sau câştigate la concursuri].
Nu mi-am numărat niciodată cărţile însă cred că am în jur de 60, maxim 70. Sper ca pe viitor să o îmbunătăţesc considerabil.

Mediaslive.ro : De când ai început blogul ? De ce numele Carte pentru mine ?
Am început blogul undeva la jumătatea lunii martie. Am ales acest nume pentru că mi se pare unul sugestiv. Din punctul meu de vedere titlul acesta reprezintă ceea ce scriu eu pe blog.

Mediaslive.ro : Cam din ce regiuni sunt cititorii tăi ?
Ei bine, cred că am cititori din întreaga ţară! Am trimis premii peste tot[Ardeal, Banat, Moldova, Oltenia] . M-am bucurat foarte mult când am văzut că sunt persoane care vizitează blogul şi din Republica Moldova. De o vreme încoace am observat că am vizitatori şi din alte ţări!

Mediaslive.ro : Când ai început concursurile şi cine te sprijină ?
La nici o lună de la “lansarea” acestui blog am avut susţinători şi sponsori, aşa că am putut organiza concursuri. Şi acum organizez concursuri constant pe blog. Încerc să ofer premii cât mai diversificate şi concursuri cât mai accesibile pentru toată lumea.
În acelaşi timp am cunoscut oameni minunaţi, care mă sprijină mereu şi cărora vreau să le mulţumesc. În prezent sponsorii blogului meu sunt: Editura Tritonic, Editura Curtea Veche, Editura All, Librăria online Libris, Târgul de carte BookLand şi Provideo.

Mediaslive.ro : Câte cărţi ai dat premiu ?
Cu ajutorul colaboratorilor am reuşit să ofer cititorilor peste 20 de cărţi pe o perioadă de 4 luni. Consider că este foarte bine, ţinând cont că este un blog mic. Din martie până acum blogul a evoluat foarte mult şi în continuare am aşteptări mari.

Mediaslive.ro : Câte cărţi ai recomandat pe blogul tău ?
Până în acest moment există pe blog 31 de recenzii la diferite genuri de cărţi. Încă am multe cărţi citite dar nu am apucat să le fac recenzie. [Să îmi fie ruşine] Oricum sunt mândră de faptul că printr-o recomandare de tip recenzie, poţi corupe lumea la citit.

Madalina Stoica

Mediaslive.ro : Ce planuri de viitor ai pe blog şi în pasiunea ta cărţile ?
Mi-aş dori ca pe viitor să pot oferi cititorilor recomandări de carte din genuri mai diversificate. Mi-aş dori ca fiecare persoană care intră pe blog să poată găsi ceea ce caută. Am observat că majoritatea se axează pe cărţile urban/fantasy [este genul cel mai căutat] , thriller, cărţi poliţiste şi romane de dragoste. Însă sunt sigură că sunt persoane [în număr mai mic] care şi-ar dori să găsească informaţii şi recomandări din alte genuri decât cele menţionate mai sus.
Mi-aş mai dori de asemenea să am mai mulţi cititori din oraşul meu , pentru că sunt sigură că se citeşte şi în Mediaş!

Sursa: http://mediaslive.ro/2011/08/08/castiga-o-carte-pe-blogul-madalinei/

Sfârșit de concediu - Tehnici de supraviețuie DE Alina-Kartman

Sentimentul că viața în vacanță este viața adevărată, viața bună, în timp ce rutina zilnică este o mașinărie artificială care ne consumă existența nu mi-a fost străin nici mie. Dar am învățat câteva trucuri de depășit șocul de sfârșit de vacanță, pe care le împart cu voi.

Planifică vacanța dinainte. Un sfert din frumusețea vacanței este perioada din apropierea ei, când miroase a eliberare de griji și zilele frumoase stau neîncepute înainte. Organizând timpul, te asiguri că profiți din plin de el și elimini insatisfacția că ai fi mai putut face și alte lucruri dacă nu ai fi lenevit confuz câteva zile.

Privește sfârșitul vacanței în față, înainte să înceapă. Te va ajuta să îl vezi mai rațional când vei fi în miezul lui. Nu lăsa neocupată perioada imediat următoare vacanței. E bine să îți fixezi dinainte responsabilități plăcute la întoarcere, ca să nu ai ocazia să jelești.

Profită întotdeauna de drumul de întoarcere. E un timp excelent pentru a revizui în minte experiențele din vacanță și pentru a face „rezoluții post concediu". Am adoptat deseori schimbări importante ca urmare a unor hotărâri luate pe drumul de întoarcere acasă.

Despachetează cum ai ajuns. Cu cât trolerul dispare mai repede din câmpul vizual, cu atât te vei simți mai bine. Amânarea prelungește sentimentul de „între două lumi".

Încearcă să fii împăcat cu faptul că unii dintre prietenii pe care i-ai lăsat acasă nu sunt interesați de expediția ta de vară. Nu insista să le povestești sau să le arăți poze dacă vezi că nu au interes pentru așa ceva. Găsește mai degrabă oamenii care gustă astfel de relatări (poate mama ta? :-) ) și povestește-le lor.

Fii sensibil la nevoile celor din jur. Evită să stârnești invidia celor care și-ar fi dorit să meargă în locurile pe care le-ai vizitat tu, dar nu au putut. Ține de bunul simț ;-)

O vacanță reușită este una din care te întorci recreat, nu obosit. Ideal este ca revenirea din vacanță să fie un val de prospețime care să te ajute să îți reiei viața cu avânt, cu idei inovatoare și cu mai multă energie. Și da, se poate. Tocmai m-am întors din concediu.

PS: Pe undeva mi se pare că întoarcerea din vacanță se poate compara cu șocul cultural invers. Toată lumea știe despre șocul cultural. (Cei cărora expresia le e străină vor recunoaște sigur fenomenul pe care îl descrie.) E vorba despre dificultatea de adaptare la o cultură străină, care lovește adesea sub forma unei temeri puternice de a interacționa cu mediul nou. Se întâmplă de obicei persoanelor care se duc să locuiască într-o țară străină, cu o cultură diferită de cea a țării din care provin.

Șocul cultural invers e ceva mai dificil decât simplul șoc cultural, fiindcă cei mai mulți oameni nu se așteaptă să se confrunte cu el. Așa se întâmplă că la întoarcerea dintr-o călătorie mai lungă într-o cultură străină, unii oameni simt reintegrarea în propria cultură ca pe o adevărată provocare. Experiența lui Scholti, un jurnalist german, este o lectură utilă în înțelegerea șocului cultural invers.

Sursa: http://www.semneletimpului.ro/blog/Sfarsit-de-concediu---Tehnici-de-supravietuire-4003.html

Cuvântul sculptează!

28 August – Zice, dar nu face

Medicul francez Bouvart, care a murit în 1780, ajunsese la bătrâneţe sănătos şi viguros. Unui prieten care îl întrebă care este secretul său pentru a se menţine atât de sănătos şi viguros, îi răspunse:

-«Am trăit mereu din reţetele mele fără a proba niciodată conţinutul lor.»

Dacă pacienţii acestui doctor ar fi cunoscut felul lui de a gândi şi comportamentul său, câtă importanţă şi ce încredere ar mai fi putut avea în reţetele sale? Cu siguranţă că o spunea în glumă deoarece, dacă ar fi fost în serios, şi-ar fi discreditat profesia exercitând-o în mod ipocrit.

Ceea ce în medicină este o glumă, în educaţie, de prea multe ori, este o realitate. Atunci când un tată sau un educator nu face ceea ce prescrie sau comandă fiilor sau elevilor săi, îşi discreditează munca, îi dezorientează pe cei care sunt educaţi şi merită tot dispreţul.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Liderii religioşi, excluşi de la comemorarea 9/11

Vestea că liderii religioşi nu vor avea un punct oficial în programul de comemorare a atacurilor de la 11 septembrie 2001 i-a luat prin surprindere pe cei mai mulţi dintre ei, scrie Christian Post. Criticii deciziei spun că liderii religioşi au avut un rol cheie în vindecarea de după tragedie şi că ar trebui să fie şi ei incluşi.

Fost adjunct al primarului din New York, Rudy Washington, aflat în funcţie la momentul atentatelor şi-a exprimat puternic nemulţumirea într-un interviu acordat Wall Street Journal. „Suntem în America, a ţine o comemorare fără rugăciune mi se pare o nebunie," a declarat Washington.

Un purtător de cuvânt al primăriei a replicat că nici aniversările anterioare nu au cuprins servicii de rugăciune, citează aceeaşi sursă.

Pastorul Fernando Cabrera, de la biserica New Life Outreach International susţine că liderii religioşi au fost unii dintre pilonii redresării după tragedie, motiv pentru care nu ar trebui excluşi. „Când oamenii caută sensul, când ceva îi depăşeşte, când eşti într-o criză de acest nivel, privirile se îndreaptă spre oamenii bisericii," a subliniat Cabrera.

Sursa: http://www.semneletimpului.ro/stirescurta/Liderii-religiosi--exclusi-de-la-comemorarea-9-11-4096.html

Cuvântul sculptează!

27 August – Văzându-i pe părinţi că se roagă

Tatăl meu este atât de curajos încât el comandă în casă şi nu se clinteşte nici în faţa primarului. Acum se aşează în genunchi, se face un copil mic înaintea lui Dumnezeu… Trebuie să fie foarte mare Dumnezeu acesta încât să îngenuncheze tatăl meu în faţa Lui şi, de asemenea, foarte bun pentru ca să-i vorbească fără a-şi schimba hainele…

Pe mama, însă, nu am văzut-o niciodată în genunchi. Peste măsură de obosită, se aşeza avându-l în braţe pe cel mai mic… Trebuie să fie foarte sensibil Dumnezeu, deoarece i se poate vorbi având un copil în braţe şi purtând şorţ. Trebuie să fie o persoană foarte importantă pentru ca mama mea să nu ia în seamă nici pisica nici furtuna de afară.

Mâinile tatălui meu – acoperind cu ele fruntea – şi buzele mamei mele m-au învăţat despre Dumnezeu mult mai mult decât catehismul meu. Dumnezeu este o persoană, foarte apropiată, căreia i se vorbeşte cu mare plăcere după munca zilei”.

(J. Sans Vila. „Por que me hice sacerdote?” (De ce m-am făcut preot?), Salamanca, 1965, pp. 98-100)

Binecuvântat exemplu al părinţilor! Cât de mult învaţă atunci când nu pretind să înveţe nimic, când, pur şi simplu, trăiesc! Exemplul lor se întipăreşte în copii încât nu se poate şterge.

Pe de altă parte, cât de mult descumpăneşte un comportament diferit de cel care se cere copilului.

Părinţi şi educatori trebuie să mergem cu mult înaintea a ceea ce cerem celor pe care-i educăm.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cine sunt "noii monastici?"

Trăiesc simplu şi, adesea îşi dedică vieţile unor cauze sociale. Scopul lor este atingerea unui altfel de "vis american", unul care pune preţ mai mult pe calitatea vieţii decât pe construirea unei cariere de succes.

Ei sunt "noii monastici", membrii unei mişcări creştine catolice conturate în Statele Unite ale Americii, care vrea să reînvie valorile monasticismului creştin în societatea contemporană.

Lindsey Krinks, a cărei poveste este relatată de USA Today, face parte din mişcarea neomonastică. Are mai multe joburi part-time, însă cea mai mare parte a timpului o petrece făcând lobby pentru drepturile persoanelor fără adăpost din Nashville. La 26 de ani, Lindesy, licenţiată la o facultate privată din SUA câştigă un salariu cu mult sub media celor cu aceeaşi pregătire ca şi ea, dar este mulţumită. "Siguranţa nu se găseşte în bani sau în a strânge tot mai multe lucruri," explică tânăra. "Siguranţa ţi-o găseşti în iubire, în relaţii şi prin încrederea Dumnezeu."

Sociologi care au studiat mişcarea noului monasticism, între care şi Scott Coltrane, decanul Colegiului de Arte şi Ştiinţe din cadrul Universităţii Oregon, spun că noii monastici redescoperă o latură omisă a "visului american", mai exact "principiile împlinirii spirituale şi ale voluntariatului", care depăşesc coordonatele casei în suburbie.

"Noii monastici sunt o încercare de a înfrunta dificultăţile economice şi a reveni la ce contează cel mai mult," rezumă Coltrane.

Grupurile de neomonastici au apărut în SUA la sfârşitul anilor '70 şi au continuat să îmbrace diferite forme. În timp ce unii locuiesc în comunităţi asemenea călugărilor tradiţionali, alţii au locuinţe disparate, însă lucrează cea mai mare parte a timpului împreună.

Rutba House, autorul cărţii "Cele 12 mărci ale noului monasticism" sintetizează principiile mişcării în 12 coordonate:
1. Mutarea în "locurile abandonate ale Împărăţiei" (la marginea societăţii)
2. Împărţirea resurselor economice cu membrii comunităţii monastice şi cu cei aflaţi în nevoie
3. Ospitalitatea faţă de străini
4. Deplângerea diviziunii rasiale din biserică şi combaterea ei
5. Ascultarea de Biserică (e vorba de Biserica Catolică)
6. Dezvoltarea conştientă "pe calea lui Hristos" şi respectarea principiilor vechiului noviciat călugăresc
7. Traiul într-o comunitate a membrilor noului monasticism
8. Oferirea sprijinului celor fără familie
9. Proximitate geografică faţă de cei cu aceleaşi reguli de viaţă
10. Grija faţă de responsabilităţile pământeşti pe care le-a oferit Dumnezeu, inclusiv grija pentru economia locală
11. Căutarea păcii
12. Angajament faţă de o viaţă contemplativă disciplinată.

Deşi există voci care accentuează că viaţa într-o comunitate monastică ridică probleme care sunt greu de rezolvat pe termen lung, unii analişti se aşteaptă ca impactul ei să fie major.

Scott Bessenecker, director director de proiecte globale la InterVarsity Christian Fellowship spune că "niciuna dintre mişcările religioase cu impact istoric nu a ţinut de un procent uriaş de populaţie creştină." Potrivit Christianity Today, Bessenecker e convins că disproporţionalitatea similară între numărul de membri şi impactul asupra societăţii "va fi vizibilă în următorii 50 de ani" şi în dreptul noului monasticism.

Sursa: http://www.semneletimpului.ro/stiri/Cine-sunt--quot-noii-monastici--quot--4097.html