Numarul 5 al revistei Stiinta si Tehnica va fi disponibil la chioscurile de ziare din 6 septembrie 2011.
Pret : 8.8 lei.
Cuprins Stiinta si Tehnica numarul 6:
Sursa: http://blogulcolectionarului.net
4 Septembrie – Greşeli
David, de patru anişori, îi pune întrebări mamei sale în timp ce aceasta este ocupată cu treburile ei:
-«Mamă, ceasul a bătut de cinci ori, ce oră este?»
-«Este ora cinci, fiule.»
-«Şi când bate de opt ori, ce oră este?»
-«Când bate de opt ori, este ora opt.»
-«Şi când bate de zece ori?»
-«Este ora zece, fiule.»
-«Şi când bate de treisprezece ori?»
-«Când bate de treisprezece ori, este cazul să-l ducem la reparat.»
Primei greşeli trebuie să-i afli un remediu. Ar fi absurd să aştepţi să bată de optsprezece ori. A aştepta înseamnă a mări dificultatea. Un proverb arab spune: „Cu cât mai mult întârzii în a-i expune medicului boala ta, cu atât vindecarea ei devine mai grea.”
Multe devieri şi aberaţii mari în viaţă şi-au avut originea în alunecări uşoare. Iuda a început furând din „ceea ce se punea în pungă” (In 12,6) şi a sfârşit prin a-l vinde pe Domnul. Normal că nu se cade dintr-o dată.
Trebuie să veghem asupra acestor greşeli care nu par importante: „Cine este vrednic de încredere în cele mai mici lucruri este vrednic şi în cele mari, iar cine este necinstit în cele mai mici lucruri, este necinstit şi în cele mari.” (Lc 16,10)
În ochii românului ale cărui cheltuieli se ridică la doar un sfert din nivelul mediu de cheltuieli ale unui cetăţean european[1] , a avea „de toate" (condiţie asociată de mulţi cu fericirea) pare, mai degrabă, un ideal îndepărtat. Deloc surprinzător, românii sunt unul dintre cele mai nefericite popoare ale Europei.
În sondajele recente legate de satisfacţia privind calitatea vieţii, România s-a clasat adesea pe ultimele locuri în topul fericiţilor Europei.[2] Poziţia aceasta este întărită constant prin creşterea numărului de români care suferă de depresie majoră. Numai în ultimii zece ani, conform unor date ale Asociaţiei Române de Psihiatrie Comunitară, numărul persoanelor care s-au internat din cauza depresiei a crescut de la 31% la 40% din numărul total al celor internaţi la Psihiatrie.
În acelaşi timp, Layard este de părere că „o societate nu poate prospera, dacă nu împărtăşeşte un scop comun. Urmărirea realizării de sine, aşa cum se întâmplă azi, nu va funcţiona. Dacă singura ta datorie este să obţii maximum de succes pentru tine, viaţa devine prea stresantă şi prea însingurată. Eşti pornit către eşec. În schimb, trebuie să simţi că trăieşti pentru ceva mai mare şi chiar şi numai acest gând va avea capacitatea de a te elibera de o parte din presiune."[4]
Teoria lui Layard nu este nouă. Biblia sugerează că proiectul principal al fiecărui om este cunoaşterea lui Dumnezeu, o prioritate care structurează în mod eficient toate celelalte obiective. „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui şi toate celelalte lucruri vi se vor da pe deasupra" (Matei 6:33, trad. Cornilescu). Reţeta fericirii prin căutarea binelui comun este descrisă de mii de ani în Biblie, care îndeamnă la dragoste faţă de Dumnezeu şi dragoste pentru semeni (Matei 22:36-42). Biblia învaţă, în numeroase forme, că realitatea cotidiană trebuie calibrată după coordonatele veşniciei.
Când vine vorba de lucruri care să se „dea pe deasupra", mulţi şi-ar dori ca banii să intre în această categorie. Deşi s-a împământenit vorba că „banii nu aduc fericirea", statistic este dovedit că cei mai mulţi oameni nu disociază fericirea de prosperitatea materială.[5] Layard atrăgea totuşi atenţia asupra unor studii care demonstrează că, de cele mai multe ori, la scurt timp după ce obţin mai mulţi bani, oamenii se obişnuiesc cu ei şi revin la acelaşi nivel de (ne)fericire la care se aflau înainte.
„Banii sunt ca sănătatea", explică scriitoarea americană Gretchen Rubin, pe unul dintre cele mai populare bloguri de dezvoltare personală.[6] „Dacă nu îi ai, lipsa lor îţi va spori nefericirea. Dacă îi ai, nu ţi se va părea că eşti mai fericit datorită lor." Explicaţia pentru acest tip de reacţie, spune Rubin, este că „nu lucrurile ne fac fericiţi, ci experienţele. Un om va fi mult mai fericit dacă investeşte bani mai degrabă într-o excursie decât într-o masă nouă de bucătărie." De asemenea, scrie Rubin, „oamenii sunt mai fericiţi atunci când cheltuiesc pentru a-i face pe alţii fericiţi", ceea ce înseamnă, de fapt, întreţinerea unor relaţii sănătoase. Apostolul Pavel pleda în acest sens prin celebra axiomă a lui Iisus: „Este mai ferice să dai decât să primeşti" (Faptele apostolilor 20:35). De asemenea, economisirea resurselor financiare contribuie sensibil la conturarea sentimentului de fericire. Rubin este de părere că a depune bani într-un cont de economii poate spori fericirea, datorită sentimentului de siguranţă care este hrănit de acţiunea responsabilă. Totuşi, o lege spirituală enunţată de Iisus avertizează: „Căci acolo unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta" (Matei 6:21). Dacă inima este legată de lucruri efemere, fericirea asociată deţinerii lor nu poate fi permanentă.
Sateliți vechi și ieșiți din uz, particule rezultate în urma eroziunii, a exploziei sau a ciocnirii obiectelor spațiale construite de om orbitează în jurul Pământului formând un nori de gunoaie despre care specialiștii NASA spun că a ajuns la un punct culminant.
Făcând trimitere la un raport mai vechi al organizației think-tank a Pentagonului, Defence Advanced Research Projects Agency, studiul citat de BBC sugerează că o posibilă măsură de eliminare a deșeurilor ar putea fi folosirea de plase, prinderea cu harponul sau cu un dispozitiv similar umbrelei care fie să împingă gunoiul spre o zonă mai sigură a orbitei, fie să îl apropie de Pământ pentru a fi ars la contactul cu atmosfera.
Situația este critică, subliniază Donald Kessler, coordonatorul studiului NASA, menționând faptul că Stația Spațială Internațională este nevoită constant să evite nori de gunoi care „zboară" în jurul Pământului cu viteze de până la 28.164 km/h.
Sursa: http://www.semneletimpului.ro/stirescurta/Gunoiul-din-spatiu-a-ajuns-la-un-punct-critic-4132.html
3 Septembrie – Vise
Cineva îi mărturisea prietenului său:
-«Eu visez mereu să fiu milionar, ca tatăl meu.»
-«Dar tatăl tău este milionar?» – îl întrebă celălalt derutat.
-«Nu, dar şi el visează la aceasta.»
A visa că ai ceea ce nu ai, este rău. Şi mai rău este ca cineva să viseze că este cine nu este. De câte ori nu credem că suntem mai buni decât suntem în realitate!
Atunci când visul foloseşte drept stimul, drept imbold care ne îndeamnă la efortul de a fi mai buni, atunci este util şi pozitiv. Partea rea e atunci când foloseşte drept analgezic paralizant. Iar dacă visul se confundă cu realitatea, atunci paralizează.
Toţi putem fi mult mai buni decât suntem. Dorinţa de depăşire este fundamentală într-o viaţă care vrea, într-adevăr, să fie umană. Conformismul, îmburghezirea, este un duşman de temut. Trebuie să sprijinim această dorinţă sănătoasă de depăşire.
În general evenimentele care tulbură lumea și în fața cărora oamenii se văd neputincioși dau naștere mai multor reacții în zona religioasă. Una este prezența sporită la biserică sau temple, însoțită de rugăciuni sau ofrande suplimentare sau zile de post, alta este înfierarea păcatului cuplată cu justificarea teologică a evenimentului.
Robertson a vorbit despre crăpătura de peste un metru apărută în Washington Monument, recunoscut ca un „simbol al puterii Americii". „Privim la simbol și spunem „o singură națiune sub Dumnezeu". Iar acum este o crăpătură în el... Este acesta un semn de la Domnul?... Judecați voi", a spus el audienței Clubului 700, „Pentru mine este simbolic".
Robertson este cunoscut și pentru remarca cu privire la păcatele haitienilor. El a afirmat că seismul din 2010 a fost o pedeapsă pentru pactul făcut de haitieni cu diavolul.
Aflată în campania electorală și candidata republicană la prezidențiale Michele Bachmann a spus că Dumnezeu a folosit cutremurul și uraganul pentru a trimite un mesaj politicienilor. „Nu știu cât de mult trebuie să facă Dumnezeu ca să atragă atenția politicienilor. Am avut un cutremur, am avut un uragan. El spune: Când veți începe să Mă ascultați? Ascultați poporul american pentru că poporul american este furios acum. Ei știu că guvernul se hrănește cu un regim alimentar care duce la obezitate morbidă și trebuie să reducem cheltuielile."
Un sondaj recent arată că 40% dintre americani cred că dezastrele naturale sunt un semn de la Dumnezeu. De-a lungul timpului dezastrele naturale au fost percepute ca semne ale mâniei divine. Predicatorii urcau la amvoane înfierând apoi păcatele cetățenilor, fie ele legate de imoralitate sexuală, materialism sau acte de nedreptate. În același timp filosofii încercau să ofere explicații științifice populației, acuzând interpretări superstițioase.
După cutremurul de la Lisabona și valul tsunami ce i-a urmat, John Wesley a susținut că, atunci când afirmăm că dezastrele sunt naturale, nu presupunem automat că Dumnezeu nu are nimic de-a face cu ele sau că nu ar putea lucra prin intermediul lor. John Wesley a menționat faptul că dacă Dumnezeu voia să facă dreptate, atunci Lisabona era locul nimerit pentru începerea procesului, dată fiind vărsarea de sânge a Inchiziției.
Și Charles Wesley a scris despre cutremurul de la Lisabona: „Cutremurele sunt văzute de scriitori inspirați ca acte divine, ca pedeapsă pentru păcate: păcatul e cauza, cutremurul e efectul mâniei Sale", explica Wesley citând texte biblice precum Psalmi 18:7 sau Isaia 13:11,13, 29:6.
Cutremurul din Japonia din martie a fost urmat de asemenea de remarci cu privire la implicarea lui Dumnezeu ca pedeapsă pentru păcatele locuitorilor. De fiecare dată însă se naște controversa cu privire la cine sunt mai păcătoși, cei ce au murit în catastrofă sau cei ce au rămas în viață.
Guvernatorul orașului Tokio a spus că pedeapsa este una divină. Ulterior și-a cerut scuze. „Un avertisment divin" a fost evaluarea făcută de pastorul Paul Yonggi Cho, pastorul celei mai mari biserici din lume. „Mă tem că acest dezastru este un avertisment din partea lui Dumnezeu cu privire la ateismul şi materialismul poporului japonez. Sper că această serie de evenimente îi va ajuta pe japonezi să îşi îndrepte atenţia spre Dumnezeu".
Și cel mai mare incendiu din istoria Israelului de anul trecut a atras aceleași reacții. Premierul palestinian a văzut în flăcările mistuitoare „pedepse divine pentru ceea ce au făcut" israelienii. Și publicații israeliene au văzut în incedieri „semne de avertizare trimise ca să ne trezească", în timp ce unii rabini au spus că este pedeapsa pentru călcarea Sabatului și alte păcate.
Biblia vorbește explicit despre faptul că sfârșitul timpului va aduce o suită de evenimente naturale pe pământ și în cer care vor atrage atenția oamenilor. Totuși, în afara unei dovezi clare că Dumnezeu este implicat în evenimentul respectiv, nu ar fi cazul să atribuim Creatorului o lucrare de distrugere. În același timp, Dumnezeu este suveran și poate vorbi prin mai multe căi, de la susurul blând ca în cazul lui Ilie la potopul din vremea lui Noe sau la distrugerea cu foc din cer ca în cazul Sodomei.
Sursa: http://www.semneletimpului.ro/stiri/E-implicat-Dumnezeu-in-dezastrele-naturale--4137.html
2 Septembrie – Prea cuvânt cu cuvânt
Un tânăr îl întrebă pe un altul:
-«Da’ ce faci? De ce dai cu alifie pe perete?»
-«Nimic! Medicul mi-a spus să dau cu ea acolo unde m-am lovit.»
A scormoni şi a apăsa pe rană, doare. Este mai uşor să tratezi în altă parte. Mai comod dar şi mai ridicol. Acolo unde trebuie să foloseşti bisturiul – ca în medicină – acolo doare.
Aceasta, însă, nu doar referitor la trup. Şi în cele referitoare la suflet se aplică acest adevăr. Acolo unde trebuie să lupţi pentru a te îndrepta, acolo costă. Şi cu cât mai mult costă, cu atât acolo este mai necesară lupta.
A se opri asupra altor lucruri care nu costă, e ca şi cum ai da cu alifie pe pereţi.
Pe mine unde mă costă mai mult să mă îndrept?
