6 Octombrie – Antichităţi
Doi soţi iau cina la un restaurant. Soţia, puţin iritată însă foarte măgulită, îi spune soţului:
-«Să nu începi nici un fel de scandal, însă cavalerul acela elegant care stă la masa din colţ nu m-a slăbit din priviri nici un moment de când am ajuns.»
Soţul, fără a se opri din mâncat, întoarse capul şi spuse:
-«Ah, da! Îl cunosc. Este un anticar.»
Ce bine ar fi ca, atunci când ni se ridică orgoliul la cap, cineva să ne aducă aminte de greşelile şi mizeriile noastre. Şi întrucât nu e deloc sigur că vom avea mereu pe cineva lângă noi care să ne reamintească acest lucru, trebuie să ne obişnuim să o facem noi înşine. Este o şcoală excelentă de umilinţă. „Când vei percepe aplauzele triumfului, să răsune de asemenea în auzul tău râsetele pe care le-ai provocat prin eşecurile tale” (Camino 589).
Tu şi eu avem multe lucruri pentru care trebuie să-i mulţumim Domnului. Însă lucrurile acestea, reuşitele acestea, sunt mai mult meritul lui decât al nostru.
Sfânta Tereza spunea că umilinţa înseamnă a umbla în adevăr.
Potrivit publicaţiei britanice The Telegraph, tot mai mulţi tineri continuă să locuiască vreme îndelungată cu părinţii, după vârsta majoratului. În cazul cuplului amintit, părinţii, care sunt deja în vârstă, spun că s-au săturat ca, de ani de zile, să gătească, să spele şi să calce pentru fiul lor. Ei spun că bărbatul în vârstă de 41 de ani are un loc de muncă şi un venit stabil, însă nu doreşte să părăsească locuinţa părintească.