Cuvântul sculptează

7 Martie – Randament

Un măgăruş, încărcat cu doi saci de făină, se întorcea acasă. Dintr-o dată vede înaintea sa o furnică purtând în spate un bob de grâu. Între ambii se stabileşte un dialog interesant:
-Prietenă furnică – spune măgăruşul – cu cât mai mult mă uit la tine, cu atât mai mult te admir. Porţi pe umerii tăi o povară care te apasă şi este mult mai mare decât tine. Cu toate acestea, îţi urmezi drumul senină, bucuroasă şi cu toate forţele iar eu, care port doi saci mici de făină protestez mă supăr şi deseori mă opresc.
-Ei bine – spune furnicuţa – eu cred că motivul este simplu şi limpede. Cu siguranţă se datorează faptului că tu lucrezi pentru alţii.

A ne simţi beneficiarii propriei munci ne stimulează iar acest sentiment este foarte uman.
Atunci când se lucrează conştienţi de prezenţa lui Dumnezeu, cu dorinţa de a face ceea ce-i este lui pe plac, întotdeauna suntem primii beneficiari ai lucrului pe care îl facem, întrucât ceea ce vrea Dumnezeu, înainte de toate, este binele nostru.
Dacă doreşti să ai o motivaţie care să te stimuleze cu adevărat în munca ta, atunci fă această muncă pentru un motiv supranatural.
Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Sesiunea de comunicari științifice - Oradea 2012

Dragi cititori,

cu voia lui Dumnezeu, aceste zile mă aflu în Oradea pentru un program deosebit:

ASCTO vă invită să participaţi la Sesiunea de comunicări ştiinţifice a studenţilor desfăşurată în perioada 8-10 martie 2012, în Aula Magna a Seminarului Teologic Greco-Catolic „Sfinţii Vasile, Grigore şi Ioan” din Oradea.

Tema sesiunii de comunicări ştiinţifice este:

„A fi creştin şi a trăi evanghelia azi”

În curând vă promit să dați lectură și materialului ce va fi susținut de mine!
Rămâneți aproape de Dumnezeu!

Cuvântul sculptează

6 Martie – Fii prezent cu totul în ceea ce faci

Napoleon avea o capacitate enormă de muncă şi o rezistenţă ieşită din comun. El explica motivul ambelor spunând:
-Diferitele lucruri şi sarcini pe care le am sunt aşezate în capul meu ca într-un dulap. Atunci când vreau să întrerup un lucru, închid sertarul lui şi deschid un altul. În felul acesta nu se amestecă nici nu mă deranjează un lucru din cauza altuia.

Domnul ne spune „ajunge fiecărei zile truda sa”. Atunci când făcând un lucru ne gândim la cel pe care-l avem de făcut după aceea sau la cel pe care l-am făcut înainte, ne supraîncărcăm, ne suprasolicităm. Această povară oboseşte şi devine foarte greu de purtat.
Fiecare moment îşi are încărcătura, sarcina, atribuţia sa. Ceea ce este străin de aceasta, slăbeşte forţele. Dumnezeu ne cere în fiecare clipă ceea ce pune în mâinile noastre în acel moment.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

5 Martie – Mai bine să nu te atingi de el

D. Gregorio Marañón povesteşte în cartea sa „El Conde Duque de Olivares” (Contele Duce de Olivares) că pe vremea Contelui Duce s-a încercat canalizarea râurilor Tajo şi Manzanares. A fost numită o comisie însărcinată cu studiul respectivului proiect. Avizul doctei comisii a fost emis în următorii termeni:

-„Dacă Dumnezeu ar fi vrut ca ambele râuri să fie navigabile, cu un singur fiat ar fi realizat aceasta. Ar fi un atentat la adresa drepturilor Providenţei să încerci să ameliorezi ceea ce ea, din motive de nepătruns pentru mintea noastră, Ea a dorit să rămână imperfect”.

„Stăpâniţi pământul…”. Aceasta a fost una dintre primele sarcini pe care Dumnezeu le-a dat omului.

A-l stăpâni, a-l întrebuinţa – nu a-l distruge – nu înseamnă a atenta la adresa Domnului ci a i se supune, a asculta de el. Ceea ce nu este folositor Providenţei divine este lenea noastră şi chiulul. Providenţa contează pe noi şi pe efortul nostru. Dumnezeu procură hrană fiecărei păsări, însă nu i-o duce la cuib.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Haina care schimbă vieți: 20.000, pentru început

Totul a pornit de la o studentă la design din Detroit, Veronika Scott, care marcată de numărul în creștere al oamenilor străzii care suferă din pricina iernii, a hotărât că trebuie să facă ceva pentru ei.

La cei 21 de ani ai ei, Veronika a creat The Detroit Empowerment Plan, hotărâtă să le ofere căldură celor 20.000 de oameni ai străzii din Detroit, printr-o soluție pe care ea o putea gândi și realiza.

Și așa a făcut. Veronika a conceput „Element S” - o haină impermeabilă, care se autoîncălzește, şi care noaptea se transformă în sac de dormit.

Mai mult decât atât, Veronika realizează hainele de acest tip cu ajutorul femeilor străzii cărora le plătește un salariu minim și le asigură hrana și cazarea. Ținta planului studentei de 21 de ani este dublu: să ofere o slujbă acelor femei de pe stradă care o doresc și să producă în același timp haine speciale pentru a le oferi gratis celor care au nevoie de ele.

Banii necesari startului unui asemenea proiect au fost obținuți în urma mediatizării ideii geniale a studentei în presa locală. Apoi, spune Veronika, „am putut continua datorită ajutorului primit de la alții. Am fost înconjurată de oameni mai inteligenți ca mine, care se pricep la ceea ce fac și știu lucruri pe care eu nu le știu.”

Pe 1 martie 2012, Veronika a prezentat pe blogul personal noul model de haină, care datorită îmbunătățirilor aduse oferă și mai multă căldură. În plus, este mai practică, datorită culorii sale închise.

Sursa: http://www.semneletimpului.ro/stirescurta/Haina-care-schimba-vieti:-20-000--pentru-inceput-5536.html

Cuvântul sculptează!

4 Martie – Câmpuri sterile

Un european vizitează un sat de pe un alt continent, în care lumea trăia în destulă sărăcie şi mizerie. Îl surprinde faptul să vadă mari întinderi de pământ necultivat şi fără vreo altă utilitate. Surprins, îi întreabă pe câţiva dintre locuitorii acelui sat:

-Auziţi! Dar aceste câmpuri nu produc nimic?

-Nu, nimic – răspund aceştia cu un aer de resemnare.

-Bine, dar nu dau nici o recoltă?

-Nu, niciuna, continuă să afirme aceştia.

-Dar dacă s-ar cultiva?

-Ei bine, dacă s-ar cultiva, sigură că da!

Câte roade nu se pierd din lipsa de cultivare! Aceasta se întâmplă nu doar în câmpurile sud-americane ci şi în viaţa personală a fiecăruia dintre noi.

În viaţa mea, ce posibilităţi părăginite, necultivate există? Ce talanţi îngropaţi am?

Dumnezeu nu ne cere tuturora acelaşi rezultat: cel care a primit doi talanţi a încredinţat alţi doi şi a primit aceeaşi recompensă ca cel care a încredinţat cinci pentru că primise alţi cinci. Însă tuturora ne cere acelaşi efort pentru a face să dea randament până şi ultimul talant primit. „Celui care i s-a dat mult, mult i se va cere şi celui care i-au fost încredinţate multe, şi mai mult i se va cere” (Lc 12,48).

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

3 Martie – Calea imediată

Doi copii, de vreo zece ani, discută despre accidentul suferit de către tatăl unuia dintre colegii de clasă:

-Ştii ce-a păţit tatăl lui Alex?

-Ce-a păţit?

-A căzut de la etajul zece.

-Nu mai spune! Şi cum se simte acum?

-Acum este deja în cer.

-Ce fain! Halal ricoşeu!

În cer nu se ajunge nici sărind nici ricoşând, nici prin salturi nici prin ricoşeuri. În mod curios, la cer se merge razant cu pământul: strâns legaţi de datoria de fiecare zi.

„Există ceva sfânt, divin, ascuns în situaţiile cele mai obişnuite, care îi revine fiecăruia dintre voi să fie descoperit” (Sfântul Josemaria Escriva: Amar al mundo apasionadamente – A iubi lumea cu pasiune).

În aceasta constă voinţa lui Dumnezeu, dorinţa sa în ceea ce-i priveşte pe fiecare dintre fiii săi. Împlinirea fidelă a voinţei divine este cheia Împărăţiei cerurilor (Mt 7,21).

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro