Cuvântul sculptează!

22 MAI

El (David) a domnit acolo şapte ani şi şase luni, iar la Ierusalim a domnit treizeci şi trei de ani.

1 Cronici 3.4

Hebronul care este la o depărtare de vreo 40 km de Ierusalim este astăzi sub stăpânire musulmană. Aici se găseşte peştera Macpela în ogorul lui Efron unde au fost înmormântaţi Avraam, Isaac şi Iacov. Hebronul este locul morţii. Acolo a început domnia lui David, aşa cum ne aminteşte textul nostru de azi. Marea majoritate a poporului nu l-a recunoscut în timpul acela ca împărat deşi a fost uns de proorocul Samuel. Numai unii credincioşi s-au strâns în jurul său. Dar a venit şi ziua în care el a intrat victorios în Ierusalim şi a fost recunoscut de toţi ca stăpân, conducător de oşti, împărat. Toate acestea vorbesc despre Acela cu privire la care David era numai o slabă imagine, la Domnul nostru Isus Cristos. El este împăratul împăraţilor. Acum se află proslăvit în cer şi în curând stăpânirea Lui se va întinde peste tot pământul. Acum sunt puţini cei care îl recunosc. Pentru lume, El este încă Cel Răstignit, Cel lepădat. Jertfa de la cruce este punctul de referinţă al tuturor binecuvântărilor împărăţiei, la fel cum Hebronul era punctul acesta pentru David. Odinioară Domnul Isus a fost lepădat şi înjosit până la moarte dar în curând va fi „Domn al domnilor şi împărat al împăraţilor." Atunci toţi duşmanii Lui vor fi făcuţi aşternut al picioarelor Lui.

Stimate cititor al acestor rânduri azi este încă ziua când poţi să te HOTĂRĂŞTI pentru Domnul Cristos, ca apoi să şi domneşti împreună cu El. Dacă nu vrei să te decizi pentru El, atunci vei rămâne mai departe un împotrivitor şi un lepădător a lui Dumnezeu şi al Fiului Său Preaiubit. În felul acesta vei fi considerat un duşman şi astfel vei primi răsplata ca atare.

Toţi care slujesc în Adunarea lui Dumnezeu să aibă grijă să propovăduiască Cuvântul în toată curăţenia şi simplitatea lui, să-l dea aşa cum l-au primit de la Dumnezeu.

Sursa AICI

Cuvântul sculptează!

21 MAI

TATĂ, izbăveşte-Mă din ceasul acesta!

Ioan 12.27

Ca omul să fie mântuit a trebuit ca Cristos să stea în locul omului înaintea lui Dumnezeu. Şi din această pricină, Dumnezeu a trebuit să-L părăsească pe Domnul Isus. Numai aşa putea omul păcătos să fie mântuit iar păcatele să-i fie îndepărtate. Acest lucru îl putem înţelege mai bine din strigătul Domnului: „Tată, izbăveşte-mă din ceasul acesta." Cât de mari au fost suferinţele Domnului din partea oamenilor, totuşi nu L-au făcut să scoată un astfel de strigăt. Era în acest strigăt suferinţa din partea lui Dumnezeu pentru omul încărcat de păcate şi aceasta stătea în faţa sufletului Său. Domnul Isus a trebuit să fie în „coarnele bivolului" deoarece a vrut să fie Salvatorul şi Mijlocitorul omului în faţa lui Dumnezeu. Inima omului era în duşmănie cu Dumnezeu şi pe acest om, Domnul trebuia să-l înlocuiască în faţa judecăţii Lui.

La fel auzim şi strigătul: „Scapă-mă din gura leului!" DA, putem să-I mulţumim Domnului căci după ce a trecut dincolo de moarte, putea să spună: „Da, Tu m-ai izbăvit din coarnele bivolului." Lucrarea era desăvârşită! TOT ce era împotriva omului a fost lămurit. Înlocuitorul nostru a suportat mânia lui Dumnezeu, a băut paharul amar, a suportat crucea. El a fost Cel ce a suferit şi noi suntem aceia care tragem foloasele. Dreptatea lui Dumnezeu este pe deplin satisfăcută. TOATE cerinţele ei sunt îndeplinite, de aceea noi, cei ce credem, suntem slobozi. Pecetea a fost ruptă, epistola a fost deschisă şi citită iar păcatele noastre au fost aruncate în marea uitării. Dreptatea dumnezeiască nu mai are nici un fel de cerinţe şi pe temeiul dreptăţii, Dumnezeu poate să se apropie de cei ce erau păcătoşi odinioară. Dumnezeu poate dărui oricui darul fără plată a Fiului Său cel Sfânt. Oricui poate să-i ierte păcatele, să-l facă fericit şi să-i dea viaţa veşnică pe calea cea dreaptă a credinţei în Isus cel răstignit de oameni, dar înviat în puterea Sa şi a Tatălui.

În Domnul Cristos toţi care cred găsesc TOTUL DEPLIN!

Sursa AICI

Cuvântul sculptează!

20 MAI

DUMNEZEU este dragoste; şi cine rămâne în dragoste, rămâne în DUMNEZEU, şi DUMNEZEU rămâne în el.

1 Ioan 4.16

Este un mărgăritar de mare preţ pentru orice suflet care a putut să-L recunoască pe Dumnezeu plin de dragoste. Noi eram pierduţi şi fără nici o nădejde, eram morţi în păcate şi nelegiuiri. Aceasta era starea noastră naturală, aşa cum citim în Efeseni 2. Nu aveam nici cea mai mică înclinaţie spre Dumnezeu. „Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit pe când eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Cristos, prin har sunteţi mântuiţi” (Efes. 2.4-5). Îndurarea, dragostea şi harul ne întâmpinau pe când noi eram în starea amintită. Nu ar trebui să ne copleşească această dragoste? Dacă acest act măreţ ne stă în faţă şi în adâncă mulţumire ia locul de frunte în inima noastră, atunci rămânem în dragoste, ÎN Dumnezeu însuşi. In practică nu există o binecuvântare mai mare decât să ne odihnim în această măreaţă dragoste. În felul acesta va fi proslăvit Dumnezeu prin noi şi în noi. Binecuvântările prezenţei lui Dumnezeu vor fi puse în practică acolo unde dragostea Lui va fi recunoscută şi savurată în întreaga viaţă de credinţă.

Câtă odihnă, câtă mângâiere şi câtă bucurie avem, când ştim şi ne gândim că Făcătorul lumii, Acela care o ţine, ne iubeşte veşnic sufletele, ne iubeşte în totul. Ochiul Iui veghează necurmat asupra noastră, inima Lui e totdeauna îndreptată spre noi şi El a luat asupra Sa grija pentru nevoile noastre trupeşti şi duhovniceşti! Noi avem totul deplin ÎN Cristos. El este, ca să zicem aşa, cămara de lucruri scumpe a cerului şi magazia lui Dumnezeu pentru noi. Să nu-i rănim dar inima iubitoare şi să nu-i necinstim slăvitul Nume întorcându-ne faţa de la El! Să rămânem cât mai aproape de izvor, să rămânem în dragostea Lui.

Sursa AICI

Cuvântul sculptează!

19 MAI

Fiindcă şi CRISTOS a suferit pentru voi, .... Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri şi când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător.

1 Petru 2.21-23

O asistentă de la un spital s-a plâns unui credincios, că pacienţii sunt nemulţumiţi de ea şi ca urmare o tratează foarte rău. El i-a răspuns: „Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru această situaţie." „Cum credeţi că aş putea face aceasta?" a întrebat asistenta. „Dacă transportaţi un vas plin cu un lichid şi vă atinge cineva s-ar putea să se verse conţinutul. Dacă noi suntem atinşi de cineva, întristaţi, batjocoriţi; ... atunci se va vărsa ceea ce este în noi. Dacă suntem plini de dragostea Domnului Isus vom arăta în orice împrejurare caracterul Domnului Isus."

Ce chip minunat şi desăvârşit este Domnul nostru Isus Cristos! El a fost batjocorit dar nu batjocorea pe nimeni. El a suferit dar nu ameninţa. El însuşi S-a predat Celui ce judeca drept. Ca să fim urmaşii Lui trebuie să ne ghidăm după chipul Său şi să-l imprimăm adânc în inimile noastre. Poate în diferite acţiuni ne putem stăpânii într-o formă conştientă, dar poate încleştăm pumnii în buzunare sau strângem din dinţi. O, de-am arăta chipul minunat al Domnului Isus şi caracterul Său împrejurul nostru, ca oamenii să vadă ceea ce este nou în noi. Aceasta o să aducă mai multe roade decât o frumoasă predică scrisă ori citită. „Când suntem ocăriţi binecuvântăm, când suntem prigoniţi, răbdăm, când suntem vorbiţi de rău ne rugăm” (1 Cor. 4.12-13).

Păziţi-vă inima cu toată sârguinţa! Păziţi-vă de orice influenţă religioasă falsă, de orice formalism! Ţineţi seama că trăiţi într-o lume a cărei atmosferă este ucigătoare pentru viaţa duhovnicească. Cu o pătrundere necruţătoare înlesnită prin cunoaşterea inimii omeneşti, timp de mai bine de şase mii de ani vrăjmaşul şi-a întins în jurul nostru mrejele şi numai o legătură neîntreruptă cu Dumnezeu ne poate păzi.

Sursa AICI

Cuvântul sculptează!

18 MAI

Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel şi în zilele Fiului omului.

Luca 17.26

Unii caută să explice că înainte de a se arăta Fiul Omului în văzduh va îmbrăca pământul de la un pol la altul cu haina frumoasă a dreptăţii. Ei caută să înveţe că va veni o împărăţie a dreptăţii şi a păcii ca rezultat al luptei oamenilor pentru colaborare. Dar versetul nostru de azi pune capăt unei astfel de idei şi de ideal. Cum era în zilele lui Noe? Acoperea dreptatea pământul atunci, cum acoperă apa fundul mării? Oare dreptatea lui Dumnezeu cârmuia pământul? Oare a fost atunci înzestrat pământul cu recunoaşterea lui Dumnezeu?

Răspunsul Scripturii este astfel: „Pământul era stricat înaintea lui Dumnezeu, pământul era plin de silnicie. Dumnezeu S-a uitat spre pământ şi iată că pământul era stricat; căci orice făptură îşi stricase calea pe pământ” (Gen. 6.11-12). „Tot aşa va fi şi în ziua când se va arăta Fiul Omului” (Luca 17.30). Cât de clar este acest adevăr! Omenirea merge în mod inevitabil spre destrămare iar civilizaţia şi tehnica nu au posibilitatea de a îmbunătăţii inima omului. Anticrist se va arăta cu putere dându-i-se proslăviri. Credinciosul îl aşteaptă mai întâi pe Domnul Isus din cer pentru slavă. Prin venirea Sa propovăduieşte întregii lumi necesitatea pregătirii pentru lucrurile din urmă. Îndurarea lui Dumnezeu este mântuire şi de aceea El mai aşteaptă ca şi în zilele lui Noe. La fel cum a fost în zilele lui Noe, la fel va fi în zilele noastre până când se va auzi: „Apoi Domnul a închis uşa după el” (Gen. 7.16). Ca să scapi de judecată şi să primeşti viaţa veşnică, VINO AZI la Isus căci El singur poate mântui.

Albert Einstein a spus: „Religia mea constă din umila admiraţie a nemărginitului Spirit superior, care se revelează pe Sine în amănuntele neînsemnate pe care noi suntem în stare să le pricepem cu mintea noastră slabă, neputincioasă. Adânca convingere a prezenţei unei Forţe superioare în Univers formează ideea mea despre Dumnezeu."

Sursa AICI

Cuvântul sculptează!

17 MAI

Taie-l! La ce să mai cuprindă şi pământul degeaba?

Luca 13.7

Aici este vorba de un smochin neroditor. Ce pildă tristă ne înfăţişează un pom înalt, frumos, cu multe frunze, dar fără roade! Ce rost mai are un astfel de smochin? Nici unul. Dimpotrivă ocupă zadarnic locul unui pom bun, încurcându-i şi pe ceilalţi în creştere. Vierul respectiv în a cărui vie se găsea pomul avea multă răbdare. Trei ani la rând a venit şi a căutat roade. La fel şi Domnul Isus, trei ani la rând a slujit zi de zi în mijlocul poporului Său Israel în har, dragoste şi răbdare, mărturisind prin semne şi minuni că El este Mesia, dar a fost lepădat. Israel a fost neroditor şi Dumnezeu a orânduit judecata pentru acest popor. Dar vierul a cerut încă un an de îndurare pentru acest popor. Şi această osteneală a fost însă în zadar, poporul împotrivindu-se dragostei dumnezeieşti. Ca urmare Ierusalimul a fost distrus, iar Israel a fost lepădat ca popor a lui Dumnezeu.

Din ziua Cincizecimii, Dumnezeu se îngrijeşte de un alt popor; adică de neamuri. Este cutremurător faptul că multora dintre neamurile care se cred poporul lui Dumnezeu ales, trebuie să li se spună: „Îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort” (Apoc. 3.1). Milioane de creştini au numai numele de creştini şi se mulţumesc numai cu o credinţă exterioară dar nu au o lucrare a lui Isus înăuntrul lor, şi niciodată nu sunt pregătiţi să facă pasul adevăratei credinţe prin pocăinţă şi cu atât mai puţin să fie folositori Domnului Isus în lucrarea Sa. Ce înveţi tu, stimate cititor, din toate acestea? Eşti tu de folos Marelui Mântuitor? Sau trebuie să te cutremure versetul: „Taie-l. La ce să mai cuprindă şi pământul degeaba."

Ritualismul, necredinţa, şi credinţa deşartă se răspândesc mereu in jurul nostru. În ce situaţie te afli, cititorule? „Socotiţi-vă morţi" faţă de aceste ispite religioase şi despărţiţi de orice sectă să ne alipim cu toată tăria de Adunarea lui Dumnezeu a cărei UNIC CONDUCĂTOR este Isus.

Sursa AICI

Cuvântul sculptează!

16 MAI

BUCURAŢI-VĂ TOTDEAUNA ÎN DOMNUL!

Filipeni 4.4

Când binecuvântatul apostol Pavel a scris această epistolă se găsea în închisoarea din Roma, loc de unde, în mod firesc nu se putea scrie despre bucurie. Dar Domnul a fost cu el, şi în felul acesta inima lui era plină de bucurie.

Este mult mai uşor în zilele de fericire şi bunăstare să ne bucurăm ÎN Domnul ca în zilele de mare necaz, căci necazurile ne alipesc mai mult de El.

Este mai primejdios pentru noi dacă nu trecem prin necazuri decât atunci când avem parte de ele. Bucuria ÎN Domnul este şi îndepărtarea de sub influenţa şi de sub puterea lucrurilor pământeşti. Noi nu trebuie să ne încredem în ajutorul lucrurilor din lume. Să nu ne bazăm pe ele. Dacă suntem sinceri, vedem uneori că ne-am bazat pe astfel de lucruri; şi din această pricină, Dumnezeu a luat aceste lucruri de la noi, ca să ne înveţe că trebuie să ne bazăm NUMAI pe El SINGUR. De aceea prea iubiţilor, să nu ne mai bazăm pe lucrurile vizuale care ne înconjoară şi să nu ne mai lăsăm ispitiţi de ele!

Bucuria se măreşte cu cât inima trebuie să treacă prin necazuri şi încercări. Noi Îl cunoaştem pe „Păstorul cel Bun" şi milostenia Lui care totdeauna are pentru noi păşuni verzi şi ape de odihnă. Şi chiar dacă ar fi să pierd legătura cu turma, tot El este Acela care îmi readuce sufletul înapoi. Dacă trebuie să stau în faţa morţii, iarăşi nu mă tem căci El este cu mine. Dacă mă înconjoară duşmani uriaşi pot să spun: „El îmi întinde o masă înaintea lor!" Domnul însuşi mă călăuzeşte prin TOATE necazurile şi încercările şi astfel voi putea spune: „Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi toate zilele vieţii mele şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele” (Ps. 23.6).

Credinciosul are pe Domnul Isus şi puterea sângelui Său nu-i va lipsi niciodată. Domnul va aduna şi va pune în siguranţă pe vecie pe toţi răscumpăraţii Săi. Aceasta generează în toţi credincioşii o mare bucurie. Tu o ai?

Sursa AICI