Infrastructura religioasă a Jocurilor Olimpice

Unii spun că, pentru ei, sportul este o religie. Și nici nu știu cât de aproape este această afirmație de rădăcinile istorice ale competițiilor sportive. Mai ales în cazul Jocurilor Olimpice, aceste rădăcini sunt incontestabile, iar roadele lor se văd până astăzi.

Vineri seara are loc deschiderea Jocurilor Olimpice 2012 de la Londra, cea mai importantă competiție sportivă internațională a anului. De teama unui atac terorist, organizatorii au dotat locația cu armament greu (montat pe acoperișurile din împrejurimi) și au pus la dispoziția securității chiar și lansatoare de rachete. La fel de vizibilă în presa occidentală este și „echiparea religioasă" a structurii de organizare.

Astfel, în Satul Olimpic există un centru multi-religios care găzduiește o cameră de plen și zone specifice pentru fiecare din cele cinci mari religii ale lumii, gestionate de reprezentanți ai acelor religii. Potrivit BBC, în fiecare locație unde se vor susține jocuri, va exista și o cameră pentru rugăciune.

În plus, nu mai puțin de 193 de capelani vor sluji nevoilor spirituale ale participanților la Jocurile Olimpice. „Avem mai mulți capelani musulmani, creștini - de la evanghelici la catolici, evrei - de la ortodocși la reformați," a explicat Canon Green, directorul serviciilor de capelanat multireligioasă în cadrul JO.

Cu 350 de candidați la postul de capelan, organizatorii au apreciat drept „sănătoasă" această deschidere pentru o raportare religioasă la competiția care urma să se desfășoare. „A fost sănătos pentru că nu am stat la o masă rotundă pentru a discuta despre ceea ce credem și ceea ce nu credem, ci am vorbit despre cum putem sluji mai bine în cadrul JO," a declarat rev. Canon Green.

Prezența reprezentanților religioși la JO a fost, încă din start, separată de ideea de prozelitism. „Capelanatul este aici pentru a sluji în timpul Jocurilor și a răspunde (unor nevoi, n.r.) - nu e vorba de evanghelizare," a notat Canon Green.

Societatea Biblică va oferi totuși gratuit Sfânta Scriptură spectatorilor JO, așa cum au făcut și în timpul Olimpiadei de la Beijing, din 2008. Diferența este însă că Bibliile de la Londra nu vor mai fi inscripționate cu logo-ul Jocurilor Olimpice.

Cu sportivi aderenți la nouă religii diferite, era numai normal ca organizatorii să ia în calcul necesitatea de a răspunde nevoilor religioase ale concurenților. Aceștia au ridicat diverse probleme legate de prevederile religioase pe care trebuie să le respecte. De exemplu indieni Sikh au cerut să poată purta turbane în ciuda faptului că acestea erau interzise din motive de securitate. Unii sportivi creștini au refuzat să alerge duminica. Sportivii musulmani au fost nevoiți să găsească o metodă de respectare a postului Ramadanului în ciuda solicitării pe care o implică JO. O noutate pentru competiție este faptul că femeile musulmane saudite au primit pentru prima dată permisiunea de a participa la olimpiadă.

Mergând înapoi pe cronologia relației dintre religie și JO, ajungem în 2008, când președintele israelian Shimon Peres a primit condiții speciale de cazare în Beijing pentru a nu fi nevoit să călătorească cu mașina în timpul Sabatului, ca să ajungă la ceremonia de deschidere a competiției. Peres va rata deschiderea JO anul acesta, findcă organizatorii de la Londra au refuzat să facă aranjamente speciale pentru a-l ajuta să nu calce Sabatul.

De fapt, relația dintre Jocurile Olimpice și religie a fost semnificativă încă din antichitate. La origine (776 î. Ch.), jocurile erau organizate în cinstea lui Zeus. Tocmai din cauza acestei încărcături religioase, împăratul Theodosius I (creștin) a decis să interzică jocurile în anul 393 (d. Ch.). Olimpiada a renăscut abia în 1896, în Atena, după ce un francez, Pierre de Coubertin, a reînnoit interesul publicului pentru competiția sportivă. Unii istorici numesc ce a făcut Coubertin nașterea unei „religii civile", bazate pe cultul corpului. Atletul devine un erou, un dumnezeu.

Coubertin însuși recunoștea, potrivit publicației Avvenire, că „prima caracteristică esențială a Jocurilor Olimpice, atât antice, cât și moderne, este să fie o religie... deasupra și din afara Bisericilor, o religie superioară a umanității."

Sursa: http://www.semneletimpului.ro/stiri/Infrastructura-religioasa-a-Jocurilor-Olimpice-7006.html

JOCURILE OLIMPICE: Programul competiţiilor de la Londra. (Mediafax)

Cuvântul sculptează!

27 IULIE

Pentru poarta curţii cortului, să fie o perdea lată de douăzeci de coţi, albastră, purpurie şi cărămizie, şi de in subţire răsucit, lucrat la gherghef, cu patru stâlpi şi patru picioare ale lor.

Exodul 27.16

În toată Sfânta Scriptură este înfăţişat un Nume Scump: ISUS CRISTOS, Fiul lui Dumnezeu. În versetul de mai sus Îl găsim pe Cristos având o semnificaţie simbolică. Numai credinţa călăuzită de Duhul Sfânt poate să-L vadă în aceste exemple. Dumnezeu l-a îndemnat pe conducătorul poporului Israel, pe Moise, să-I facă un loc unde să locuiască în mijlocul poporului. Moise trebuia să facă totul întocmai după modelul care i-a fost arătat pe munte, în textul nostru este vorba de poarta curţii cortului. Poarta constă dintr-o perdea alcătuită din patru materiale. Fiecare stofă şi fiecare culoare ni-l arată pe Domnul Isus Cristos.

Albastru ne arată culoarea cerului. Isus este Fiul lui Dumnezeu, Aşa îl descrie Evanghelia lui Ioan.

Purpuriu, era culoarea mantiei care o purtau regii. Aşa îl descrie evanghelistul Matei, ca regele lui Israel.

Cărămiziu: culoarea roşie intens aminteşte de Omul suferinţei care şi-a vărsat sângele Lui pe Golgota. Aşa îl descrie evanghelistul Luca.

In răsucit ne aminteşte de cingătoarea cu care se încingeau sclavii când serveau pe stăpânul lor. Isus este adevăratul Slujitor, aşa cum Îl descrie evanghelistul Marcu. Sunt patru evanghelişti, la fel cum sunt patru stâlpi care stau pe patru picioare.

Ce minunat este Cuvântul lui Dumnezeu! Omul poate şti toate acestea şi să meargă în pierzarea veşnică. Atât timp cât un om nu a intrat pe poartă este afară. Domnul Isus este poarta. El a suferit pe cruce pentru tine din cauza păcatelor tale. Recunoaşte înaintea lui Dumnezeu toată vina ta, crede în El care şi-a vărsat sângele pentru iertarea ta şi vei fi mântuit.

Sursa AICI

Mici bureţi

Cei mai mulţi bureţi, pe care îi utilizăm în gospodărie, sunt de origine sintetică, iar mulţi oameni sunt foarte uimiţi când află că bureţii originali sunt de fapt animale marine. Dar fie că sunt sintetici, fie că s-au dezvoltat, bureţii pot absorbi şi păstra lichidul prin miile lor de pori deschişi. Există însă lichide corosive, care dăunează acestor bureţi şi care îi pot distruge complet.

Copiii sunt ca bureţii. Ei absorb modelul de comportament şi ideile cu care vin în contact. De aceea trebuie să fim foarte atenţi cărei influenţe îi supunem şi ce umple gândurile lor. Ce absorb copiii noştri în casele noastre? Ce literatură citesc ei? Dacă ascultă discuţiile noastre, ce fel de cuvinte frumoase sau urâte aud ei şi ce fel de comportament văd ei la noi? Suntem un exemplu pentru ceea ce înseamnă a-L iubi pe Domnul Isus şi a fi un ajutor pentru alţii? Există un climat duhovnicesc bun în casa noastră? Facem totul pentru a umple inimile copiilor cu gândurile lui Dumnezeu?

Când copiii vor fi mari, vor reflecta ceea ce au învăţat şi experimentat în anii în care au fost capabili să înveţe. De aceea să fim atenţi, ca aceşti mici „bureţi“ să absoarbă în casele noastre numai ceea ce este de folos, bun şi spre zidire.

Sursa: http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna/2012-04-21?mini=meditatii-zilnice%2Fsamanta-buna%2F2012-04

Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale.
Psalmul 139.14

Inima noastră

Inima noastră bate de aproximativ 100.000 de ori pe zi, sau de aproximativ 2,5 miliarde de ori în 70 de ani. Cantitatea pusă în circulaţie în acest timp ar fi suficientă pentru a umple cu sânge un „zgârie-nori“. Printr-o reţea foarte ramificată, cu o lungime de aproximativ 2.500 km de artere, vene şi capilare, sunt alimentate cu sânge toate părţile componente ale corpului. Aici avem pompa care nu necesită lucrări de întreţinere, pompă pe care tehnica o caută dintotdeauna. Inima este de asemenea foarte adaptabilă. Astfel, de exemplu, volumul de sânge de 5 litri pus în circulaţie pe minut de un ventricul se poate ridica la 20 litri în cazul unei munci fizice grele.

Viaţa noastră depinde de pulsul inimii. De aceea şi în limbajul figurat al Bibliei prin inimă se înţelege nu muşchiul, ci felul de a fi al persoanei omeneşti. Astfel, simţămintele şi deciziile voinţei noastre îşi au originea în inimă. Solomon spune: „Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoare-le vieţii“; „Cel ce încearcă inimile este Domnul“ (Proverbe 4.23; 17.3). Deci Dumnezeu Însuşi cunoaşte gândurile inimii noastre, pe care noi dorim să le ascundem de cei din jurul nostru. El judecă chiar şi motivele inimii. Toate acestea ar trebui să ne pună pe gânduri.

Sursa: http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna/2012-04-20?mini=meditatii-zilnice%2Fsamanta-buna%2F2012-04

Cuvântul sculptează!

26 IULIE

Vedeţi să nu vi se amăgească inima, şi să vă abateţi, ca să slujiţi altor dumnezei şi să vă închinaţi înaintea lor. Căci atunci DOMNUL S-ar aprinde de mânie împotriva voastră; ar închide cerurile, şi n-ar mai fi ploaie.

Deuteronom 11.16-17

Ce pustiu ar fi pământul dacă cerul s-ar închide să nu plouă. Cât de des trebuia să simtă poporul Israel această judecată a lui Dumnezeu pentru neascultarea lor. „El preface râurile în pustiu şi izvoarele de apă în pământ uscat, ţara roditoare în ţară săracă, din pricina răutăţii locuitorilor ei” (Ps. 107.33-34). Aceasta este o pildă plină de învăţăminte pentru un suflet care din pricina neascultării faţă de Domnul sau faţă de Cuvântul Său stă în afara părtăşiei cu El. Un astfel de creştin nu poate gusta binecuvântările cereşti care decurg din această părtăşie şi nu are nici o fărâmă din desfătarea închinării izvorâte dintr-un duh neîntristat. Cuvântul lui Dumnezeu este pentru un astfel de suflet o carte pecetluită; totul este un pustiu, dezolat şi uscat. Nimeni să nu-şi plece urechea la şoapta vrăjmaşului, căci întâi ispiteşte inima apoi duce picioarele la cădere. Dacă nu mai avem astăzi de luptat cu închinarea la idoli aşa cum au avut cei din Israel, totuşi pericolul pentru noi nu este cu nimic mai prejos. Cât de uşor ne putem abate de la voia Domnului şi ne închinăm - de fapt în faţa unor lucruri din această lume. Nu poate fi scris în cuvinte câte neajunsuri vin peste un suflet care se hrăneşte cu lucruri lumeşti. Dar sufletul care stă în apropierea Domnului este pe deplin mulţumit: „Se satură de belşugul Casei Tale, şi-i adapi din şivoiul desfătărilor Tale” (Ps. 36.8).

Întocmai după cum în zilele lui Cain plăcutele sunete ale chitarei şi ale cimpoiului împiedecau să se audă strigătul sângelui lui Abel, tot aşa şi astăzi, alte sunete încântătoare înăbuşe glasul sângelui Golgotei; şi alte lucruri decât un Cristos răstignit atrag privirile omului.

Sursa AICI

Cuvântul sculptează!

25 IULIE

Iată, Mă voi îngriji Eu însumi de oile Mele, şi le voi cerceta!

Ezechiel 34.11

Prorocia lui Ezechiel începe cu un cuvânt de jale către păstorii lui Israel, deoarece aceştia se pasc pe ei înşişi în loc să pască turma. Urmarea acestei rele lucrări a fost că turma a fost împrăştiată, dezbinată, rănită, bolnavă şi slăbită. Ce vreme măreaţă a fost pentru popor în timpul domniei Iui Solomon! Împărăteasa din Seba a trebuit să spună: „Şi iată că nici pe jumătate nu mi s-a spus."

Dar Dumnezeu a trebuit să-şi retragă binecuvântările de la urmaşii lui Solomon iar peste popor a venit judecata. Lipseau păstorii credincioşi, iar când Dumnezeu le-a trimis prooroci, aceştia au fost prigoniţi de conducătorii poporului. Dar Dumnezeul cel Bun, care iubea poporul s-a gândit la promisiunea Lui: „Voi pune peste ele un singur păstor care le va paşte şi anume pe robul Meu David." Când a venit împlinirea vremii Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său. Domnul Isus a venit „dar ai Săi nu L-au primit." Şi de data aceasta conducătorii poporului, păstorii, marii preoţi şi cărturarii au fost aceia care au intrigat poporul la ură împotriva Celui trimis de Dumnezeu. Poporul l-a osândit şi l-a răstignit pe Fiul lui Dumnezeu. Acolo, la cruce putem vedea pe Păstorul cel Bun care îşi dă viaţa pentru oile Sale. După învierea şi înălţarea Sa la Tatăl, El L-a trimis pe Duhul Sfânt, care i-a „adunat într-un singur Trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi." Astăzi vedem că turma lui Dumnezeu a primit păstori de la Domnul nostru (Petru îi numeşte: „bătrânii dintre voi.") Când poporul Israel va fi restabilit va savura din binecuvântările pe care le vor primi de la Mesia.

Când omul îşi recunoaşte nimicnicia lui, atunci Dumnezeu poate să-i vorbească prin har. E vorba doar de Dumnezeu şi de lucrarea Lui. Şi în aceasta stă adevărata odihnă a omului care a învăţat să se cunoască cât de puţin. E bine să luăm seama că Dumnezeu nu-şi împarte slava cu făptura Sa. El este TOTUL şi noi NIMIC.

Sursa AICI

Cuvântul sculptează!

24 IULIE

Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.

Iacov 5.16

O văduvă credincioasă s-a rugat mult pentru mântuirea fiului ei. Cu durere trebuia să constate că împotrivirea lui devenea tot mai mare. Ea nu obosea însă să aducă păsul ei la tronul harului. Într-o zi un unchi credincios i-a spus fiului: „Rugăciunile mamei tale te înconjoară ca un zid." Rece şi foarte indiferent el a răspuns: „Atunci am să iau o scară şi am să sar peste acest zid." Fiul şi-a văzut mai departe de drumurile lui, iar mama credincioasă a părăsit pământul fără să vadă dacă rugăciunile ei sunt ascultate. Duhul lui Dumnezeu şi-a început însă lucrarea în sufletul băiatului. A venit în lumina lui Dumnezeu unde i s-a arătat marea lui vină şi a găsit adăpost în Mântuitorul păcătoşilor. Cu inima plină de fericire a scris unchiului său ce a făcut Dumnezeu cu el. Dar, spre mirarea lui, unchiul credincios nu i-a răspuns. Atunci l-a invitat la el. Unchiul a răspuns îndată invitaţiei, dar nepotul a constatat că bătrânul nu reacţionează în nici un fel la schimbarea produsă în sufletul lui. „Unchiule, nu te bucuri chiar deloc de mântuirea mea?" a întrebat nepotul. După o clipă unchiul a spus: „Dar cum este cu scara?" „A fost ruptă treaptă cu treaptă, unchiule dragă!"

Rugăciunile mamei credincioase au găsit ascultare chiar după timp îndelungat. Mai ai şi tu copii sau rude necredincioase? Este mântuirea lor o temă serioasă a rugăciunilor tale? Nu te lăsa descurajat, chiar dacă raţiunea îţi spune că nu se vede nici o nădejde. Rugăciunea celui neprihănit are mare putere.

Ana - mama lui Samuel - este un bun exemplu pentru toţi credincioşii şi în special pentru surorile creştine de modul cum trebuie stăruit în rugăciune: „ea stătea multă vreme în rugăciune." Ea este şi un bun exemplu pentru a înţelege cum trebuie să se roage o femeie creştină în Adunarea lui Dumnezeu potrivit învăţăturii adevărului: „Ana vorbea în inima ei şi numai buzele şi le mişca” (1 Sam. 1; 1 Cor. 14.34).

Sursa AICI