Cuvântul sculptează!

3 AUGUST

Un om iute la mânie stârneşte certuri, dar cine este încet la mânie potoleşte neînţelegerile.

Proverbe 15.18

Într-o zi, preotul credincios Machtholf a găsit în pragul uşii o scrisoare cu insulte la adresa Iui. El a citit-o, dar nu a spus nici un cuvânt ci s-a rugat. Duminica următoare, după predică a spus de la amvon: „Un prieten drag a adus o scrisoare în casa mea, în care îmi înşiră greşelile. Eu le-am citit, m-am cercetat şi am găsit multe lucruri adevărate. În inima mea este rădăcina a tot ce prietenul a găsit la mine, dar harul lui Dumnezeu este singurul care nu a lăsat răul să devină realitate. Prietenul meu iubit cunoaşte greşelile mele foarte bine, ceea ce mă face să cred că este chiar în mijlocul nostru. Îl rog din suflet să vină la mine, ca să pot să-i arăt dragostea mea."

Când lui Tersteegen din Mulheim i-a fost aruncat un coş fără fund peste cap, ca semn de batjocură, el a zis: „Aceasta nu-i încă o cunună de spini."

Cum ar răsuna răspunsurile noastre în astfel de situaţii? Ar descoperii ele caracterul Domnului nostru? Fiecare să răspundă singur la această întrebare. Noi vrem să ne amintim de cuvintele lui Pavel: „Dragostea ... nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău ... crede totul ... suferă totul ..." (1 Cor. 13.5-7). Aceasta este dragostea pe care Dumnezeu o caută la noi căci El este izvorul ei. Cât de bune şi de frumoase sunt însuşirile ei!

Dacă noi ne-am uita mai des în această oglindă luminoasă şi fără greş - lucru care ar trebui să-l facem în fiecare zi - atunci fără îndoială că este mult de judecat, mult de mărturisit. În felul acesta inima noastră îl admiră şi-L adoră pe Cel care a fost o pildă minunată de dragoste.

Dacă pentru Numele lui Cristos vom rămâne statornici până la sfârşit, atunci chiar dacă ne-ar arde pe toţi, scânteile de la rugurile noastre ar răspândi Evanghelia departe pe faţa pământului.

Sursa AICI

Cuvântul sculptează!

2 AUGUST

Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.

Ioan 10.28

Ce putere au aceste cuvinte pentru inima credinciosului în călătoria lui pe acest pământ, unde este înconjurat de multe ispite, de atâţia duşmani pe pământ şi în aer, de Satan şi îngerii lui! Ce binecuvântare, ce minunat lucru să ştii că ai intrat prin uşă, că eşti mântuit, că ai viaţa veşnică, că Domnul Isus te cunoaşte, te ocroteşte şi că-L cunoşti ca pe Păstorul cel Bun, că El te întăreşte şi te îmbărbătează, că în El ai TOTUL DEPLIN, şi în sfârşit e mare har că nimeni nu poate să te smulgă din mâna Lui şi a Tatălui. POATE OARE să ne lipsească ceva? Avem oare motiv să ne îngrijorăm dacă ajungem la ţintă? NIMENI nu le poate smulge din mâna Mea!" De ce să ne temem? Cine este mai mare ca El? NIMENI! Totul se odihneşte în mâinile Lui. Să nu ne încredem oare în El în chip desăvârşit?

Sunt cuvintele Păstorului cel Bun. Ce slavă că suntem oiţele Păstorului cel Bun! Ce linişte ne dă această cunoştinţă, într-o lume neliniştită. El cunoaşte primejdiile şi ispitele; El le întâmpină. El ne avertizează şi ne îndreaptă când ne-am abătut. El ne ridică dacă suntem în situaţia să cădem. Dacă avem sete ne înviorează, suntem flămânzi ne hrăneşte. El ne poartă în orice timp în inima Lui şi ne vine în ajutor în slăbiciunile noastre. El ne cunoaşte şi noi îl cunoaştem. El merge înaintea noastră şi noi îl urmăm. Ce poziţie măreaţă! De l-ar cunoaşte mulţi pe acest Păstor! De aceea chiar azi du-te înainte prin această uşă deschisă! încă mai este deschisă! Mâine poate e pe veci închisă.

Sunt mulţi care vor să se îmbunătăţească, să ia hotărâri, să urmeze anumite rânduieli religioase cu scopul de a obţine viaţa veşnică. Dar toate acestea îi vor face să strige: „O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte." Aceştia vor constata că Domnul dă viaţa veşnică şi numai El.

Sursa AICI

…Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce i le cer!

Matei 7.11

Cereţi şi vi se va da

Noi avem un Dumnezeu bun, de la care putem aştepta numai lucruri bune. El nu va da niciodată o piatră unuia dintre copiii Săi, care cere o pâine. Dacă totuşi ne-am înşelat în gândurile noastre şi am cerut ceva de la Dumnezeu, care ar fi comparabil cu o piatră, ne va da El atunci „această piatră“? Nu, ci El ne va da mai degrabă pâinea, pe care n-am cerut-o, dar care este bună pentru noi.

Inima şi mâna lui Dumnezeu sunt larg deschise faţă de noi. Dar să nu uităm: dacă cerem ceva de la El, nu ne va putea da altceva decât ceea ce corespunde naturii Sale.

În Iacov 4.2, 3 sunt numite două motive pentru care nu primim ceea ce vrem: „Nu aveţi, pentru că nu cereţi. Sau cereţi şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre.“ Prima cauză este foarte simplă: nu cerem. Dumnezeu doreşte să-i prezentăm în rugăciune problemele şi nevoile noastre. A doua cauză este: cerem rău, adică cerem lucrurile rele, care ne-ar dăuna. Probabil, noi vedem altfel lucrurile decât Dumnezeul şi Tatăl nostru, dar El doreşte să ne dea numai lucruri bune.

De aceea să cerem de la Dumnezeu ce este bun, adică ceea ce este spre binele sufletelor noastre, spre folosul spiritual al familiilor noastre şi spre zidirea tuturor fraţilor noştri. Atunci vom experimenta adevărul promisiunii Domnului: „Oricine cere, primeşte!“

Sursa: http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna/2012-01-12?mini=meditatii-zilnice%2Fsamanta-buna%2F2012-01

Cuvântul sculptează!

1 AUGUST

DOMNUL a zis lui Samuel: Când vei înceta să plângi pe Saul, pentru că l-am lepădat, ca să nu mai domnească peste Israel?

1 Samuel 16.1

Poporul a făptuit un mare păcat când L-a lepădat pe Dumnezeu şi şi-a dorit un stăpânitor pământesc ca împărat. Samuel a trebuit să vadă cu durere că nădejdea pusă în puterea şi ajutorul omenesc este o deşertăciune. Fără îndoială că privirile erau îndreptate spre omul pe care Dumnezeu îl îngăduise ca împărat. Acum însă totul era pierdut. Saul a fost lepădat şi Samuel s-a simţit obligat să se îndepărteze de el. Saul era al doilea demnitar cu privire la care Samuel trebuia să vadă dezbrăcarea de demnitatea primită. La începutul lucrării lui, a trebuit să transmită o solie serioasă marelui preot Eli, iar acum la sfârşitul vieţii lui a fost însărcinat să-i spună lui Saul judecata cerească asupra comportării sale. Comuniunea cu Dumnezeu ne va călăuzi până acolo încât să recunoaştem căile Lui şi să ne supunem lor. Noi suntem înclinaţi uneori ca prin sentimentele noastre să fim înşelaţi. Aceasta este o mare primejdie; cel mai activ leac contra umblării după sentimentele noastre, este încrederea adâncă în adevăratele şi de neclintit hotărâri ale lui Dumnezeu. În faţa acestor hotărâri dispar toate sentimentele, iar credinţa creşte tot mai mult.

Între adevărata credinţă şi simplele sentimente există o mare deosebire. În timp ce sentimentul se aşează jos şi plânge, credinţa se ridică şi umple cornul cu untdelemn ca să-l ungă ca împărat pe „omul după inima lui Dumnezeu" Minunat este Dumnezeu care totdeauna lasă să iasă binele din răul înconjurător.

Oamenii îşi schimbă gusturile şi părerile însă cei credincioşi nu-şi schimbă niciodată poziţia lor spirituală. Ei îl slăvesc pe Dumnezeu în toate împrejurările vieţii, chiar şi în faţa primejdiei de moarte. Satana latră dar nu muşcă. Satana câteodată latră mai tare şi mai puternic, dar prin aceasta nu se face mai grozav.

Sursa AICI

O nouă carte!

Dacă tot este ziua mea, 1 august
atunci trebuie să ne bucurăm și de o nouă apariție editorială!

Amator juventutis

Episcopul martir Ioan Suciu

de Ciprian Vestemean

„Orice contribuţie biografică sau aprofundare a unui anumit aspect din viaţa de sfinţenie a Episcopului Ioan Suciu este binevenită, orice incursiune în trecutul istoric aduce un plus de lumină în memoria celor de azi şi mai ales ne ajută să înţelegem adevărata dimensiune a istoriei Bisericii noastre. Dascăl, păstor de suflete şi Apostol al tineretului, om al credinţei şi martir, Ioan Suciu este o parte a istoriei Bisericii Române Unite pe care nu trebuie să o uităm şi care trebuie să fie continuată acum şi aici spre destinul ei eshatologic, atât în sânul poporului român cât, mai ales, în unitatea poporului lui Dumnezeu”.

†Virgil Bercea

Vezi: http://www.surorilelauretane.ro/editura.html

Doamne, prin îndurarea Ta se bucură omul de viaţă, prin ea mai am şi eu suflare…

Isaia 38.16

Ce mai faci?

Iată o întrebare obişnuită la care se răspunde într-un fel nu mai puţin banal: „Bine, mulţumesc“. Chiar dacă nu merge totul aşa de bine, omul ascunde sub un astfel de răspuns multe lucruri, realităţi, pe care doreşte să nu le ştie nimeni. Probabil, şi tu ai spus de multe ori aceste cuvinte.

Dar dacă Dumnezeu îţi pune această întrebare, vei putea răspunde că totul este bine? În plan profesional, familial şi mai cu seamă în cugetul tău este cu adevărat totul bine? Eşti tu fericit, fără teamă de viitor, fără groază de moarte şi de ceea ce urmează după ea? De data aceasta nu poţi să te strecori cu un răspuns şovăielnic. Dumnezeu este Cel ce întreabă şi nu Se va lăsa înşelat, pentru că El este Lumină şi ştie totul despre tine. Mai mult chiar, El Se interesează de tine, pentru că vrea ca tu să moşteneşti viaţa veşnică. Recunoaşte în mod deschis că ai trăit fără Dumnezeu, urmând propria ta voinţă. Mărturiseşte-i Mântuitorului tot ce apasă pe sufletul tău. Bizuie-te pe lucrarea de la cruce a Mântuitorul, pentru a pune totul în rânduială pentru timp şi veşnicie. Atunci vei putea spune un sincer: „Bine, mulţumesc“.

Sursa: http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna/2012-02-27?mini=meditatii-zilnice%2Fsamanta-buna%2F2012-02

Cuvântul sculptează!

31 IULIE

Pentru că dragostea lui DUMNEZEU a fost turnată în inimile noastre prin DUHUL SFÂNT, care ne-a fost dat.

Romani 5.5

Ce lucru minunat! Dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inima noastră, prin Duhul Sfânt - a treia Persoană dumnezeiască care şi-a făcut locuinţa în cei credincioşi. Această dragoste nu ni se poate destăinui până când nu ne era prezentată înaintea ochilor noştri lucrarea de mântuire. În ce măsură cuprinde un credincios acest adevăr este o altă latură, dar pentru toţi credincioşii este o lucrare de neclintit. De aceea nădejdea aceasta nu înşeală. Dar dragostea lui Dumnezeu nu este numai turnată în inimile noastre pentru a fi gustată din plin de noi, ci ea a fost arătată şi în afara noastră, când eram fără putere şi fără Dumnezeu. „Căci pe când eram noi încă fără putere, Cristos, la vremea cuvenită a murit pentru cei nelegiuiţi." Numai pe această temelie a fost posibilă turnarea dragostei de către Dumnezeu în inimile noastre. Da, curăţia şi desăvârşirea acestei dragoste a fost arătată în chip desăvârşit în Domnul Isus. Acum când am intrat în stăpânirea acestei iubiri dumnezeieşti să lucrăm prin har faţă de toţi sfinţii. Numai aşa putem fi o mărturie pentru Domnul nostru. El L-a iubit pe Tatăl cu o iubire desăvârşită. Cu o asemenea dragoste a iubit şi Adunarea, dându-Se la moarte pentru ea. Ce este înţelepciunea oamenilor în comparaţie cu dragostea lui Dumnezeu? Nimic decât ce este ceaţa deasă şi rece faţă de căldura şi de viaţa care vine de la Soare. Ce minunat este Dumnezeul nostru! De aceea să-I aducem toată cinstea şi adorarea.

Mare însemnătate are jertfa de pe cruce a Domnului Isus Cristos pentru pământ, pentru cer şi pentru toată creaţia lui Dumnezeu! Ea este centrul gândurilor şi sfaturilor lui Dumnezeu, împăcând între ele toate însuşirile lui Dumnezeu. Ea păstrează slava lui Dumnezeu şi pacea păcătosului. Pe ea se vede săpat cuvântul: „Slavă lui Dumnezeu în cele prea înalte şi pe pământ pace, între oamenii plăcuţi Lui."

Sursa AICI