Cuvântul sculptează!

12 AUGUST

Credincios este DUMNEZEU, care v-a chemat la părtăşia cu Fiul Său Isus Cristos, DOMNUL nostru.

1 Corinteni 1.9

Ce minunat adevăr! Însuşi Dumnezeu este Cel care ne-a chemat. Prin har suntem chemaţi să avem părtăşie unii cu alţi şi să păstrăm această măreaţă „părtăşie în Duh." Pe ce se bazează părtăşia credincioşilor unii cu alţii? Pe părtăşia intimă şi ascunsă a plinătăţii lui Cristos. Izvoarele din care ţâşnesc marile fluvii nu se află acolo unde le vede ochiul nostru. Ele au o legătură ascunsă - invizibilă dar continuă - cu un rezervor ascuns, dar neîntrerupt care nu seacă, inepuizabil la distanţă şi adâncime necunoscută. Datorită acestei ape care se revarsă continuu din rezervorul ei, ţâşneşte deodată izvorul şi apoi fluviul care se uneşte cu alţi afluenţi şi apoi se revarsă în oceane.

Când reformatorii au întors spatele sistemului religios al Romei, ei au fost învinuiţi că rup Trupul lui Cristos. Niciodată nu trebuie să amestecăm sistemele religioase şi bisericeşti ale lumii acesteia, fie ele vechi sau noi şi indiferent ce nume ar purta cu adevărata Adunare a lui Dumnezeu, cu Trupul Iui Cristos. De aceea despărţirea de acestea nu trebuie să se numească ruptură a Trupului. Dimpotrivă, orice credincios adevărat care vrea să ţină în picioare adevărul că este NUMAI un singur Trup, care vrea să aibă o părtăşie mai clară şi mai intimă cu Domnul Cristos, are datoria neapărată să se despartă de aceste tabere în care omul a luat locul prezenţei lui Dumnezeu.

Marele nostru Dumnezeu şi Tată ne-a chemat la părtăşie cu Fiul Său şi nu cu forme şi simţăminte religioase. Formele şi simţurile sunt pentru firea pământească care poate să-şi arate de ce este în stare pe scena unui teatru, dar nicidecum în strângerea laolaltă pentru Numele Domnului.

De aceea, prea iubiţilor care aţi înţeles locul vostru afară din tabără şi voi, toţi aceia care vreţi să-l înţelegeţi, rămâneţi neclintiţi şi alimentaţi-vă continuu din acest Izvor al părtăşiei cu Domnul Isus Cristos.

Sursa AICI

Cuvântul sculptează!

11 AUGUST

Lepădaţi dar orice răutate, orice vicleşug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă şi de clevetire.

1 Petru 2.1

Răscumpăraţii Domnului Isus au pe pământ de împlinit o solie însemnată. Ca o „preoţie aleasă" să aducă „jertfe duhovniceşti" şi ca o „preoţie împărătească" să vestească puterile minunate ale Celui ce i-a chemat din întuneric la lumina Sa.

Pentru jertfele din Vechiul Testament trebuiau luate numai animale curate şi fără cusur. Cine a fost chemat de Domnul „la lumina Sa minunată" trebuie, fără îndoială, să umble ÎN lumină. Curăţenia şi sfinţenia sunt aşteptate de la cei care au fost aleşi. Este oare cu putinţă să fie găsite vicleşug, invidie, prefăcătorie, clevetire, la cei ce se numesc după numele lui Cristos? Dacă însă noi ne cunoaştem inima noastră, trebuie să mărturisim că suntem în stare de orice lucrare rea. În faţa oamenilor se pot oarecum ascunde gândurile inimilor ca să fim văzuţi într-o lumina bună. Dumnezeu vede în ascuns. El vede şi în cel mai îndepărtat colţ şi încreţitură a inimii. Poate se găseşte în inima noastră undeva ascunsă pizmă, prefăcătorie, vicleşug sau clevetire. Clevetirea destramă ca otrava câte o legătură bine închegată sau o relaţie frăţească. Cât de multe necazuri s-au produs din pricina pizmei! Prefăcătoria şi vicleşugul să NU fie găsite la copiii lui Dumnezeu!

De ne-am mustra în prezenţa Domnului! Dacă noi descoperim aceste lucruri la noi să le aducem în faţa Domnului cu smerenie, ca El să ne poată ajuta. El vrea cu bucurie ca noi să mergem înainte spre slava Lui şi ca nişte prunci născuţi de curând să dorim laptele duhovnicesc şi curat care este Cuvântul lui Dumnezeu.

În viaţa noastră, în legăturile noastre cu alţii, în treburile noastre, trebuie să măsurăm totul cu o SINGURĂ măsură şi această măsură este SLĂVIREA lui ISUS - Singura şi cea mai însemnată întrebare cu privire la tot ce gândim, facem sau vorbim ar trebui să fie: „Este acest lucru vrednic de Numele sfânt care îl port?"

Sursa AICI

Astăzi 10 august 2012 (9:15), mi s-a născut fiu în lume!

Cu voia și binecuvântarea Domnului, rod al iubirii noastre, de astăzi trei, îl primim bucuroși pe:

David Ciprian.

Domnul să-l binecuvânteze, să-l aibă-n pază și un sfânt să devină!

Amin.

Cuvântul sculptează!

10 AUGUST

Caraula a zis: Alergătura celui dintâi pare că e a lui Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc. Şi împăratul a zis: Este un om de bine, şi aduce veşti bune.

2 Samuel 18.27

Ahimaaţ se număra printre oamenii credincioşi lui David în timpul răscoalei lui Absalom. El era cunoscut ca un bun alergător aşa cum reiese din textul de mai sus. Caraula recunoaşte de departe fuga lui Ahimaaţ. În 1 Cor. 9.24 suntem comparaţi cu aceia care aleargă la locul de alergare. Ce frumos ar fi dacă şi noi am fi recunoscuţi din depărtare ca buni alergători ai lui Isus Cristos!

Când Absalom a fost ucis de Ioab şi de ostaşii lui, Ahimaaţ a spus către Ioab: „Lasă-mă să dau fuga şi să duc împăratului vestea cea bună că Domnul i-a făcut dreptate, scăpându-l din mâna vrăjmaşilor săi." Era totala abnegaţie faţă de David care-l împingea să-i spună vestea. Ioab nu l-a lăsat să meargă ci l-a însărcinat pe Cuşi cu această solie. Dar Ahimaaţ l-a rugat insistent pe Ioab, până acesta i-a îngăduit să fugă. Amândoi fugeau, dar vai ce deosebire! Unul fugea din cauza soliei, iar celălalt din proprie iniţiativă, cu o inimă înflăcărată. Ahimaaţ a biruit toată osteneala şi toate greutăţile, pentru bucuria care-i stătea înainte de a mărturisi lui David victoria obţinută. Nu-i de mirare că l-a depăşit pe Cuşi şi a putut să stea în faţa împăratului ca om al veştilor bune.

Ce gând minunat transmite această faptă inimilor noastre! Suntem avertizaţi: „Şi noi, dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne, şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus..." (Evr. 12.1-2). De-am fi şi noi aşa de plini de râvnă cum a fost acest slujitor a lui David! Să nu ne depăşească nimeni în alergarea aceasta. Domnul nostru ştie dacă alergăm în această întrecere din dragoste şi din abnegaţie pentru El sau numai ca să fim văzuţi de alţii. Să luăm seama!

Sursa AICI

Cuvântul sculptează!

9 AUGUST

Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii.

Proverbe 4.23

Un băiat de 9 ani l-a primit prin credinţă pe Domnul Isus ca Mântuitorul său personal. El se bucura de faptul că este o oiţă a Păstorului cel Bun. După un timp a venit la învăţătoarea lui care era credincioasă. Plângea. Aceasta l-a întrebat de ce plânge. Suspinând el a spus: „Eu am dăruit numai trei sferturi din inima mea Domnului Isus iar un sfert mai este încă a câinelui meu."

Nu putem să nu zâmbim de necazul băiatului, dar este vrednic de gândit asupra acestui adevăr. El s-a predat Mântuitorului în credinţa lui de copil. După scurt timp, Domnul Isus îi arată că în afară de El mai are totuşi ceva de care inima lui mai este legată. Acest băiat avea un cuget sensibil. El a recunoscut bilaterismul său (adică faptul de a sluji la doi stăpâni) şi a plâns cu lacrimi. Oare nouă celor mari nu ne lipseşte adesea acest cuget sensibil? Domnul Isus ne-a răscumpărat; duhul, sufletul şi trupul îi aparţin pe deplini. El vrea să fie centrul inimii noastre. Inima este sediul simţurilor, al iubirii, şi al simpatiei. Noi copiii lui Dumnezeu avem datoria sfântă de a veghea cu stricteţe ca inima noastră să bată necontenit numai pentru El, Cel care pe Golgota a suferit şi a murit în suferinţe nespuse pentru păcatele noastre şi a luat asupra lui judecata cea dreaptă şi sfântă a lui Dumnezeu. Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice!" Satana care strică sufletele vrea să infiltreze lumea în inima noastră. Cu ce viclenie păşeşte el îndeosebi în vremurile noastre! Luxul în viaţă, progresul, comoditatea şi atâtea altele le foloseşte pentru a ne abate de la Domnul Isus. Cercetaţi-vă inima în lumina Lui sfântă dacă bate necontenit numai pentru El.

Domnul Isus Cristos ne cheamă să murim faţă de noi înşine, faţă de carne (fire), de dorinţele sale ca şi faţă de chemările familiei sau ale prietenilor când aceştia nu vor pentru noi acea viaţă sfântă, predată pentru slava Sa.

Sursa AICI

Cuvântul sculptează!

8 AUGUST

Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea.

Zaharia 3.4

Dumnezeu nu poate să vadă păcatul în faţa Lui. Păcatul nu se împacă cu Persoana Lui sfântă. Dar pe baza jertfei de ispăşire de pe Golgota a lui Isus Cristos, poate îndepărta păcatul. La cruce Dumnezeu l-a dat pe Fiul Său pentru păcătoşi şi nelegiuiţi la moarte. Isus a mers la cruce ca ÎNLOCUITOR, pentru vina şi păcatul omenirii şi a suferit mânia dreaptă şi judecata dumnezeiască. El corespundea TUTUROR cerinţelor sfinte pe care Dumnezeu le cerea de la oameni şi putea astfel să ia locul păcătosului. Dar El a pus în rânduială nu numai vinovăţia noastră ci şi starea păcătoasă a omului în faţa lui Dumnezeu, stare care a fost îndepărtată. Dumnezeu a condamnat păcatul în trup, prin aceea că l-a făcut pe Domnul Cristos păcat. „Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El l-a făcut păcat pentru noi, ca noi sa fim neprihănirea lui Dumnezeu în El” (2 Cor. 5.21). Prin puterea acestei jertfe de ispăşire, Dumnezeu poate să spună către fiecare păcătos care vine prin credinţă la El: „Iată că am îndepărtat nelegiuirea de la tine."

Aşadar prin jertfa de ispăşire nu s-au îndepărtat numai păcatele (fapte, gânduri, vorbe) ci şi PĂCATUL; adică starea dezastruoasă a omului. Ce linişte aduce aceasta cugetului nostru, căci chiar această „procuratură dumnezeiască" mustră şi nu lasă în pace pe omul nemântuit.

Cel a cărui nelegiuire a îndepărtat-o Dumnezeu poate spune: „Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, AVEM pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos. Lui îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har, în care suntem; şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu” (Rom. 5.1-2).

ÎN Domnul Isus Cristos...

Adevărul în Isus ... Efes. 4.21

Apropiaţi în Cristos ... Efes. 2.13

Iertaţi în Cristos ... Efes. 4.32

Înviaţi şi aşezaţi în Cristos ... Efes. 2.6

Sfinţi în Cristos Isus ... Filip. 1.1

Sursa AICI

Cuvântul sculptează!

7 AUGUST

Toată Scriptura este insuflată de DUMNEZEU şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui DUMNEZEU să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.

2 Timotei 3.16-17

Este un har nespus din partea lui Dumnezeu, că ne-a păstrat Cuvântul Său neştirbit cu toate împotrivirile mari ale duşmanului. Ca o Stâncă în care toate valurile se sparg, ca un izvor într-un pustiu, ca un far în mijlocul mării înspumegate, aşa stă Cuvântul lui Dumnezeu, mereu plin de putere, proaspăt şi curat, chiar dacă Satana şi lumea îşi manifestă duşmănia lor faţă de El. El este apa răcoritoare şi aducătoare de pace pentru orice însetat, pentru oricine e trântit jos de forme şi obosit în religii, unde nu găseşte pace. Scriptura este şi astăzi îndrumător pentru orice cercetător simplu şi sincer, o cale UNICĂ şi dreaptă care se întinde cu siguranţă şi neabătut peste ţărmul stâncos al mişeliei Satanei, şi conduce sufletul la Cristos şi prin El, în cer. Cuvântul lui Dumnezeu este neschimbat în credinţă şi plin de nădejde ca şi Acela din a cărui gură a fost vorbit; şi el dăruieşte, oricui nădăjduieşte în El, aceleaşi trăsături sfinte. Dacă noi nu simţim lucrările Sale binecuvântate atunci de vină nu este Cuvântul lui Dumnezeu, ci noi înşine pentru ca nu suntem ascultători. Din astfel de stări triste rezultă multe rădăcini ale răutăţii şi ale rătăcirii şi multe situaţii triste între credincioşi. Mulţi sunt cuprinşi de ei înşişi şi se opun mustrării Cuvântului lui Dumnezeu. Oh! să ne gândim ce necinste aducem prin aceasta lui Dumnezeu.

Dumnezeu în dragostea Sa ne-a vorbit, şi datoria noastră este să ascultăm ca un copil. Cărarea ascultării este cărarea ODIHNEI şi BINECUVÂNTĂRII. Pe această cărare pot umbla atât „copilaşii în Cristos" cât şi „tinerii' şi „părinţii." Aceasta este singura cărare binecuvântată pentru toţi. Fără îndoială că ea este strimtă, dar este o cărare SIGURĂ, luminată de Veşnicul nostru Dumnezeu.

Sursa AICI