joi, 8 noiembrie 2012

Descarca gratuit nr.7 al revistei Science Focus

Daca veti accesa site-ul revistei Science World (ex-Science Focus), in partea dreapta a site-ului veti gasi un banner (la fel ca cel de mai jos) care va va permite sa descarcati gratuit numarul 7 al revistei Science Focus.
La fel de bine puteti da click si pe banner-ul de mai jos.
Bonus : Am scris si de numarul 3 al revistei in mai 2012








Sursa: http://blogulcolectionarului.net/2012/11/descarca-gratuit-nr-7-al-revistei-science-focus/?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+BlogulColectionarului+%28Blogul+Colectionarului%29

Cuvântul sculptează


8 Noiembrie – Aterizarea


Un zidar irlandez cade de pe o schelă şi-şi rupe picioarele. Dus fiind la spital, vin la el doctorul şi sora infirmieră.
- Bietul de tine – spuse aceasta. Te-ai lovit când ai căzut.
- Nu, maică – răspunse cel rănit. Nu a fost în cădere, a fost când am atins pământul.

A zbura prin aer poate fi chiar distractiv. Partea rea este aterizarea pe pământ.
Doar în lumina rezultatului, adică a finalului, se poate valora evenimentul: un meci, o ceartă, un război... o viaţă.
Pentru aceasta, în lumina finalului pe care îl dorim, trebuie să focalizam orice pas, fiecare moment al existenţei noastre. Ceea ce nu este de folos pentru a obţine scopul pe care-l dorim, nu este de folos pentru nimic.
Dacă, într-adevăr, vrem să avem cerul la sfârşit, ceea ce nu este de folos pentru cer nu este de folos pentru nimic.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

miercuri, 7 noiembrie 2012

Cuvântul sculptează


7 Noiembrie – Semn bun


O doamnă, singură şi foarte bogată, îl întrebă pe preotul care îi administră sacramentul Ungerii bolnavilor:
-Spuneţi-mi, sincer, părinte, nepoţii mei, acolo afară, plâng sau râd?
-Plâng, doamnă – răspunse preotul.
-Ah, mulţumesc Doamne, pentru că acesta este un semn că nu sunt foarte grav.

Lucruri care ţin de natura umană: de multe ori dragostea faţă de ceea ce are ruda depăşeşte dragostea faţă de ea. Oameni abandonaţi există cu duiumul. Moşteniri abandonate, niciuna.
Trebuie ţinut cont de aceasta în momentul în care se administrează timpul, preocupările, eforturile, munca, generozitatea...

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

marți, 6 noiembrie 2012

Cuvântul sculptează


6 Noiembrie – Cei trei prieteni


Un om avea trei prieteni intimi. Cu ei îşi împărţea viaţa şi faţă de ei avea un mare respect. Într-o zi, cineva l-a denunţat şi a trebuit să se prezinte la judecată. Ii era teamă să se prezinte singur în faţă judecătorului, fără cineva care să-l sprijine şi să-l apere. Din acest motiv hotărăşte să caute tovărăşia unuia dintre cei trei prieteni.
Îi propune primului iar acesta îi răspunde foarte serios:
-În viaţa de fiecare zi, tot ce-ţi doreşti: mă ai la dispoziţia ta, însă nu-mi cere să te însoţesc la judecătorie; este peste puterile mele.
Merge la cel de-al doilea cu aceeaşi propunere şi, la fel ca primul, şi cel de-al doilea se scuză spunând:
-Eu te însoţesc la judecată, însă nu-mi cere să mă prezint şi să intervin în faţă judecătorului. Nu sunt capabil să fac aceasta.
Merge, în cele din urma, la cel de-al treilea iar acesta, fără ezitare, răspunde:
-Sunt la dispoziţia ta întotdeauna. Te însoţesc la judecătorie şi-ţi voi fi alături la judecată pentru a-ţi sluji de sprijin şi apărare. Contează pe mine pentru absolut totul.

Primul prieten se numeşte Banul, al doilea Familia iar al treilea Comportamentul sau Conduita. Iar judecătorul se numeşte Dumnezeu.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

luni, 5 noiembrie 2012

Cuvântul sculptează


5 Noiembrie – Ţelul şi drumul


Anaxagoras, filozof, geometrician şi astronom grec (500-428 î.C.) a fost acuzat de impietate şi a trebuit să fugă din patria sa pentru ca să nu sfârşească asemenea lui Socrate. S-a refugiat în Lampasco (Asia Mică). Când era pe moarte, nişte prieteni l-au întrebat dacă nu îl durea faptul că moare departe de ţara sa şi dacă voia să i se ducă trupul neînsufleţit în Grecia.
- Ce contează – răspunse Anaxagoras. Drumul spre veşnicie este acelaşi din toate părţile.

Ceea ce contează este ţelul. Pentru a ajunge la ţel este fundamental să ştii drumul pe care îl vei parcurge.
Ţelul obiectiv pentru orice fiinţă umană este Cerul, sfinţenia. Punctul de plecare – locul în care cineva se află sau profesia pe care o exercită – nu contează.
Toţi, oricare ar fi locul nostru sau munca noastră, trebuie şi putem să fim sfinţi. Toţi, oricât de strălucitori şi celebri am fi pe acest pământ, dacă nu suntem sfinţi suntem rataţi.
Drumul pe care merg duce către ţel? Sau ceea ce este acelaşi lucru: lupt pentru a fi sfânt?

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

duminică, 4 noiembrie 2012

Cuvântul sculptează


4 Noiembrie – Înţelept şi împrăştiat


Legenda despre împrăştierea marilor genii este răspândită şi foarte populară, chiar dacă şi noi, cei care nu suntem genii, în realitate nu suntem mai puţin împrăştiaţi decât cei care sunt. Despre unul dintre aceste mari genii, celebrul fizician francez Andres Maria Ampere, se povesteşte următorul fapt:
Avea o pisică obişnuită să vină la cabinetul înţeleptului pentru a-şi face acolo siesta. Pisica a avut un pui iar acesta nu a întârziat mult în a o imita pe mama sa. Plictisit Ampere de faptul că trebuia să-şi întrerupă munca pentru a le deschide uşa ori de cate ori pisicile voiau să intre, a cerut unui lemnar să-i facă două portiţe în uşă, una mai mare şi alta mai mică, pentru ca pisicile să poată intra în libertate.
-Domnule Ampere – îi atrase atenţia lemnarul – e de ajuns să facem uşiţa mare.
-Bine, omule – răspunse Ampere, absorbit de munca sa – şi atunci pe unde va intra pisica cea mică?

Suntem foarte absorbiţi de lucruri poate „foarte importante” şi uităm de altele şi mai importante.
Ne ocupa şi ne preocupă o mulţime de probleme şi de treburi şi pierdem din vedere, de multe ori, ceea ce este mai serios, mai transcendental şi de neînlăturat: mântuirea noastră, sfinţirea noastră.
Învăţătura lui Isus în această privinţă, ca de altfel în toate, este foarte clară: „La ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă dacă îşi pierde sufletul, sau ce-ar putea da omul în schimbul sufletului său?” (Mt 16,26).

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

sâmbătă, 3 noiembrie 2012

Cuvântul sculptează


3 Noiembrie – A reveni la douăzeci de ani


Un tânăr se găseşte într-o dilemă: nu ştie ce cadou să-i facă logodnicei sale. Căutând un sprijin apelează la mama sa:
-Mamă, nu ştiu ce să-i fac cadou logodnicei mele. Dacă tu ai avea douăzeci de ani, ce ţi-ai dori?
-Nimic, fiule. M-aş mulţumi cu atâta.

Fiecare vârstă îşi are farmecul său, dacă se ştie să se profite de ea. De cate ori, douăzeci de ani este vârsta anilor cei mai nefolosiţi şi risipiţi.
În faţa lui Dumnezeu, fiecare minut valorează o veşnicie iar acest lucru este valabil atât la douăzeci cât şi la optzeci de ani.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro