10 Noiembrie – Deşteptătorul
Un băiat, de doisprezece-treisprezece ani, avea mania exagerată de a
demonta şi monta din nou tot ceea ce era format din diferite piese. A demonta
era foarte uşor. A monta din nou, obişnuia să fie mai complicat.
Avea în casă un ceas deşteptător vechi şi mare. Alarma era un clopoţel
care, atunci când suna, îi scula şi pe vecini.
Bietul ceas deşteptător căzu în mâinile băiatului care ardea de dorinţa de
„a vedea cum este pe dinăuntru”. I-a demontat toate piesele. Apoi s-a pus să-l
monteze din nou. Partea proasta a fost că i-au rămas piese şi unele piese,
poate, nu erau puse la locul lor.
Spre satisfacţia vecinilor, ceasul nu a mai indicat ora nici nu i-a mai deşteptat
pe cei care dormeau. Din acel moment nici el nu s-a mai trezit: nefericitul deşteptător
nu a putut să supravieţuiască cu oasele dislocate.
Dumnezeu are un vis grandios pentru fiecare dintre fiii săi: să ne facă părtaşi
de viaţa sa şi de fericirea divină.
Pentru a obţine aceasta trebuie să aşezăm, zi de zi, fiecare piesă la locul
ei. Dacă într-o zi sau alta nu facem voinţa lui Dumnezeu pentru acea zi, sunt
piese pe care nu le aşezăm la locul lor. În mod logic, rezultatul final nu va
putea fi ceea ce Dumnezeu vrea. La acest mare proiect final se ajunge pe baza realizării
micilor proiecte de fiecare zi.
Fac în acest moment ceea ce Dumnezeu vrea să fac acum?
