SFârșitul lumii - 9z - 12.12.12

   Timpul nu cruță pe nimeni. Oricât te-ai împotrivi, oricâte dorințe ai naște, la un moment dat, nu ai ce face și, gata, mori. Sună destul de banal astfel, și chiar este. Dacă pentru noi moartea ar însemna „.”, atunci la ce bun să te mai trudești?!

   Pentru noi creștinii, a muri înseamnă a te naște iar. Înseamnă să te dezbraci de acest trup greu, ispitit, bolnav și predispus îmbătrânirii pentru a rămâne în sufletul gol. Așadar dacă a muri înseamnă a te naște la o viață nouă, pentru noi tristețea nu are de ce să ne prindă în capcana ei. Ba mai mult, precum odinioară strămoșii noștri daci, noi ne bucurăm pentru un semen de al nostru răposat, care s-a eliberat de toate ale lumii acesteia și s-a dus la fericirea cea fără de sfârșit. O viață ca în povești, o poveste reală, o poveste veșnică!

   Vor fi unii ce se vor arata împotrivă cerând lămuriri, cerând experimente pentru a se dovedi cele spuse mai sus. Nimeni nu-i oprește, doar trăim într-o țară liberă… încă nouă zile.

   Ori că mori azi (bineînțeles, fără să ajuți la asta) ori peste nouă zile, lucrurile stau cam tot așa, numai că măcar acum ai avea parte de o înmormântare. Apropos de asta, înainte de… dacă mai apuci, îți recomand spre lectură cartea În cele din urnă scrisă de Keith R. Lindsay și publicată la editura Humanitas în 2006. Am văzut-o în stoc pe Elefant.ro și zic să nu mai aștepți reducerile și să o comanzi așa, mai ales că dacă ninsoarea nu mai stă, atunci tot ce se poate să mai întârzie câteva zile. Eu mă delectez cu ea de ceva vreme și este chiar de calitate… comico-macabră.

Așadar, pe mâine!

   Mult noroc cu SFârșitul lumii tuturor!

   P.S. În seara aceasta, dacă nu aveți o pătură de nori deasupra, va fi o ploaie interesantă de meteori. Așa ca de sărbătoare dacă tot suntem în 12.12.12.

Încă un… pamflet

Invocație

Îmi însușesc cuvintele Sfântului Augustin și spun: Respiră în mine Duhule Sfinte, ca să mă gândesc la realitățile sfinte / Stăruie în mine Duhule Sfinte, ca să iubesc realitățile sfinte / Seduce-mă Duhule Sfinte, ca să caut realitățile sfinte / Întărește-mă Duhule Sfinte, ca să privesc realitățile sfinte / Protejează-mă Duhule Sfinte, ca să nu le pierd niciodată. Tu ești darul oferit oamenilor și intri în inima celor însetați de libertate și mântuire. Duhule Sfinte sunt însetat de libertate și mântuire, dar nu reușesc să le înțeleg pe toate. Ajută-mă. Amin

Vino Duhule preasfânt…

Sursa: http://www.pastoratie.ro

SFârșitul lumii - 10z

   Așadar nu ne-au mai rămas decât exact zece zile de trăit. Începe numerotarea inversă până la SFârșitul lumii.

   Mulți se întreabă dacă nu cumva este prea devreme și nedrept, mai ales că doar de puțin timp viețuiesc, s-au născut. Apoi unora le este în minte gândul că trebuie să fie ceva misterios la mijloc din moment ce unii sunt foarte convinși că ce s-a spus se va împlini iar alții se opun vehement acestora.

   Însă, noi știm că poate trece data de 21 după o ninsoare zdravănă și să mergem mai departe și totul să fie OK, ori, așa cum în viața deseori, după o după-amiază frumoasă, poate să se instaleze o vijelie de veșnică pomenire, tot așa ne putem aștepta la ceea ce nu ne așteptăm.

   Oricum nu putem știi sigur când se va întâmpla cu adevărat, așa că mereu ar trebui să fim pregătiți.

   Presupunând că varianta SFârșitului lumii este iminentă și că mai avem exact zece zile, propun să trăim împreună cum se poate mai bine, mai frumos, mai înălțător. De aceea, în fiecare zi, voi avea grijă să postez câte un articol cu sau despre SFârșit sau cum să ne pregătim.

   Mult noroc cu SFârșitul lumii tuturor!

   P.S. Am să vă explic în curând ce înseamnă cuvântul SFârșit!

Încă un… pamflet

Lansare de carte

Cuvântul sculptează

21 Noiembrie – A greşit mortul

A murit un biet om, beţiv, hoinar şi agresiv, care îşi maltrata soţia şi copiii. La înmormântare, preotul – care nu cunoştea nimic despre mort – i-a invitat pe cei care erau de faţă să se roage pentru acel „om bun, muncitor cinstit, soţ fidel şi tată exemplar...”.

Auzind acestea, văduva spuse copiilor:

-Copii, să mergem! Am greşit mortul! Acest om despre care vorbeşte preotul nu este tatăl vostru.

Cel mai frecvent este ca să nu se vorbească rău despre mort. Însă aceasta nu trebuie să constituie nici o consolare.

Cred că preoţii, cu destul de multă lejeritate, la înmormântări obişnuiesc să-i „plaseze” pe toţi în Cer.

Funcţia preotului care va celebra înmormântarea noastră va fi aceea de a se ruga pentru noi. Este un mijlocitor, nu un judecător. Judecătorul este Dumnezeu. După cum spunea Sfântul Paul: „Cine mă judecă este Domnul” (1Cor 4,4). Aprobarea sa este singura care contează.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează

20 Noiembrie – Scaunul

Un domn, în vârstă, locuia împreună cu fiica sa. Se îmbolnăvi şi atunci fiica anunţă preotul pentru ca să-l viziteze. Când ajunse în camera bolnavului îl văzu pe bătrân în pat, cu două perne sub cap şi un scaun gol lângă pat.

-Mă aşteptaţi – îi spuse preotul. Văd un scaun pregătit ca să mă aşez.

-Ah, scaunul – spuse bătrânul. Închideţi uşa, vă rog.

Odată închisa uşa dormitorului, continuă:

-Uitaţi, dumneavoastră, părinte, eu am auzit vorbindu-se în biserică de multe ori despre rugăciune: despre necesitatea ei, importanţa, roadele... Niciodată nu am înţeles nici nu am ştiut să mă rog.

Acum patru ani un mare prieten de-al meu mi-a spus: „Este foarte uşor. Tu te aşezi pe un scaun şi în faţa ta aşezi un scaun gol. Şi vorbeşti cu Dumnezeu, la fel cum faci cu mine acum, ca şi cum El ar sta pe scaun”.

De atunci tot vorbesc cu Domnul, cu scaunul acesta în faţă, câteva ore pe zi. Cu uşa închisă, desigur, pentru că dacă ar vedea fiica mea, ar crede că am înnebunit.

Câteva zile după aceea fiica lui trebui să iasă la cumpărături, ca de obicei. Când se întoarse îl găsi pe tatăl său mort.

Îi comunică preotului că tatăl său murise şi-i mărturisi surprinderea sa pentru postura în care l-a găsit: îmbrăţişând acel scaun şi ţinându-şi capul sprijinit de spătarul lui. Preotul, amintindu-şi de conversaţia pe care au avut-o, îi spuse: „Extraordinar mod de a muri”.

A muri îmbrăţişându-l pe Dumnezeu. A muri în braţele lui Dumnezeu. Excelent mod de a muri.

Pentru a muri astfel, trebuie să trăieşti astfel: îmbrăţişându-l pe Dumnezeu, în braţele lui Dumnezeu.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează

19 Noiembrie – A muri cu simţul umorului

Ilustrul muzician Emilio Arrieta a murit  la 11 februarie 1894. În noaptea înainte de a muri încă glumea cu prietenii şi discipolii săi care, conştienţi de gravitatea situaţiei, stăteau în jurul patului său.

Sosind unul din prietenii săi îl întrebă:

-Cum vă simţiţi, maestre?

-Foarte rău, băiete, foarte rău! – spuse don Emilio. Atât de rău mă simt încât dacă dimineaţă îmi spune cineva că am murit, nu m-ar mira deloc.

Un umorist poate muri cu simţul umorului. Doar sfinţii pot muri cu bucurie.

Este posibil, omeneşte vorbind, să mori glumind. Însă doar speranţa fermă de a se întâlni cu Iubirea – cu Iubitul Iubitor – face posibil să se vadă moartea cu bucurie.

Moartea bună nu se improvizează. Se învaţă a muri în aceeaşi măsura în care se învaţă a trăi în lumina morţii. Aceasta se obţine doar la lumina credinţei.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro