Iubirea cu drept de renunţare

Tinerii, convieţuirile şi insula care nu există

De Carlo Climati

Se întâmplă uneori să se vadă la televizor spoturi publicitare de teleshopping care propun obiecte cu drept de renunţare. Telespectatorul poate să cumpere un obiect, să-l încerce şi apoi să-l dea înapoi într-un anumit număr de zile.

Acelaşi mecanism pare să se repete, în aceşti ultimi ani, cu moda convieţuirilor, care pare să fie tot mai răspândită printre tineri (şi nu numai!).

Unele persoane aleg să nu se căsătorească. Preferă să trăiască împreună pentru a face o "perioadă de probă". Şi astfel iubirea se transformă într-un experiment, în care se observă unul pe altul precum cobaii dintr-un laborator.

Asistăm la o adevărată metamorfoză a cuplului. Nu mai este compus din fiinţă umană, ci din produse de la un teleshopping.

Este fenomenul bizar al iubirii cu drept de renunţare. Mai întâi se face perioada de probă, care poate să dureze şi câţiva ani. Şi apoi, eventual, se poate exercita dreptul de renunţare, restituind marfa folosită care nu mai este pe plac.

În multe cazuri, în cuplurile de convieţuitori, există o persoană care ar vrea să se căsătorească şi alta care nu vrea să audă vorbindu-se despre căsătorie. Persoana care ar vrea să se căsătorească îndură această situaţie în mod pasiv, din obişnuinţă sau de frica de a rămâne singură. Şi astfel iubirea se transformă într-o dictatură dezolantă.

Principalele victime ale acestui şantaj sunt femeile, adesea constrânse să accepte discursuri evazive ale "partenerilor" lor, care spun: "Căsătorie? Am nevoie de timp pentru ca să mă gândesc la asta". Însă, între timp trăiesc aceeaşi condiţie a persoanelor căsătorite, cu atâtea drepturi şi nicio obligaţie.

Cu toţii cunoaştem povestea lui Peter Pan, care a devenit faimoasă graţie unui film de Walt Disney. Relatează istoria unui copil care nu voia niciodată să devină mare şi care trăia aventurile sale într-un loc imaginar, numit "insula care nu există".

De câţiva ani, insula din povestea lui Peter Pan nu mai este un ţinut de fantezie. Există cu adevărat. Putem să-l găsim în viaţa reală a atâtor tineri care refuză să se maturizeze şi să-şi asume propriile responsabilităţi în faţa lumii.

Dacă privim în jurul nostru, putem să ne dăm seama că nu sunt puţini. Deja măricei, vor să se distreze în "insula lor care nu există" a convieţuirii, pentru a continua să fie cocoliţi şi alintaţi ca nişte copii.

Totul pare să meargă înainte într-o oază de pace (sau de anestezie mentală). Apoi, la un moment dat, aceşti Peter Pan se satură şi exercită dreptul de renunţare. Femeia ajunge singură şi fără nicio tutelă legală, adesea la o vârstă la care este greu să reînceapă de la zero.

Cum s-a ajuns la această situaţie? De ce atâţia tineri, astăzi, refuză să se angajeze şi se refugiază în convieţuiri?

Este de netăgăduit influenţa mijloacelor de comunicare. Astăzi tinerii trebuie să se confrunte constant cu bombardamentul de mesaje care-i determină să cultive non-cultura non-angajării.

Este suficient să pornim televizorul pentru a ne afla în faţa modelelor impuse de dictatura cotelor de audienţă. Să ne gândim, de exemplu, la anumite reality show în care triumfă bărbatul afemeiat şi pierde-vară sau tânăra disponibilă la orice numai să cucerească cinci minute de celebritate.

Atâţia tineri sunt "educaţi" de interviurile cântăreţilor şi actorilor care trec de la o love story la alta, cufundându-se în aşa-numita "viaţa frumoasă" a distracţiilor în discotecă sau în localurile exclusive.

Anumite exemple de non-cultură a non-angajării sunt într-adevăr dăunătoare pentru tineri şi reprezintă primul pas spre parcarea în insula care nu există a convieţuirii. Există o invitaţie constantă de a şterge conceptul de "angajare" din viaţa zilnică. Totul ar trebui să fie uşor de obţinut, fără sudoarea frunţii.

Ce viitor poate să existe într-o lume în care sentimentele au dreptul de renunţare? Lucrul cel mai frumos, atunci când se iubeşte, sunt visele, proiectele, speranţele unei vieţi împreună. Însă pentru a trăi toate acestea este nevoie de un "da" pentru totdeauna şi de o autentică îmbrăţişare care să ştie să privească dincolo de infinit.

(După Zenit, 7 februarie 2014)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Sursa:ercis.ro

Invers?!?

Uneori în viață folosim numărătoarea inversă. Este un mod de a ne stăpâni emoțiile și pentru a cunoaște cât mai avem până să ne bucurăm de evenimentul mult așteptat. Și în lumea virtuală lucrurile stau cam la fel numai că într-o altă manieră. Mr. Mart schimbă regulile!

Dacă până acum achiziționarea unui produs însemna căutarea pe mai multe site-uri, platforma celor de la Mr. Mart le permite cumpărătorilor să descrie în detaliu produsul sau serviciul pe care îl doresc, oferind în același timp comercianților posibilitatea de a face oferte relevante pentru aceste cereri.

Așa că după ce ai postat anunțul, aștepți!

Iar pentru cei mai dornici de a face profit din asta, platforma pune la dispoziția vânzătorilor un sistem avansat de filtre care să îi alerteze în momentul în care există cerere pentru oferta lor. Serviciile oferite sunt gratuite atât pentru cumpărători cât și pentru vânzători, aceștia din urmă având avantajul de a-și promova oferta fără costuri suplimentare.

Pentru a putea accesa platforma, cumpărătorii și/sau vânzătorii își vor crea un cont cu ajutorul căruia cumpărătorii își pot descrie solicitările completând o serie de câmpuri precum preț, descriere produs, localizare, perioada de valabilitate a cererii și chiar și o referință foto a produsului dorit.

Cumpărătorii vor primi astfel oferte de la mai mulți vânzători, având posibilitatea să aleagă acea ofertă care le îndeplinește pe deplin așteptările.

Mr. Mart le permite utilizatorilor (fie ei cumpăratori sau vânzători) să își promoveze produsele sau serviciile prin intermediul celor 5 rețele sociale (Facebook, Twitter, Google+, Pinterest și StumbleUpon) pentru a primi puncte sociale în contul de user. Cu ajutorul punctelor sociale, utilizatorul își poate promova anunturile pe website sau poate cumpara produse din Magazinul cu Puncte Sociale. De fiecare data când utilizarorul alege să-și share-uiască cererea sau oferta prin intermediul celor 5 rețele sociale, în contul user-ului sunt adăugate puncte sociale. Mr. Mart se conectează la API-ul celor 5 rețele sociale și deține un sistem cu ajutorul căruia poate fi monitorizată activitatea fiecarui utilizator pe oricare rețea de socializare.

Vezi: http://ro.mrmart.net/ și http://ro.mrmart.net/acc/spmarket/

Postarea cu numărul 2000 !!!

Mai sunt trei zile până să vă dăruiesc o nouă surpriză!

Fiți pe aproape...

Decodificarea unui mesaj de 3.000 de ani confirmă existenţa regelui Solomon

Câteva caractere sculptate într-un vas vechi de 3.000 de ani s-au dovedit a fi nu doar cel mai vechi text alfabetic scris descoperit în Ierusalim, ci şi o puternică dovadă în favoarea existenţei regelului Solomon, menţionat în Biblie.

Mesajul, încă nedescifrat complet, este însă important prin simpla sa existenţă, explică Gershon Galil, profesor de istorie antică şi studii biblice la Universitatea din Haifa. Pe laterala vasului se poate înţelege expresia „al douăzecilea şi al treizecilea an al domniei lui Solomon", ceea ce confirmă existenţa regelui Solomon.

„Dovada pe care o avem astăzi, ca şi altele pe care le-am descoperit, ne arată clar că David şi Solomon au existat cu adevărat, au fost regi importanţi şi că acestea nu sunt doar nişte poveşti din Biblie. Regatul lui Solomon a existat cu adevărat", explică Galil într-un interviu pentru Foxnews.

În plus, dovada concretă a unui alfabet ebraic face ca vechii israeliţi să fi fost beneficiarii unui sistem administrativ şi fiscal încă de la jumătatea celui de-al zecelea secol înainte de Christos - mult mai devreme decât se ştia până acum din dovezile arheologice.

Aceasta înseamnă şi că regele Solomon este cel care a construit templul şi care a extins Ierusalimul. „În afara textelor biblice, până acum nu aveam vreo dovadă în acest sens, dar textul acesta o confirmă”, a declarat profesorul. 

Sursa

Povestea lui Anderson

În 1978, în Brazilia, Iva Marques, o tânără de 17 ani, a fost violată de către un deţinut. A rămas însărcinată, iar părinţii ei au făcut tot posibilul pentru ca ea să avorteze. Iva  a refuzat. A fost nevoită să plece de acasă şi din oraş. Şi-a crescut fiul făcând tot felul de munci,  în timp ce violatorul ei a fost ucis într-un schimb de focuri. Din cauza momentelor dificile prin care au trecut, a fost nevoie ca şi copilul să muncească pentru a se putea întreţine.

Astăzi, Anderson – aşa se numeşte – trăieşte în Italia, este arbitru profesionist de fotbal, este căsătorit, şi are mereu imprimat pe faţă un zâmbet care exprimă bucurie şi iubire pentru viaţă. Întotdeauna spune: „Isus este antrenorul meu”.

Traducere: Liviu Ursu

Sursa:www.rinocammilleri.com

Inima mare, plină de omenie a Papei Francisc – Prezentare de carte la București

Prezentarea traducerii cărții Sfântului Părinte Papa Francisc, Convorbiri cu Jorge Bergoglio,  de Francesca Ambrogetti și Sergio Rubin de la librăria Humanitas – Cișmigiu de miercuri seara, 5 februarie 2014, a fost o întâlnire marcată de carisma formidabilă a noului Papă în prezența a mai bine de o sută de participanți.

Spre surpriza noastră editura Victoria Books a ales prin reprezentantul său, jurnalistul Vlad Mixich, o formă insolită de prezentare care a luat mai curând forma strategică a unei mese rotunde.

Discuția a fost inaugurată de PS Sa Cornel Damian, episcop auxiliar al Arhiepiscopiei catolice de București, continuată apoi de subsemnatul și, rând pe rând, de ceilalți invitați: analistul și scriitorul Emil Hurezeanu, părintele Marius Taloș, superiorul iezuiților din România și jurnalistul Gelu Trandafir. Fiecare a nuanțat un aspect al personalității noului Papă, nelăsând la o parte nici acele lucruri care pun accentul pe spontaneitatea intervențiilor Succesorului apostolului Petru, riscurile mediatizării sale contemporane în presa profană precum și recenziile nuanțate ale analiștilor politici mondiali.

Excelența Sa Nunțiul apostolic, monseniorul Javier Francisco Lozano, reprezentant al Sfântului Părinte în România, a încântat auditoriul prin cuvântul său, evocând cu claritate verticalitatea și profunzimea unui Păstor – Papa Francisc – care, iată, de aproape un an încoace a reconfirmat lumii întregi perenitatea, actualitatea și prospețimea mărturiei Bisericii Catolice.

Cartea Papei Bergoglio este, într-un fel, intriga unei experiențe existențiale ieșite din comun. De ce? Cititorul va găsi naturalețe, disciplină, da… disciplina omeniei, franchețe și extrem de multă bunătate. De această umanitate care ne este împărtășită se molipsesc până și cei doi jurnaliști care ne povestesc personajul. E prea pitoresc să reziste ispitei.

Drumul cardinalului Bergoglio spre o asumare decizională a misiunii sale, liberă de strictețea identitară exclusivistă tipică Europei, a fost practic dublată de existența sa de a fi Păstor și mijlocitor în Hristos. A devenit înainte de orice un excelent misionar iezuit, fidel regulei sfântului Ignațiu, conform căruia, înaintea voinței Domnului celelalte lucruri sau realități cad în plan secundar.

Cartea ne descrie așadar:

Omul Bergoglio, culisele caracterului său, zestrea de omenie și persoanele care i-au stat alături pentru a deveni om.

Păstorul Bergoglio care ne spune că strategia Bisericii nu e o nimereală epocală și nici tactică de management în care se potrivesc genial toate, unde unii lucrează și alții aplaudă, ci este predicarea lui Hristos, Cel Răstignit, cu viața și cuvântul.

Bergoglio – fiu de italieni plecați să afle o soartă mai sigură – este fiu al unui continent care are multe de spus Europei obosite parcă de întâietatea sa. Astfel fostul arhiepiscop de la Buenos Aires, pe lângă cultura de factură europeană ce o păstrează în adâncuri, ne poartă prin peisajul unei lumi care are nevoie de o tradiție, crescând gata vindecat de scheme și de sistem prin apropierea de cei care în nevoile lor suspină după Adevărul carității Domnului.

Într-o societate ca a noastră în care predomină demagogia, unde problemele se rezolvă eliminând sau defrișând realitatea lor, la câteva zile după săptămâna bunului simț – s-ar dori mai des  practicat la noi! – de rugăciune pentru unitate creștină,  cred că ne poate inspira ceea ce zice cardinalul Bergoglio – papa Francisc: „Nu stă în spiritul catolicismului – a vedea „creștinismului”! – să cauți doar partea negativă, ceea ce ne separă. Nu asta dorește Hristos. Toate acestea nu numai că sperie și mutilează mesajul, ci implică neasumarea lucrurilor, iar Hristos și-a asumat totul. Și numai situațiile asumate duc la mântuire. Dacă omul nu acceptă că în societate există persoane care au criterii diferite, inclusiv contrare celor personale, iar dacă nu le respectăm și nu ne rugăm pentru ele, niciodată nu vom primi izbăvirea. Nu putem permite ca ideologia să pună stăpânire pe morală”[1].

Nu e studiat nimic în omul Bergoglio și bunătatea sa existențială. Și asta dă poate cea mai fericită cheie de lectură a dialogurilor sale. Cum zicea un teolog englez Faiber: „bunătatea este revărsarea sinelui în ceilalți. A fi bun e să-i pui pe ceilalți în locul tău. Bunătatea a convertit mai mulți păcătoși decât zelul, elocința sau învățătura și acestea n-au convertit pe nimeni fără ca bunătatea să fi fost prin preajmă… e arătarea acestui sentiment în oamenii de apostolat care-i atrage pe păcătoși spre ei și care-i conduce astfel la convertire… să impresionezi oamenii prin bunătate fiindcă altfel frica nu va naște decât necredincioși”. Arhiepiscopul devenit Papa Francisc ne spune că: Nu putem rămâne ancorați unui stil „clientelar”, în așteptarea „clientului”, credinciosul, ci să găsim structurile care ne permit să mergem unde este nevoie de noi, …”

Omul și Păstorul Bergoglio are o inimă mare. El este scris de simplitate, stăpânire de sine – nu printr-o asceză goală și perfecționistă, ci prin luciditatea nevoii de har, lipsa complexelor și mult simț al umorului – fără de care viața nu e decât o teribilă dramă. Dar noul Papă are, cum spunea Montaigne, și ne bucurăm, une tête bien faite.

Ad maiorem Dei gloriam ! Întru mulți ani, Sfinte Părinte!

 +Mihai

Vicarul greco-catolic al Bucureștiului

                                    
[1]     Papa Francisc, p. 82.

Sursa:www.vicariatbucuresti.ro